Profesoară universitară şi investigatoare, astronom şi astrofizician, Sarah Salviander s-a convertit de la ateism la creştinism, lucru ce a determinat-o să propage în cele patru vânturi şi în Universul întreg minunea creaţiei lui Dumnezeu.
Sarah este în acest moment investigatoare la Departamentul de Astronomie a Universităţii din Texas şi profesoară de Astrofizică laUniversitatea din Southwestern. Pe pagina web persoanlă, participă la o interesantă secţiune de apologetică, împreună cu alţi oameni de ştiinţă creştini. Ea, împreună cu soţul ei Dave sunt creştini evanghelici şi participă la programele Bisericii Bíblice de Hill Country (Austin, Texas).
Convertirea ei a fost pas cu pas şi ca şi un bun om de ştiinţă a adunat evidenţe care au demontat prejudecăţile ce o făceau să vadă creştinismul ca şi „învechit” şi o invenţie pentru oamenii „slabi şi proşti”.
Mărturia personală
Pentru a înţelege convertirea ei, trebuie să mergem înapoi în copilărie, care a fost sursa de prejudecăţi faţă de credinţa creştină. „M-am născut în Statele Unite dar am fost crescută în Canada”, îşi aminteşte Salviender şi părinţii ei erau „atei”. În timpul copilăriei, Canada era deja o ţară post-creştină.„Este incredibil cum în primii 25 de ani de viaţă am cunoscut doar trei persoane ce se identificau ca şi creştini. Viziunea mea faţă de creştinism era foarte negativă şi privind în urmă îmi dau seama că se datora faptului că am absorbit din ostilitatea generală şi inconştientă faţă de creştinism, un lucru comun în Canada şi Europa”, povesteşte Sarah.
Lucrurile pentru ea erau clare atunci: nu ştia nimic despre creştinism dar i se părea că era făcut pentru cei „slabi şi fără de minte”. Cu acest tip de gândire şi după ce a îmbrăţişat filosofia raţionalistă, Sarah Salviander s-a mutat în Statele Unite pentru a studia la universitate. Curând a ajuns să fie dezamăgită de raţionalism şi de incapacitatea acestuia de a răspunde la întrebările importante ale vieţii. De asemenea vedea societatea plină de persoane nefericite şi nesatisfăcute.
S-a refugiat astfel în matematică şi fizică şi apoi s-a încorporat în cluburile universităţii unde a început să-şi facă prieteni. Acesta a fost primul moment cheie care a dus-o mai târziu spre convertire. „Pentru prima dată în viaţa mea i-am cunoscut pe creştini. Nu erau ca şi raţionaliştii: erau bucuroşi, fericiţi şi inteligenţi”, povesteşte Sarah ce îşi aminteşte de asemenea impactul ce l-a simţit când a descoperit că anumiţi profesori ai săi pe care îi admira, erau creştini. „Exemplul acestora a început să aibă influenţă asupra mea şi am început să fiu mai puţin ostilă faţă de creştinism”.
Dumnezeu şi Big Bang-ul
Mai târziu a primit o bursă de investigaţii la Universitatea din California, integrându-se într-un grup ce studiau fenomenul Big Bang. Studiind naşterea Universului, a făcut-o să-şi pună întrebări şi „am început să simt o ordine ce stă la baza Universului. Fără să ştiu, s-a trezit în mine acel sentiment pe care l-am citit apoi în Psalmul 19, unde spune: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui”.(Psalmi 19:1).
Această întâmplare i-a deschis o rană în concepţia ei despre lume şi în inima ei. „Mi-am dat seama că aceste concepţii despre Dumnezeu şi despre religie, din punct de vedere filosofic, nu erau atât de banale cum am gândit eu”. În ultimul an de universitate l-a cunoscut pe un alt student, un finlandez care la fel ca şi ea a crescut într-un ambient ateu. Dar, total diferit de ea, el deja îl întâlnise pe Isus şi se convertise. Acel tânăr este acum soţul ei. „Cu toate că eu nu eram religioasă, m-am simţit mângăiată să mă căsătoresc cu un bărbat creştin”, a afirmat Sarah în mărturia ei.
Penultima oprire în drumul ei înspre credinţă a fost citirea cărţii The Science of God: The Convergence of Scientific and Biblical Wisdom, de Gerald Schroeder, fizician şi teolog. „Eram intrigată de titlu dar ceva m-a împins să o citesc, probabil nostalgia unei cunoaşteri mai profunde a lui Dumnezeu. Tot ceea ce ştiu este că după ce am citit cartea, viaţa mea s-a schimbat pentru totdeauna”, afirmă Sarah.
Criza decisivă
Cu toate acestea, punctul de inflexiune şi ultima oprire din acest drum, a fost cea mai dureroasă. Ea s-a îmbolnăvit de cancer şi soţul ei de asemenea s-a îmbolnăvit de o altă boală gravă, chair dacă cu timpul, amândoi au fost vindecaţi. La aceste lucruri s-a adăugat moartea copilaşului lor, Ellinor, la vârsta de şase luni. Povesteşte Sarah că „moartea lui Ellinor a fost pierderea cea mai devastatoare din viaţa mea. M-a dus la disperare până ce am avut o viziune clară cu copilul nostru în braţele drăgăstoase ale Părintelui Ceresc şi doar atunci mi-am găsit pacea”.
A găsit astfel pacea şi credinţa în acest Tată. „După toate aceste încercări eu şi soţul meu eram mai uniţi şi mai aproape de Dumnezeu. Credinţa mea era reală”, spune mulţumită această investigatoare care acum, de acolo de la universitate, încearcă să dea răspunsuri la profundele întrebări interioare şi la căutările atâtor tineri pe care şi ea le-a avut şi la care nu găsea răspunsuri.
„Mi-am dat seama că atracţia pe care întotdeauna am avut-o înspre spaţiu nu era alceva decât o dorinţă intensă de conexiune cu Dumnezeu. Niciodată nu voi uita pe un student care la puţin timp după ce m-am convertit s-a apropiat de mine şi m-a întrebat dacă este posibil să fii şi om de ştiinţă şi să crezi în Dumnezeu. I-am răspuns că da, bineînţeles. L-a văzut evident uşurat şi mi-a răspuns că un alt profesor îi răspunse-se înainte într-o manieră destul de negativă”.
Din această cauză acum povesteşte în cele patru vânturi experienţa ei personală, că Dumnezeu există şi că se implică în viaţa oamenilor la fel cum se implică în toată opera Lui creatoare.
Mărturia lui Sarah Salviender (în limba engleză) o puteţi citi pe http://sixdayscience.com/2015/05/11/my-testimony/
Pentru Știri Creștine, Beni Drădici
