Așa se încheie mesajul scurt al Majestății Sale Regele Mihai I adresat națiunii în urma tragicului accident din București. Un mesaj de o decență cum rar poți vedea în societatea românească. Am urmărit cu durere acest eveniment dramatic, petrecut în București în seara de 30 Noiembrie 2015, fiind în Dublin, departe de casă, la Conferința tinerilor creștini din Irlanda.
Astfel de momente triste ne frâng inimile și ne provoacă să ne întoarcem fața către Dumnezeu și să cerem îndurare. Sunt momente în care e bine să vorbim cât mai puțin și să ne rugăm cât mai mult și să ne exprimăm compasiunea pentru familiile afectate de această tragedie. Din păcate, chiar și în astfel de momente, unii au pierdut o ocazie bună să tacă. Sigur, ispita de a emite păreri este foarte mare, la fel cum este și dorința de publicitate, dar nu cred că o tragedie, care afectează direct sute de familii, ar trebui să fie rampă de lansare pentru cineva.
Când unii, care ar trebui să mediteze profund la cele întâmplate, se pun în postura de experți în bună cuviință și din motive nebinecuvântate pun Bisericile și liderii acestora într-o lumină proastă, avem de-a face cu un exces de obrăznicie. Cu mii de ani în urmă un om neprihănit, numit Iov, a trecut printr-o mare tragedie, pierzându-și cei zece copii, bunurile și sănătatea. “Trei prieteni de-ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naamat, au auzit de nenorocirea care s-a abătut asupra lui și s-au înțeles să meargă împreună la el, pentru a-l mângâia sufletește și a-l îmbărbăta. Când și-au ridicat privirea de departe, abia l-au mai recunoscut. Ei au început să se tânguie și să plângă. Și-au sfâșiat mantiile și și-au presărat țărână pe cap. S-au așezat lângă el pe pământ și au rămas așa vreme de șapte zile și șapte nopți. Aceștia n-au scos nici un cuvânt, căci vedeau cât de mare îi era durerea.” (Iov 2:11-13 NTR)
Ce mare încurajare a fost tăcerea lor pentru Iov! Câtă vreme au ales să-și exprime compasiunea, tăcând, au fost cei mai buni consilieri spirituali, dar când au început să vorbească s-au transformat în cei mai ipocriți filosofi. Cred că am fi mult mai câștigați dacă, în loc să ne transformăm în părerologi sau și mai rău, în judecători, ne-am pune câteva întrebări. Doamne ce vrei să învățăm, ca și națiune, din acest eveniment zguduitor? Cu ce suntem noi, cei neafectați direct de această dramă, mai buni decât cei care au murit sau decât familiile lor? Doamne ce vrei să mă înveți pe mine în urma acestei tragedii? Sunt momente în viață când e mult mai bine să ne rugăm și să medităm, decât să judecăm și să vorbim. Iar dacă dorim să ajungem la sufletele oamenilor, puntea care ne duce într-acolo este compasiunea.
Pastor Samy Tuțac
2 comentarii
Pastore(Proverbe 27.5)Cu pàrere de ràu và spun lucrul real al zilelor noastre(nu cà nu l-ati sti), sunt multi pastori care au timp sa umble prin toata lumea dar nu au timp sa facà màcar odatà pe an o vizità la fiecare familie pe care o pàstoresc.(Ezechiel 34.1-22,Ioan 10.27).
Dacà fiecare pastor impreuna cu presbiterii si diaconii unei biserici insotiti de cei ce au darurile Duhului Sfànt ar face vizite la domiciliul oilor lor atunci situatia bisericii ar fi alta.Nu s-ar mai scrie comentarii ci s-ar aduce jerfte de bun prinos inaintea Lui Dumnezeu pentru cei ce sunt in suferinte, necazuri,lipsuri si multi batrani singuri intre patru pereti care nu au pe nimeni.
In multe biserici s-a ajuns sa se cante muzica de genul colectivistilor.
Ca incheiere:
Luca 13.1-5
1. In vremea aceea au venit unii si au istorisit lui Isus ce se intamplase unor galileeni, al caror sange il amestecase Pilat cu jertfele lor.
2. “Credeti voi”, le-a raspuns Isus, “ca acesti galileeni au fost mai pacatosi decat toti ceilalti galileeni, pentru ca au patit astfel?
3. Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.
4. Sau acei optsprezece insi, peste care a cazut turnul din Siloam si i-a omorat, credeti ca au fost mai pacatosi decat toti ceilalti oameni care locuiau in Ierusalim?
5. Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.”
Iuda 23. cautati sa mantuiti pe unii, smulgandu-i din foc; de altii iarasi fie-va mila cu frica, urand pana si camasa manjita de carne.
Domnul sà màngàie si sà intàreascà inimile tuturor celor ce trec prin grele suferinte.
Asa este, multi au pierdut ocazia sa taca si mai multi au pierdut ocazia sa se roage.