Căsătoria și judecătorii drepți și nedrepți

Pe 28 aprilie Curtea Supremă SUA a audiat cazurile căsătoriilor homosexuale. În tandem cu colegii de la Pro Vita am decis să publicăm acest material împreună pentru a informa publicul din România privind aceste cazuri extrem de importante care, într-un fel sau altul, foarte probabil, vor afecta situaţia la nivel global.

Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii (denumită în continuare Curtea sau, după acronimul său american, SCOTUS, n. red.) este poate cea mai prestigioasa instanţă din lume. Ea funcţionează continuu de mai bine de 200 de ani şi a interpretat acelaşi document legal, Constituţia SUA, de la sfârşitul anilor 1700 încoace (joacă şi rol de Curte Constituţională, n. red.) Multe din deciziile sale sunt solide, dar cu anumite ocazii, Curtea ia decizii greşite. În secolul XIX, de exemplu, a declarat sclavia constituţională. Decizia a dus la izbucnirea Războiului Civil (sau Războiul de secesiune, 1861-1865, n. red.) În anii 1960 a ridicat un zid aproape impenetrabil de separaţie între Biserică şi Stat, determinând creştinii să se implice în politică pentru a-şi proteja drepturile. Şi, în 1973, a declarat constituţional dreptul la avort care, la rândul sau, a născut mişcarea pro-viata (pro-life).

Statistici ale Curţii Supreme

SCOTUS are 9 judecători, numiţi „justices” în sistemul juridic american. Aceştia sunt numiţi de Preşedintele Statelor Unite şi confirmaţi de Senat. Dacă Senatul nu confirmă o numire, Preşedintele trebuie să nominalizeze pe altcineva. În ultimele decenii, numirile judecătorilor Curţii au devenit o chestiune politică, fiecare preşedinte căutând să numească acei judecători care să împărtăşească vederile sale filosofice şi ideologice. Din judecătorii aflaţi în funcţie acum, 5 sunt consideraţi conservatori iar 4, liberali (în SUA termenul „liberal” desemnează un om cu vederi de Stânga, oarecum similar cu social-democraţia europeană; aceştia sunt în general „progresişti” în ce priveşte relaţiile sociale şi favorabili avortului sau homosexualităţii, n. red.). Preşedintele Obama a numit două femei ca judecătoare; amândouă sunt extrem de liberale. Cinci dintre judecători sunt catolici, unul metodist, trei sunt evrei. Este o opinie larg răspândită ca una dintre femeile judecătoare, Kagan, este lesbiană.

Curtea Supremă a SUA şi revoluţia sexuală

SCOTUS nu a fost indiferentă la revoluţia sexuală şi agenda acesteia. Din păcate, cele mai multe din cele câteva decizii pe care le-a luat pe teme precum homosexualitatea au favorizat mişcarea homosexuală şi au cauzat serioase tensiuni între aderenţii revoluţiei sexuale şi majoritatea poporului american, care rămâne tradiţionalist, profund religios şi creştin.

În acest an, Curtea a acceptat să revizuiască poate cel mai important caz al acestei epoci, pentru a stabili dacă Constituţia SUA recunoaşte un drept la „căsătoria” între persoane de acelaşi sex. Curtea a atins superficial acest punct în 2013 dar nu a răspuns întrebării principale. Ea a decis atunci că statele care formează SUA au jurisdicţie exclusivă în ce priveşte legislaţia în materie de familie şi căsătorie. A amânat să se pronunţe în ce măsură Constituţia implică un drept la „căsătorie” între persoane de acelaşi sex; totuşi, la această întrebare vă trebui să răspundă la finalul lunii iunie a anului curent.

În acest moment, doar 13 state mai interzic „căsătoria” unisex. Alte 11 au legiferat-o, iar, în ultimii 5 ani, 26 de amendamente constituţionale (e vorba despre constituţiile statelor, n. red.) adoptate de state prin care această pretinsă „căsătorie” a fost interzisă au fost declarate neconstituţionale de curţi federale de nivel inferior. Ca rezultat, homosexualii se pot „căsători” în 37 de state şi în Districtul Columbia (capitala Washington, n. red.).

Cazul de pe rolul Curţii Supreme

Vreme de 3 ore, pe 28 aprilie, SCOTUS a ascultat pledoariile părţilor care s-au exprimat dacă există un drept constituţional la „căsătoria” între homosexuali sau dacă, dimpotrivă, statele, prin legislaturile lor, sunt forumurile unde trebuie decis dacă un astfel de drept există. Cauza pe care Curtea a audiat-o provine din Michigan, unde un cuplu de homosexuali a convins un judecător federal ca ei au dreptul de a se căsători, conform cu Constituţia SUA. Însă Curtea de Apel care are jurisdicţie asupra statului Michigan s-a pronunţat contrar, stabilind ca Michigan are libertatea de a le refuza celor doi licenţa de căsătorie. Reclamanţii au făcut apel la ultimă instanţă posibilă, Curtea Supremă.

