Suntem asa de bucurosi si impliniti sa fim din nou in Madagascar, pe campul de misiune in care Dumnezeu ne-a oferit harul sa fim. Dupa o calatorie obositoare si plina de peripetii cu avionul din Romania in Franta si din Paris in Antananarivo, am pus, in sfarsit, piciorul, pe pamant malgas.
Aleluia ! Suntem din nou acasa ! Acasa? Nu prea semanati a malgasi, ne-ar fi zis un locuitor al acestei insule, daca ar fi vazut incantarea noastra. Cel putin nu la culoare. Dar la inima semanam cu ei, ne dam toate silintele sa ne identificam cu ei, sa ii iubim si sa le slujim. De aceea ne simtim acasa aici, in Bazinul Indian, unde caldura tropicala incepe sa se arate incetisor, iar fierbinteala soarelui este asa in contrast cu toamna rece din Romania.
In timp ce ne indreptam spre Antsirabe, obositi si cu 20 de bagaje dupa noi, retraiam emotiile primelor clipe cand am pasit pe acest taram indepartat al Africii. Ce frica, ce necunoscut, ce case saracacioase, ce prapastii uriase, ce frumusete a naturii, ce explozie de culori, ce limba diferita. Iar ACUM…ce bine este sa fim acasa, ce naturale sunt toate lucrurile, ce bucurie sa revezi chipuri dragi, ce har sa fii intre acesti oameni cu trasaturi afro-asiatice! Mare har ne-a oferit Domnul sa traim aici!
Treziti-va ! Sunteti pe campul de batalie! Diavolul si ingerii lui sunt vrajmasii vostri !
Nu am apucat bine sa dam bagajele jos de pe si din masina ca am si constatat realitatea bataliei spiritualeprezenta in viata noastra. Wow! Tocmai voiam sa ne odihnim si noi un pic ! Am fost pe drumuri aproape o saptamana. Avionul ne-a fost anulat din cauza grevei in Franta. A trebuit sa luam un alt avion, sa refacem toate bagajele, sa caram in cabina avionului peste 90 kg doar eu si Ioana, plus copiii care tarau si ei ce puteau dupa ei. Oare nu avem dreptul la putina odihna ? Se pare caDiavolului prea putin ii pasa de odihna noastra! Este un devorator si un distrugator al sfintilor care sunt cu garda jos, obositi dupa orice efort facut. Ucide, sfasie si prapadeste fara nici un pic de mila.
Jertfe aduse dumnezeilor malgasi fac ca lupta spirituala sa fie clar simtita aici.
Asa ca, inca cu bagajele afara, l-am vazut pe Filip cazand pe niste trepte si lovindu-se cu capul si fata de bordura de la mica terasa ce o avem la casa. Fata si unul dintre ochi invinetit, nasul plin de sange, cu o taietura adanca de-a lungul lui – era imaginea unui mic luptator cazut prada unui mare Dusman din lupta nevazuta. Un accident stupid, am putea spune, daca nu am fi simtit pe mai multe planuri presiunea spirituala. Lupta a continuat…
Masina ni s-a stricat a doua zi, tocmai cand aveam mai mare nevoie de ea – ceva la sistemul electric a declansat un fum urat mirositor ce iesea de sub capota. Cu greu am reusit sa o aducem pana in curte, ca nu cumva, lasand-o noaptea pe strada, sa o gasim dezmembrata. Apoi mis-a stricat motorul – un scuter de 50 cmc pe care il folosesc pentru scoala si alte nevoi. Apoi s-a stricat bicicleta lui Ruth. Copiii s-au trezit muscati de ceva…Ruth e plina de muscaturi de purici, iar lui Filip i s-au umflat ambele maini de la piscaturile de tantari si intr-una din nopti, toata noaptea a urlat. L-am gasit dimineata plin de bube pe corp, semn al reacomodarii lui la mancarea si clima de la tropice. Bun venit in realitatea fizica si spirituala din Madagascar!
Un interviu cu familia Saitis despre lucrarea din Madagascar.
