Franklin Graham în Barcelona – o predică simplă dar eficientă

Ieri am reuşit să ajung în Barcelona pentru a-l asculta pe Franklin Graham. A fost o ocazie probabil unică şi am făcut tot ce depindea de mine şi de familia mea ca să fiu acolo. Sincer să fiu aşteptările mele (şi probabil ale multora) erau de domeniul superlativelor. Nu îţi este dat în fiecare zi să asculţi în direct un evanghelist de talia lui Franklin Graham, pe care Institutul Pew la numit ca fiind în acest moment liderul evanghelic cel mai influent din lume.

Speram să ascult o predică bine structurată, să fim introduşi în contextul geopolitic actual, cu referinţe la anumiţi lideri politici, responsabili de această derivă morală în care lumea este târâtă, apoi să se facă o legătură dintre momentele actuale cu cele profetice, trecând prin Orientul Mijlociu, cu accente pe Israel, Isis şi ceilalţi actori din zonă. Mă gândeam că prezentarea contextului actual din perspectiva unui lider evanghelic cu influenţă, bun cunoscător al situaţiei, va conduce întreaga audienţă spre meditaţie şi spre o decizie pertinentă. Credeam că va veni cu multe exemple, cu relatări despre evenimente pozitive, de convertiri masive în anumite zone ale lumii, va reliefa exemplul unor importante personalităţi care s-au întors la Domnul, în contrast cu alţii care au crezut că ei sunt totul şi au sfârşit lamentabil.

Dar din tot ceea ce gândeam eu, nu s-a întâmplat nimic. Predica lui Franklin Graham a fost simplă, poate chiar prea simplă, la o analiză sumară. A citit textul din Luca 15, cel privitor la Fiul Risipitor, pe care l-a analizat după o hermeneutică la fel de simplă. Pe de altă parte, a predicat puţin, doar 37 de minute, fără a conta timpul în care cei chemaţi în faţă s-au deplasat de la locurile lor, sfaturile evanghelistului adresate acestora şi rugăciunea împreună cu aceştia. Cei care au fost acolo şi în ziua precedentă, mi-au spus că a predicat în linii mari cam aceleaşi lucruri şi nici atunci nu a trecut de 45 de minute.

Pe măsură ce ascultam predica, a trebuit să mă reconsider în întregime şi să încep totul aproape de la zero, iar după ce am ascultat încă odată predica (pe care am înregistrat-o pe telefon) să-mi dau seama că predicatorul, în cuvinte simple, fără fraze întortocheate şi fără să obosească audienţa, a atins de fapt punctele cele mai relevante dintr-un mesaj care se vrea să aibă impact real asupra celor ce-l ascultă.

„Să nu credeţi că am venit din America, aici în ţara dumneavoastră ca să vă prezentăm un mare spectacol, nu am venit să vă distrăm”, a spus Graham. „În seara asta am venit ca să-i dăm slavă lui Dumnezeu. Am venit aici ca să vă împărtăşesc o veste bună, Evanghelia: că Dumnezeu îi iubeşte pe păcătoşi, că Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său din Cer, că Isus Hristos a venit din Cer jos pe pământ ca să ne ia păcatele noastre, păcatele tale, păcatele mele, să le ducă la cruce unde şi-a vărsat sângele pentru aceste păcate şi în a treia zi a înviat dintre cei morţi. Isus Hristos nu a rămas ţintuit pe cruce pentru totdeauna, nu a rămas nici în mormânt, El este aici împreună cu noi în seara asta”.

Nu se poate începe o predică cu un mesaj mai clar decât acesta, prezentându-l pe Hristos şi esenţa lucrării Lui. Cine este El şi ce a făcut El, sunt piatra unghiulară a creştinismului.

Al doilea punct important al predici a făcut trimitere la noi toţi. Pornind de la răzvrătirea fiului cel mic din pilda Domnului Isus, care dorea libertate fără responsabilităţi, predicatorul a  continuat spunând: „Lumea de azi este la fel. Oamenii doresc libertate dar fug de responsabilitate. Fiului cel mic nu îi plăcea să muncească la ferma tatălui, el dorea să plece în oraşul cel mare. Oamenii în ziua de azi caută fericirea. Ei îşi imaginează că dacă ar avea mai mulţi bani sau dacă ar reuşi să-şi cumpere anumite lucruri ar fi împliniţi. Dar împlinirea nu vine şi de aceea încearcă cu alcoolul, cu drogurile şi cu alte lucruri, dar omul este tot gol.(…) Lumea de azi are o problemă şi această problemă este păcatul”.

Şi ca să fim convinşi de ceea ce vroia să ne spună, a început cu acel păcate scuzabilecum este minciuna, lăcomia, falsa mărturie, mândria. A trecut apoi la idolatrie, la furt şi apoi la adulter, precizând că orice tip de relaţie sexuală, în afara familiei dintre un bărbat şi o femeie, este păcat. Nu a intrat în detalii aici dar a spus totul pentru cine voia să înţeleagă. A continuat cu asasinatul, precizând că avortul este asasinat, iar cei care au permis ca soţia sau fiica să facă un astfel de lucru sunt la fel de vinovaţi.

„Biblia spune: Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23). Toţi suntem vinovaţi dar vreau să vă spun o veste bună: Dumnezeu vă iubeşte. El vrea să vă ierte păcatul în seara asta. Nu există iertare decât în Numele lui Isus. Acest tânăr fugea de Dumnezeu şi ştiu că aici între voi sunt mulţi care fug de Dumnezeu (…) Acest tânăr a ajuns la faliment, la fel cum sunteţi mulţi dintre voi aici. Eu vreau să vă invit să veniţi în seara asta la Hristos, care vă aşteaptă să vă ierte păcatul şi să vă dea un sens nou vieţilor voastre”, a precizat predicatorul.

Singurul exemplu pe care l-a lăsat evanghelistul a fost exemplul său personal care în tinereţe a avut o perioadă când şi el a fugit de Dumnezeu, încercând să găsească fericirea pe cont propriu, dar când a ajuns la faliment, s-a prăbuşit pe genunchi în camera lui şi şi-a recunoscut răzvrătirea, păcatul şi mândria, chemându-l pe Isus să vină în viaţa lui. Un exemplu care ne pune pe gânduri ştiind că el s-a născut şi a crescut tocmai în familia marelui Billy Graham. Cu alte cuvinte, păcatul nu ocoleşte pe nimeni şi diavolul nu are pardon, indiferent cine ai fi tu.

O Evanghelie simplă, să fie înţeleasă de toţi dar care înglobează de fapt tot adevărul: că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care a venit din Cer ca să moară pentru noi; că noi oamenii suntem păcătoşi, indiferent de condiţia noastră socială; că acest păcat ne goleşte fiinţa de sens, iar fericirea fuge de noi; că Isus vrea să ne ierte păcatul, să ne primească la El şi să ne ducă în Cer; că decizia este personală şi că depinde de fiecare dintre noi.

Aproximativ 1000 de persoane au ieşit în faţă, dintr-o audienţă de 15 000 de persoane prezente. Chemarea la mântuire a fost la fel ca şi predica, fără efecte sonore, fără insistenţe prelungite, fără strategii emotive. Dar cei care au venit în faţă, au fost sfătuiţi să fie atenţi la îndemnurile consilierilor prezenţi, să caute o biserică în care să se integreze, să se roage şi să citească Scriptura zilnic şi cel mai important, să nu mai păcătuiască.

Mulţimea celor care au ieşit în faţă să-l primească pe Hristos

Organizarea acestui Festival al Speranţei a fost foarte bună, eforturile pe măsură, cheltuielile la fel, dar cred că a meritat totul. Şi nu mă refer la calitatea muzicală, deşi probabil că ar trebui remarcaţi cântăreţii individuali sau corul de 500 de voci. Nu mă refer nici la singularitatea unui astfel de eveniment şi oportunitatea de a asculta cântăreţi de elită şi predicatori de calibru şi nici măcar ocazia de a vizita un oraş frumos precum Barcelona. A meritat pentru că o mulţime de oameni păcătoşi au putut să asculte Evanghelia, să ia o decizie de a abandona păcatul şi să-l primească pe Isus în viaţa lor.

Exemplul unei Evanghelii predicată simplu, dar care a determinat un aşa mare număr de persoane să facă un pas în faţă, ar trebuie să-i determine şi pe alţi slujitori să facă la fel. Cred că mulţi predicatori au căzut uneori pe panta unui evanghelism complicat, în care iese în evidenţă efortul propriu, erudiţia, polemica sau interesul, dar unde rezultatele se lasă aşteptate.