Un număr neobişnuit de mare de intervenţii terţa parte (amicus curiae) au fost înregistrate la SCOTUS, de ambele părţi. De partea homosexualilor s-au plasat numeroşi profesori de drept, organizaţii civice, jurişti, oameni politici şi sute de corporaţii globale. De partea căsătoriei naturale s-au arătat guvernatorii a 22 de state, numeroase organizaţii creştine şi diferite grupuri de intelectuali şi avocaţi creştini. Un grup internaţional de jurişti din Europa şi American Latină de asemenea a înregistrat o intervenţie argumentând că nu există un drept la „căsătoria” unisex sub Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sau în general sub dreptul internaţional.

Ce au spus judecătorii

Schimburile de opinii şi argumente între avocaţii părţilor şi judcatorii SCOTUS ne permit să întrevedem decizia pe care judecătorii probabil o vor lua. Interpretarea noastră asupra stenogramelor şi a argumentelor, şi în special a întrebărilor puse de judecători, ne dau un optimist prudent că instanţa supremă a SUA nu va recunoaşte, cel puţin pentru moment, un drept la „căsătoria” între persoane de acelaşi sex şi că va deferi statelor puterea de a decide singure asupra sorţii şi viitorului acestei „căsătorii”. Majoritatea judecătorilor au subliniat că aceasta este o problemă de politici şi mai puţin una de legalitate şi ca legislaturile statelor sut într-o poziţie mai bună de a determina viabilitatea „căsătoriei” unisex. Iată câteva dintre cele mai intresante subiecte şi întrebări pe care judecătorii le-au acoperit.

O nouă instituţie?

Judecătorul Roberts, conservator, a subliniat că homosexualii nu caută, în fapt, să „se alăture instituţiei căsătoriei” aşa cum în mod inteligent pretind, ci caută să o schimbe. Şi, a adăugat el, aceasta este o problemă serioasă, considerând că mariajul natural al bărbatului cu femeia a fost temelia civilizaţiei şi a istoriei de mii de ani. A o schimba nu reprezintă o problemă juridică ci una de politică, şi deci este de competenţa statelor şi nu a instanţelor. Vederile sale au fost reluate în comentariile judecătorului Kennedy, un conservator numit de preşedintele Reagan, care a exprimat aceeaşi preocupare. Zece ani, a adăugat el, nu sunt de ajuns pentru a determina cât de folositoare sau dezirabilă social este „căsătoria” unisex (primul stat care a legalizat-o a fost Massachusetts în 2004, n. red.). Este un interval infinitezimal în comparaţie cu mileniile în care căsătoria natural a funcţionat perfect.

Judecătorul Scalia s-a alăturat opiniei, sublinind că înainte de Olanda anului 2001, nicio societate nu experimentase vreodată „căsătoria” unisex. Judecătorul Alito, conservator şi el, a comentat că noţiunea „căsătorie între persoane de acelaşi sex” este mai recentă chiar decât apariţia telefoniei mobile. Judecătorul Kennedy a făcut şi aluzie la faptul că argumentele în favoarea „căsătoriei” unisex sunt de tip intelectual şi academic mai mult decât de ordin juridic. Experţii academici şi cercetătorii ar trebui să-şi rezerve timp pentru a dezbate utilitatea (sau dimpotrivă) a „căsătoriei” între persoane de acelaşi sex înainte de a forţa acceptarea ei de către societate, a sugerat el. Instanţele nu sunt mai bine dotate pentru a răspunde la această întrebare decât oamenii care au votat asupra „căsătoriei” gay (în amendamentele constituţionale, n. red.), a adăugat el. Chiar şi judecătorul Bryer, un liberal declarat, s-a arătat sceptic în a permite judecătorilor să decidă soarta „căsătoriei” între persoane de acelaşi sex.

Discriminare contra homosexualilor?

Un alt subiect care a apărut a fost dacă excluderea homosexualilor de la instituţia căsătoriei va însemna inferiorizarea acestora. Majoritatea judecătorilor pare să fie de acord că NU. Judecătorul Alito a subliniat că în Grecia antică homosexualii nu erau persecutaţi sau discriminaţi, dar nu li se permitea să se căsătorească. Raţiunea pentru aceasta, a adăugat el, a fost ca societăţile din întreaga lume, pentru mii de ani, au avut o bază foarte raţională şi practică pentru limitarea mariajului la adulţii heterosexuali: procreaţia responsabilă şi creşterea copiilor. Judecătorul Kennedy a subliniat că în unele societăţi, încă înainte de apariţia autorităţilor politice şi a guvernelor, căsătoria se făcea între un bărbat şi o femeie, chiar dacă în acele societăţi existau homosexuali. Judecătorul Roberts a adăugat ca societatiile primitive nu şi-au pus problema excluderii homosexualilor ci că, pur şi simplu, au văzut o necesitate practică în instituirea mariajului pentru protecţia soţilor contra intruziunilor externe şi pentru protejarea bunăstării copiilor rezultaţi din legătura lor.

