Titlul alarmant al comentariului de astăzi nu l-am ales noi. E o formula mai atenuată inspirată nouă de un articol cu un titlu şi mai alarmant: 2067: The End of British Christianity (“Anul 2067 – sfârşitul creştinismului britanic”) publicat de publicaţia britanică The Spectator în iunie anul acesta. Articolul redă un portret sombru privind situaţia curentă, dar mai ales de viitor, a creştinismului în Marea Britanie.
Conform articolului, ultimul creştin al Marii Britanii se va naşte în 2067. Atunci Marea Britanie va înceta să mai fie “mare” şi se va transforma în altceva, un “altceva” care încă acum începe să se reliefeze pe orizont. Un “altceva” care nu va mai fi creştin şi va reflecta ciocnirea între secularismul britanic al anului 2067 şi religiile care încă vor mai fi practicate în insulele britanice la vremea aceea, în principal islamul.
Marea Britanie a devenit “mare” în Secolul XVIII când britanicii au colonizat o mare parte a lumii. Pe unde au ajuns au dus cu ei creştinismul, au misionat, au extins civilizaţia creştină dincolo de limitele geografice ale Europei şi au dus cu ei faimoasa King James Bible, Biblia tradusă sub oblăduirea împăratului britanic James la începutul Secolului XVIII. Civilizaţia britanică coloniala a fost mult influenţată de această traducere a Bibliei. Aspectele civilizatoare şi creştinizante ale Marii Britanii i-au dat, pe bună dreptate am putea zice, apelativul de “mare”. Fără creştinism şi Biblie, însă, Marea Britanie va deveni Britania, aşa cum ea a fost cunoscută în vremea romanilor, când triburile britanice şi celtice erau păgâne şi în necunoştinţă de Dumnezeul adevărat ori creştinism.
Discutăm acest fenomen “La Ordinea Zilei” cu pastorul Bisericii “Betel” din Timişoara, Petru Bulica.
Colapsul creştinismului în Marea Britanie by Doina Bejenaru on Mixcloud
