Republica Centrală Africană nu mai este printre titlurile de știri, dar încă are nevoie de rugăciuni și susținere din cauza persecuțiilor. Lipsa titlurilor de știri cu Republica Centrală Africană (RCA) induce oamenii în eroare de faptul că suferința localnicilor creştini nu mai este o problemă, sesizează OpenDoors.
Lucrătorii Organizaţiei Open Doors au întâlnit recent creștini care ne-au amintit că încă este nevoie mare de rugăciune și susținere pentru Republica Centrală Africană. În ciuda faptului că a avut loc un acord de pace, creştinii din această parte a lumii, în particular cei din nord-estul țării sunt încă victime ale violenței persistente.
Lucien este un pastor care nu poate fi cu credincioșii săi din cauza rebelilor ce au în vizor liderii bisericii. Omer, unul din angajații guvernului, a admirat pastorii pentru curajul lor în timpul crizei și continuă să insiste în rugăciune la Dumnezeu pentru protecția comunități lui, care este instabil supusă mereu violenței. Daud, un creștin ce a fost musulman, este recunoscător că a supraviețuit miraculos crizei până acum și crede că numai mesajul Evangheliei poate aduce vindecare acestui teritoriu.
Vindecarea este necesară în mai multe regiuni unde nesiguranța continuă. În zone apropiate de Kaga Bandoro, migratori fulani au răpit sute de oameni pentru a-i pune la munci grele sau pentru a fi sclavi sexuali. Au invadat de asemenea orașe precum Mbres și Bria, unde au gonit oameni, au ucis mulți creștini și le-au distrus casele sau bisericile. Pastorii au fost vânați și omorâți.
În plus, creștinii din Ndassima, orașul minier, au avut parte de drepturi depline de sclavie sub stăpânirea musulmanilor fulani. Seleka deține autoritatea peste mina creștină de aur și diamante cumpărând cu un preț foarte mic. Adesea ei iau minerale cu forța. Vizitatorii nu au voie în acea zonă.
Sunt multe tabere de refugiați unde sunt lipsuri mari de mâncare și adăpost. La Kaga Bandoro, bucătarul taberei a confirmat lipsurile și și-a exprimat îngrijorarea în mod particular pentru bătrâni. Bucătarul taberei le-au spus celor de la Open Doors că resursele sunt întinse până la limite pe măsură ce refugații continuă să vină. Locuitorii taberei ne-au spus că ei primesc mâncare cu porția la fiecare trei luni, dar că mâncarea le ține numai pentru o lună. Cu sezonul ploios ce se apropie, un lider a specificat că nevoia pentru adăpost este acută. Câțiva din locuitorii taberei au încercat să construiască corturi, folosind frunze pentru a dormi peste ele.
Colegul nostru de la Open Doors, Kunze a fost surprins de primirea călduroasă pe care i-au făcut-o când a ajuns în zonă.
“Am fost așa de atins de primirea pe care mi-a făcut-o biserica suferindă și pastorii”, spune el. Au auzit că Open Doors ajută biserica persecutată în timpul crizei din Republica Centrală Africană, așa că au fost foarte primitori. Un pastor mi-a spus că s-au simțit abandonați, dar că venirea mea i-a reasigurat că nu sunt singuri. A fost foarte greu să aud despre suferința lor-pastori care au fost uciși, răpiţi, lipsiţi de haine și mâncare, distrugerea și jefuirea bisericilor, moartea membrilor bisericii și interzicerea închinării. Când am fost pe lângă tabără, salutând și vorbind cu oamenii, aceștia erau foarte fericiți să vorbească cu mine. Mulți dintre ei veneau grăbiți spre mine și împărtășeau din suferințele lor”, a declarat misionarul de la Open Doors.
Chiar dacă acești credincioși suferă, ei se încred în Dumnezeu și nu și-au pierdut speranța eliberării. Pentru Kunze, simplul fapt că cineva ca Lucien continuă să predice despre Hristos și să-L laude, este foarte încurajator.
“Erau așa de entuziasmați în cântecul și dansul lor, așa plini de bucurie și rugându-se lui Dumnezeu pentru pace și eliberare. Am văzut determinarea acelor creștini persecutați”, mărturiseşte impresionat Kunze.
Potrivit calsamentului World Watch List, Republica Centrală Africană ocupă locul 17 în lista celor mai ţări.