O pantă periculoasă: căsătoria în grup, copiii şi libertatea religioasă

Ce ne puteţi spune despre polgamie şi poliamorie, şi despre căsătoria în grup? l-a întrebat judecătorul Alito pe avocatul homosexualilor. Acesta a răspuns că recunoaşterea „căsătoriei” între persoane de acelaşi sex nu va duce la legalizarea poligamiei, dar a recunoscut, la întrebarea suplimentară a judecătorului, că nu ştie de ce acestora nu li s-ar recunoaşte acelaşi drept la căsătorie.

Ce ne puteţi spune despre copiii crescuţi de cuplurile de homosexuali? a dorit să ştie judecătorul Scalia. Nu ar avea ei de suferit? Nu au şi ei dreptul de a fi crescuţi de ambii părinţi biologici? Avocatul care reprezintă cuplul de homosexuali a subliniat repede că există un „consens” în sociologie asupra faptului că „mariajul” unisex nu este dăunător copiilor. Scalia a replicat că nu există un astfel de consens şi că acest argument nu poate fi o bază raţională pentru legalizarea „căsătoriei” între persoane de acelaşi sex.

Scalia a mai întrebat despre impactul recunoaşterii dreptului la „căsătoria” între persoane de acelaşi sex asupra libertăţii religioase, a teologiei şi a credincioşilor care au vederi opuse. El a adăugat ca, dacă Curtea va decreta un drept la „căsătoria” gay, atunci libertatea religioasă a bisericilor care îl dezaprobă va fi anihilată. Avocatul administraţiei Obama, care susţine în faţa Curţii legalizarea „căsătoriei” unisex, a admis că aceasta, odată recunoscută ca drept, va dăuna libertăţii de credinţă şi chiar va permite guvernului federal să anuleze statutul non-profit şi scutit de taxe al diferitelor culte.

Judecătorul Roberts a continuat cu un argument foarte bun, anume ca odată ce „căsătoria” între homosexuali ar fi recunoscută, dezbaterea din societate se va fi încheiat pentru toţi cei care până acum s-au opus redefinirii căsătoriei. Această, a opinat el adresându-se avocatului homosexualilor, ar fi inacceptabil: „dacă aveţi câştig de cauza aici, nu va mai exista dezbatere… închiderea dezbaterii poate duce la închiderea minţilor şi va avea consecinţe asupra modului în care nouă instituţie este acceptată. Oamenii simt foarte diferit asupra unui subiect dacă au şansa să voteze, să se exprime liber, decât dacă acesta le este impus de către instanţele de judecată.”

Concluzii

Creştinii de pretutindeni trebuie să aducă această cauza în centrul intenţiilor de rugăciune până la sfârşitul lui iunie. Ei trebuie să se roage specific pentru ca SCOTUS să nu recunoască aşa-zisa „căsătorie” între persoane de acelaşi sex ca pe un drept. Consecinţele unei astfel de decizii ar fi profunde şi vaste. Nu doar în SUA, ci şi în restul lumii. Pentru administraţia Obama şi UE, exportul de „drepturi ale homosexualilor” a devenit un obiectiv fundamental de politică externă. O decizie favorabilă „căsătoriei” între homosexuali va aduce legitimitate în plus acestor politici şi va face şi mai dificil pentru ţările tradiţionaliste, inclusiv România, să spună NU redefinirii căsătoriei. În multe aspecte, soarta viitorului civilizaţiei atârnă de decizia pe care SCOTUS o va lua.

Cum se poziţionează creştinii americani faţă de „căsătoria” gay?

Cauza „căsătoriei” gay aflată acum în faţa celor 9 judecători supremi a născut multe sondaje de opinie în America. O uşoară majoritate se pronunţa în favoarea „căsătoriei”. Un sondaj foarte interesant, publicat luna trecută, ia pulsul grupurilor religioase majore. Cei mai favorabili „căsătoriei” gay sunt budiştii şi evreii. Cei mai vehemenţi contra (72%) sunt baptiştii. Circa 42% dintre musulmani sunt de acord cu „căsătoria” între persoane de acelaşi sex, la fel ca şi 56% dintre creştinii ortodocşi. Rezultatele sondajului sunt îngrijorătoare. Ele reflectă impactul pe care propaganda homosexuală îl are asupra noastră şi ar trebui să trezească la realitate liderii religioşi de pretutindeni. Noi, cei care apărăm valorile creştine în societate, avem nevoie imediată de ajutorul lor generos. Nu putem izbândi fără acest ajutor. Minţile şi inimile creştinilor trebuie să nu se îndepărteze de adevărul fundamental al căsătoriei, în înţelesul ei biblic. În această dezbatere liderii spirituali au un rol important: să susţină învăţăturile biblice.

Pentru Știri Creștine, AFR