În câteva zile se va încheia ultimul mandat al Președintelui României, domnul Traian Băsescu. S-au spus și se vor spune multe lucruri despre Președintele care își trăiește ultima săptămână în cea mai înaltă poziție din stat. Unele sunt adevărate, altele nu sunt. Unele sunt lucruri bune, altele nu sunt. Cu siguranță, peste ani, istoricii profesioniști și echidistanți ne vor oferi o imagine a ceea ce a însemnat președenția domnului Traian Băsescu. Dacă este să exprim un punct de vedere personal, atunci consider că a fost cel mai bun Președinte al României de până acum. Dar, cum eu nu sunt istoric, aș putea fii bănuit de subiectivism.
Am dorit, ca înainte de sfârșitul ultimului mandat să dezvălui o experiență personală cu domnul Președinte Traian Băsescu. Această experiență, desprinsă parcă dintr-o poveste frumoasă și de demult, mi-a confirmat, o dată în plus, că dincolo de imaginea distorsionată intenționat de propaganda din ultimii ani, se află un lider foarte puternic, un adevărat om de stat, dar și un om cu suflet nobil și extrem de sensibil. De fapt, aceasta este combinația cea mai reușită pentru un adevărat lider.
S-a întâmplat în 25 Mai, 2014, ziua alegerilor europarlamentare. Era o zi de Duminică și aflându-mă în biroul meu, de la Biserica Betel din Timișoara, am simțit în inima mea un imbold să-i transmit domnului Președinte un cuvânt de încurajare. Cu o zi înainte, la Constanța, un bărbat l-a scuipat în față. De gesturi asemănătoare avuseseră parte, tot pe sfârșitul mandatelor și ceilalți doi foști Președinți, domnii Iliescu și Constantinescu. Un gest pe care nu-l pot aproba, indiferent de numele Președintelui.
De câteva luni aveam telefonul purtătorului de cuvânt al Președintelui și-i solicitam, uneori, motive de rugăciune pentru Președinte sau îi transmiteam prin sms scurte mesaje de încurajare. Întotdeauna, cu promtitudine maximă, acesta răspundea și îmi mulțumea. În dimineața aceea, înainte de începerea slujbei, i-am transmis Președintelui, prin purtătorul său de cuvânt, un scurt mesaj sms: Doamne ajută! Spuneți-i vă rog Domnului Președinte că sărutăm obrazul unde a fost scuipat. Și Domnul Hristos a fost scuipat, dar a învins prin iubire. Dumnezeu să binecuvânteze România și pe Președintele nostru! Ca de obicei, am primit răspuns imediat din partea purtătorului de cuvânt.
Surpriza, însă, a venit în jurul orei 16.00. Eram acasă și ne pregăteam să mergem la vot când a sunat telefonul și am văzut, cu surprindere, că este un număr de București. Am crezut că mă sună cineva de la un institut de sondare să mă întrebe dacă am fost la vot, așa că, inițial, nu am dorit să răspund. Am răspuns totuși, iar o doamnă m-a întrebat: Domnul pastor Samy Tuțac? Am răspuns: Da! Apoi doamna a continuat: Vă sunăm de la Cancelaria Prezidențială, domnul Președinte vrea să vorbească cu dumneavoastră, se poate? Sigur că da, am răspuns. Mi-a facut legătura și am auzit imediat vocea inconfundabilă a Președintelui: Buna ziua domnul Pastor! Băsescu sunt. Domnul Pastor, atât de mult m-a uns la inimă mesajul dumneavoastră că nu am rezistat să nu vă sun și să vă mulțumesc personal.
Sigur, discuția extrem de amicală a continuat pentru câteva minute și am încheiat asigurându-l de suport și mai ales de rugăciune. Am închis și nu-mi venea să cred că este adevărat. Mi-am dat seama încă o dată că și oamenii cei mai mari au nevoie de rugăciune și încurajare din partea noastră. Dar am înțeles mai mult ca oricând inima omului Traian Băsescu, cel care prin grația lui Dumnezeu și voința națională a fost, timp de zece ani, Președintele României.
3 comentarii
Fiecare umar are nevoie de un umar pe care sa poata plange…Fiecare om are in el o doza de umanitate, de sensibilitate, de educatie…ca telefonul de multumire a fost gentilete. Nu pot sa spun cat de mare a fost Dl Presedinte ca nu ma pricep la política si atata timp cat sistemul lui nu a reusit sa eradice saracia si mor copilasi de foame cand bogatasii se lafaiesc in extravagante si lux.Concret stie cineva cati parinti mananca odata pe zi (si cele mai modeste alimente si intr.un caz fericit) ca sa aiba copilasii de trei ori,nu de cinci…In urma unui mare Presedinte trebuie sa se vada prosperitate…Un lucru mi – ar placea, sa sufre penurias cei de sus asa ca cei mai necajiti oameni, sa nu aiba ce pune pe masa, sa nu poata plati facturile, sa nu le poata oferi o educatie si ce e mai cumplit sa vada cu ochii cum ii moare un copilas din lipsa tratamentelor…Altfel ar fi guvernarea dumnealor…Da,noi crestinii trebuie sa dam cezarului, sa iubim dusmanii,sa dam celalalt obraz…Dar oricui ar fi placut sa vada ca Dl.Presed. a salvat de la moarte 10 copii, si fiecare din guvern cate alti 10 in acesti 10 ani,calculul e simplu…dar au facut si fac in continuare si ei “bine”, stim cu totii fanfaronada de a darui bisericii lor ortodoxe.sume deloc micute.sa-si spele pacatele si sa-si cumpere lumina pt lumea cealalta, sa nu sufere in iad…Am dat like din aceasi politete ca a Dlui P.si nu sunt chiar sigura ca avea nevoie de atata incurajare…Dumnezeu conduce totul si schimbarea nu-L saraceste. De aceea ma alatur oamenilor care se roaga pt Romania, sa le dea in special incredere in Dumnezeu si sa-i invete sa priveasca la Cruce,ca nimic nu are importanta decat sa castige viata vesnica, sa vada semnele si tot ce se intampla in jur, ca Domnul Isus este aproape sa vina sa faca dreptate si sa-si ia poporul Sau.Vino,Doamne Isuse mai curand!
este adevrat ca in spatele oricarei functii se afla un om cu emotii si sentimente care are nevoie de respect si incurajate.din pacate uitam acest aspect.deasemenea se ia in considerare prea mult propaganda negativa si greselile facute si nu se tine cont de realizarile facute pentru tara…mai avem multe de invatat..ceea ce vorbim de aceea avem si parte..e usor sa critici de pe margine..din partea,mea tot respectul pentru psesedinte…
Dragul meu Ylyan tu chiar esti crestin?
Este o datorie a noastra sa ne rugam pentru mai marii nostri asa ca nu te mai uita in farfuria si ograda lor ci incearca sa privesti in sufletul lor care are nevoie de ajutor.
Dumnezeu sa te ajute sa-ti revizuiesti atitudinea. Ma rog pentru tine.