Participarea la Cina Domnului este unul din mijloacele harului oferite de Cristos pentru creșterea noastră spirituală. Prea adesea am transformat, prea mult, Cina Domnului într-un chin, într-un timp al manipulării spirituale, în loc să fie un timp al cercetării spirituale.
I-am atașat o semnificație existențială măcinată de criză. Am auzim prea multe avertismente despre nevrednicie, s-au făcut prea multe presiuni nenecesare și s-a apăsat prea mult “pedala” pe sentimentele de vinovăție. Să fie clar, Cina Domnului este un moment al cercetării nu al manipulării. E un moment al cercetării personale nu al cercetării altor persoane.
În Biserica Noului Testament participarea la Comuniune nu era un chin sau o criză. Era lucrul cel mai natural din lume. Oamenii veneau să fie hrăniți, veneau să primească beneficiile harului lui Cristos, veneau fiindcă erau flămânzi și însetați după neprihănire.
Ne pregătim pentru a participa la Cina Domnului, dar nu pentru a avea, neapărat, parte de mari valuri de emoție. Ne apropiem de Masa Domnului noi cei care am fost justificați prin credința în Cristos, noi cei care am fost adoptați în familia lui Dumnezeu Tatăl, noi cei care am fost sfințiți prin Duhul Sfânt și chemați să trăim în sfințenie. Venim la Cina Domnului să primim siguranța dragostei lui Dumnezeu, liniștea conștiinței, bucuria în Duhul Sfânt și creșterea în har. “Fiecare să se cerceteze… pe sine însuși… nu pe ceilalți… și așa să mănânce…”.
Pastorul Bisericii “Betel” din Timişoara, Samuel Tuţac
