Creşterea numerică a creştinilor sperie autorităţile chineze

Partidul Comunist Chinez se îngrijorează că, în tempoul actual, aproximativ în 2030 China va fi cea mai mare ţară protestantă din lume. Este greu chiar şi să ghiceşti numărul creştinilor din China, fiindcă bisericile “oficiale”, autorizate de guvern, coexistă cu cele care se închină în biserici în case, relatează Evanghelical Focus.com

Numerele cele mai optimiste spun că există 100 milioane de creştini şi că biserica în China va creşte aproximativ cu 10% pe an. De fapt, în tempoul actual, vor fi 250 milioane de creştini în jurul anului 2030, făcând populaţia creştină a Chinei cea mai mare din lume. Această creştere nu a trecut neobservată de regimul oficial ateist de la Beijing, care are o atitudine ambivalentă. Pe de o parte, “ei spun că creştinii sunt cetăţeni buni, cu aceleaşi valori pe care le promovează Partidul Comunist, inclusiv valorile familiale”, a spus Gerda Wielander, profesor la Colegiul Westminster din Londra şi autoarea cărţii “Valorile creştine în China comunistă”. Pe de altă parte, guvernarea lui Xi Jinping, care  a accentuat importanţa culturii chineze şi a valorilor comuniste, este suspicioasă faţă de o religie care o consideră “străină”. Faptul că un grup larg de cetăţeni poate să se organizeze în jurul unei ideologii diferite de cea a partidului îi îngrijorează.

EVANGHELICII ÎN CONTROL

În 1949, când partidul a venit la putere erau aproximativ un milion de protestanţi. În 2010 erau 58 milioane, pe când în Brazilia erau 40 milioane, în Africa de Sud 36 milioane, conform Centrului de Cercetare Pew. Profesorul Yang, un expert pe China a declarat că comunitatea protestantă din ţară va creşte de la acele 58 milioane din 2010, la 160 şi 255 milioane până în 2025, transformând China în cea mai mare ţară protestantă din lume.

O AMENINŢARE PENTRU GUVERN

Expansiunea creştinilor îngrijorează politicienii chinezi. Unii oficiali cred că grupurile religioase pot oferi servicii sociale pe care ei nu sunt în stare să le acorde, şi, în acelaşi timp, ei pot contribui la rezolvarea crizei morale în creştere a ţării, unde banii, şi nu comunismul au devenit rege. Şi chiar dacă este adevărat că majoritatea creştinilor chinezi nu sunt implicaţi în politică, este de asemenea adevărat că un număr semnificativ de activişti au o legătură cu creştinii într-un fel sau altul, doar pentru că sunt credincioşi, sau fiindcă au contact cu comunităţile religioase. Unul dintre ei este fondatorul mişcării anti-corupţie “Noii Cetăţeni”, care acum este în închisoare, sau avocatul pentru drepturile omului, Gao Zhisheng, recent eliberat din închisoare. Doi dintre cei trei fondatori ai mişcării pro-democraţie Occupy Central, care a ieşit în stradă anul trecut în Hong Kong, erau creştini, şi liderul student Joshua Wong este deasemenea.

Aceasta nu a trecut neobservat de către Partidul Comunist. Aşa cum explică, profesorul de la Universitatea Indiana Purdue, Yang Fenggang: “Autorităţile sunt îngrijorate din cauza creşterii numerice rapide a creştinilor şi au încercat să impună restricţii să o încetinească. Deasemenea ei au luat măsuri ca să asigure “ascultarea faţă de lege” a creştinilor. Yang consideră că incidentele din Wenzhou sunt un exemplu clar al îngrijorărilor partidului. În 2014, oficialii din Zhejiang au demolat mai multe biserici din Wenzhou, un oraş cu un total de 1 milion de creştini din 8 milioane de rezidenţi, deseori menţionat ca “Ierusalimul Chinei”. Chiar dacă autorităţile centrale nu au spus nimic despre aceasta, campania de demolare a fost lungă, şi aceasta indică că oficialii din Zhejiang erau încurajaţi de guvern”, a spus Yang în timpul incidentelor.

Conform ultimei ediţii a “Timpuri Deschise”, procedurile actuale de recrutare ale Partidului Comunist cer ca verificarea convingerilor religioase să fie primul pas spre aprobarea aplicanţilor la partid, iar membrii de partid care au fost găsiţi că au participat sau au îmbrăţişat religia vor fi obligaţi să îşi “rectifice” convingerile. Deşi “fără îndoială că creştinii sunt persecutaţi, ei nu suferă mai multe abuzuri decât cetăţenii chinezi obişnuiţi, iar creştinii la rândul lor sunt trataţi diferit în dependenţă de autorităţile locale”, a subliniat Wielander.