Bialik Rogozin este o școală publică din Tel Aviv unde învață 900 de elevi din 51 de țări. Creștini, evrei, musulmani sunt împreună.
”Nu vezi în fiecare zi copii arabi care intră pe poartă alături de copii filipinezi. În celelalte școli nu vezi în fiecare zi o prietenie între copii de naționalități diferite”, a afirmat Tomer Angle, profesor.
”În perioada Crăciunului avem un brad împodobit, avem lumina evreilor, hanukia, dar și mielul musulmanilor”, a afirmat Eli Nechama, directorul.
Școala este localizată într-o zonă plină de oameni săraci, de imigranți, de oameni care de abia reușesc să supraviețuiască. Mulți dintre elevi au văzut lucruri îngrozitoare, care i-ar cutremura chiar și pe adulți.
”Unii dintre elevii noștri sunt refugiați, au traversat deșertul, s-au mutat dintr-o țară în alta timp de 3-4 ani. Unii dintre ei și-au văzut părinții omorâți în fața lor. Unii dintre ei sunt orfani. Nu au pe nimeni”, a afirmat Eli Nechama, directorul.
”L-au ucis pe tatăl meu în fața mea. Ce puteam să fac? Nu știam să plâng. M-am așezat pe pământ. Mi-au ucis și bunicul și bunica și atunci nu am știut ce să mai fac. Am fugit în munți”, a afirmat Mohammed, Darfur.
Un documentar despre această școală a câștigat premiul Oscar în anul 2011. O echipă de profesori, de asistenți sociali și terapeuți i-au ajutat pe acești elevi să se adapteze la noua lor viață și să rămână conectați la cultura lor.
”Ca imigranți vor să renunțe la tradiția lor și să fie considerați israelieni. Se rușinează cu țara din care provin. Rasismul nu este un privilegiu al evreilor sau al musulmanilor. Este ceva ce ține de natura umană. Luptăm împotriva acestuia”, spunea Eli Nechama, directorul.
Majoritatea școlilor din Israel își închid porțile la ora 3 dupa masa, dar Bialik Rogozin rămâne deschisă de la 7:30 dimineața până la 10 seara pentru ca și părinții să poată să învețe și să participe la activități.
”Când am venit prima dată la școală, domnul Nechama mi-a spus că vrea să facă un cor cu persoane de diferite naționalități. Mi-a plăcut ideea și m-am gândit la ea. S-a format acest cor din mame și tați și am devenit o familie” a afirmat Heleen, părinte din Johannesburg.
Împuternicirea fetelor ocupă un rol important.
”Multe dintre ele nu au încredere în capacitățile lor și au o părere proastă despre propria persoană”, a spus Eli Nechama, directorul.
”Mama ei a fost o femeie model. A crescut într-o familie care Îl iubea pe Dumnezeu. Știe despre viața de creștin, că trebuie să ne respectăm unii pe alții, să-L iubească pe Dumnezeu”, a afirmat tatăl unei fetițe.
Niciunul dintre aceste lucruri nu ar fi posibile fără ajutorul voluntarilor. Tomer și-a dăruit timpul său în ultimii șapte ani. Cunoaște numele fiecărui elev.
”Sunt atașat de școala aceasta. Este a doua mea casă. Fiecare copil trebuie să-și cunoască familia. Încă mai vin în vizită”, a spus Tomer.
Mulți dintre voluntarii cu care am vorbit simt același lucru.
”Înainte să fac voluntariat aici am fost consilier al unei mișcării în rândul tinerilor. Niciodată nu am fost mai legată de copii ca acum. Mi-a schimbat mult modul de a gândi”, a afirmat Samar, voluntar.
A lucra aici e mai mult decât o slujbă. Pentru mulți este o chemare.
”Sunt privilegiat să conduc acest loc. Prin asta poate fi văzută fața frumoasă a Israelului și a iudaismului. Aceasta este adevărata față a Israelului”, a afirmat Eli Nechama, directorul.
Despre asta vorbesc ei în fiecare zi…
”Acesta este lucrul pe care încercăm să-l oferim: unelte pentru viață. Suntem norocoși pentru că putem să dăruim și să dăruim. O facem cu dragoste”, a afirmat Eli Nechama, directorul.
