România credincioasă?

Am citit și eu, ca mulți dintre voi, sondajul IRES publicat pe Hotnews, intitulat “România credincioasă.” Când am vazut cifrele era să ies în stradă să strig “Aleluia!” Apoi mi-am amintit de violatorii din Vaslui, de pușcăriile pline de “creștini”, de copiii abandonați, de corupția generalizată, de mizeria morală prezentată la televiziuni…Și totuși, ce fel de creștini sunt cei 96% din românii care iși afirmă credința în Dumnezeu? Mi-am amintit de un articol scris de Cristian Bădiliță prin anul 2005. Am să reproduc o parte din acel articol în care veți primi răspuns la întrebarea pusă de mine. Ce fel de creștini suntem?

“Multi dintre noi, daca nu chiar cei mai multi, plini de vanitate, rosi de invidii. Agresivi, mitocani, neezitand sa ne scuipam semenul in obraz ori sa-l barfim pe la spate atunci cand ne simtim prea lasi. Snopindu-l in bataie fara mustrari de constiinta, ba chiar cu indreptatita lipsa de constiinta. Avizi de putere, plesnind de ambitie; mereu la panda unei cariere lumesti bine intocmite…Ranchiunosi ca pseudocrestinii lui Nietzsche; bucurosi numai atunci cand capra vecinului se da de-a berbeleacul rupandu-si coastele. Neprincipiali, calcandu-ne cuvantul inainte de a-l scoate pe gura; mitomani, fudui, sperjuri si lipsiti de scrupule.

Interesati, in bine, doar de noi insine; in rau, de toata lumea…Curajosi in turma si prin somn; cu izmenele ude la primul racnet ateu. Oportunisti cu diploma; arivisti cronici; mate de altar. Demagogi la strana; farisei pretutindeni. Carturari sterpi: fara viata in idei, fara vlaga, fara credinta…Aroganti si temerari pana la proba intalnirii cu moartea, profitam cat putem de pe urma talantului pus in noi de mana tainica a lui Dumnezeu…Prosperi in cele lumesti, cu gandul rezemat pe cele nelumesti din ratiuni publicitare.
Cam astfel de crestini suntem, foarte multi dintre noi, preoti si mireni laolalta, ortodocsi, catolici, protestanti si, daca asa stau lucrurile, atunci de ce ne mai inchinam acestui umil Isus Cristos, Mantuitorul, acestui Dumnezeu care s-a facut nimic, care a preferat sa moara ca un talhar, ca un sclav nenorocit fara a cere socoteala si fara a se jelui o clipita? Afisarea credintei noastre nu-i decat o reclama de prost gust pentru care vom plati la Judecata de apoi. Poate cineva sa se socoteasca mai presus de jertfa crucii? Daca da, atunci sa ia piatra si sa loveasca mana care a scris aceste cuvinte!”
No comment…!

Pastor Samy Tuțac