Ori de câte ori este menţionată în Biblie homosexualitatea are o conotaţie negativă. Niciodată nu veţi găsi în Scriptură homosexualitatea având o conotaţie neutră sau pozitivă, ci întotdeauna negativă. Și totuși homosexualitatea nu este văzută mai rău decât alte păcate, ci e văzută la fel de rău ca toate celălalte păcate. Toate referinţele biblice condamnă comportamentul homosexual în mod clar împreună cu idolatria, hoţia, adulterul, minciuna, crima şi alte păcate. Sunt două întrebări provocatoare care, mai ales acum, necesită un răspuns.
1. Cum poate fi prevenită homosexualitatea?
În nici un caz doar prin marşuri de protest sau comunicări ştiinţifice, deşi acestea îşi au rostul mai ales dacă nu instigă la ură, ci la compasiune, la rugăciune şi la implicare pentru salvarea celor robiţi de păcatul acesta. Cu siguranţă nu poate fi combătută nici prin lecturi frumoase și nici măcar prin predici, deşi acestea sunt foarte importante şi este datoria noastră ca şi creştini să afirmăm cu orice risc:“Aşa vorbeşte Domnul!” Iar în cazul homosexualităţii Sfânta Scriptură spune că homosexualitatea este păcat, iar “plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru” (Romani 6:23). Şi totuşi cum poate fi prevenită homosexualitatea?
Prin edificarea unui mediu familial sănătos.
Deoarece homosexualitatea este generată frecvent prin relaţiile incorecte şi nesănătoase dintre părinți şi copii, dar şi datorită relaţiilor nesănătoase dintre cei doi părinţi, prevenirea homosexualităţii trebuie să înceapă în familie. Nici un copil nu va deveni homosexual dacă se bucură de căldură şi de o relaţie emoţională sănătoasă cu ambii părinţi. Biserica trebuie să susţină modelul biblic fundamental al familiei în care tatăl şi mama au roluri definite foarte clar. Biserica nu trebuie să se teamă să spună că tatăl este liderul familiei, copiii trebuie să fie respectaţi, dar și disciplinaţi. În același timp părinţii trebuie să aibă o relaţie reciprocă satisfăcătoare. Familiile stabile şi sănătoase ajută copiii la a-şi dezvolta o gândire sexuală normală.
Prin informarea corectă asupra homosexualităţii.
Este cât se poate de clar că problema homosexualităţii trebuie discutată în Biserică şi nu negată. Apoi trebuie să ne ferim atât de atitudinea homofobă de condamnare, cât şi de atitudinea liberală de negare a păcătoşeniei actelor şi comportamentelor homosexuale. Atitudinea noastră ca şi creştini este aceea de a arăta ce spune Biblia despre controlul sexualităţii, despre dragoste, despre prietenie, despre sexualitate în general, inclusiv despre homosexualitate.
Prin dezvoltarea unei concepţii şi a unei imagini de sine sănătoase.
Unii dintre cei care au căzut în păcatul acesta al homosexualităţii au ajuns acolo şi datorită unei imagini de sine extrem de proaste. Părinții trebuie să aibă grijă ce imagine de sine proiectează în copiii lor. Fiecare trebuie ajutat să-și înțeleagă valoareaextraordinară în ochii lui Dumnezeu.
2. Care ar trebui să fie atitudinea noastră ca şi creştini în mijlocul acestei controverse create de către susţinătorii homosexualităţii?
Să nu acceptăm niciodată să vorbim despre sexualitate fără să vorbim despre căsătorie. De ce este importantă această abordare? Pentru că Biblia aşează căsătoria în centrul existenţei umane. După ce Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi i-a adus împreună,le-a spus: creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi stăpâniţi-l. Pentru că fiecare căsătorie, fiecare familie trebuie să fie o imagine a Împărăţiei lui Dumnezeu, pentru că noi am învăţat din Scriptură că relaţiile sexuale au sens numai în contextul căsătoriei, orice altceva este perversiune, este păcat. De aceea, spune Geneza 2:24: “va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi cei doi vor fi un singur trup.” Orice este în afara a ceea ce spune Dumnezeu, în Cuvântul Său, este păcat.
Ar trebui să fim atât de fascinaţi de căsătoria heterosexuală încât să refuzăm să acceptăm până şi posibilitatea căsătoriei homosexuale.
Este foarte posibil ca în următorii ani sau zeci de ani Biserica să fie ultima comunitate de pe pământ care să ştie cu adevărat ce este căsătoria. Tot mai mult astăzi se redefineşte ce înseamnă căsătoria, ce înseamnă familia. Biblia a spus deja demult ce este şi biserica are mesajul acesta. De aceea trebuie să înţelegem că relaţiile noastre de căsnicie sunt adevăratele teste ale uceniciei noastre creştine şi o puternică armă misionară. Noi putem să câştigăm toate bătăliile politice (din păcate nu se întâmplă așa) cu cei care susţin homosexualitatea, putem să câştigăm la vot împotriva rezoluţiilor lor, dar dacă pierdem în familie, nu avem nici un mesaj de transmis şi am pierdut deja bătălia. Noi trebuie să ne învăţăm copiii să admire căsătoria atât prin exemplul nostru personal, cât şi prin relaţiile dintre noi şi să-i facem pe copiii noştri să înţeleagă că noi suntem cei mai fericiţi oameni de pe pământ. Nu vor dori copiii noştri să întemeieze familii dacă noi nu-i vom convinge că nu există ceva mai extraordinar în universul acesta, aici pe pământul acesta unde ne-a lăsat Dumnezeu, decât o familie formată dintr-o mamă, un tată şi copiii adunaţi lângă ei.
Ar trebui să îi iubim pe homosexuali mai mult decât iubesc homosexualii homosexualitatea. Orice păcătos îşi iubeste păcatul, dar Biserica trebuie să-i iubească pe păcătoşi mai mult decât iubesc păcătoşii păcătoşenia. Aşa ne-a iubit Cristos pe noi şi noi trebuie să ne iubim unii pe alţii şi să iubim pe alţi păcătoşi aşa cum ne-a iubit Cristos pe noi. Cu cât mizeria morală este mai mare cu atât va trebui să ne păstrăm calmul şi să arătăm tot mai mult dragostea lui Dumnezeu.
Pastor la Biserica Baptistă “Betel” din Timişoara, Samy Tuțac
Un comentariu
Nu se poate pune semnul egal intre homosexualitate si alte pacate. Dumnezeu a ras de pe fata pamantului natiuni datorita acestui pacat. Totusi fiecare ca nu se pocaieste de pacatele pe care le are, nu va primi mantuirea. Iar prin pocainta nu inseamna sa te duci la preot sa iti marturisesti pacatele si apoi sa te intorci acasa si sa pacatuiesti din nou, ca dupa o perioada din nou sa te spovedesti de aceleasi pacate. Inseamna pur si simplu sa renunti la ele definitiv, prin rugaciune si apropiere de Cuvantul Domnului.