Jurnal de credinţă

Aseară am stat în linişte cu Tine. Am privit cerul, şi ţi-am vorbit. Te-am întrebat ce vrei să fac în continuare. Pentru că da, m-am văzut cu planurile mele zdrobite şi… fără oameni în jurul meu. Deşi am încercat să fac voia Ta, am înţeles că uneori, chiar şi atunci când vreau să Te ascult, pot să interpretez greşit. Sau… Te poţi decide că schimbi traseul. Şi uite aşa am priceput că trebuie să fiu oricând pregătită să renunţ la planul iniţial.

E mai bine aşa. Nu mai stau legată de lucrurile de pe pământ. Încetul cu încetul mă înveţi să nu mai depind nici de oameni. Da, asta e provocarea mea cea mai mare. Să înţeleg că oamenii vin şi pleacă. Că uneori trebuie să dispară din viaţa mea.

Încă nu înţeleg pe deplin de ce m-ai creat aşa. De ce am aceste caracteristici. Dar ştiu că dacă rămân aproape de Tine, am să înţeleg.

E bine când stau în linişte cu Tine, deşi e forfotă în jurul meu. E bine pentru că mă simt în siguranţă.

M-am schimbat. M-ai schimbat. Şi ştiu că mă vei mai schimba. Şi sunt pregătită pentru următoarea etapă.

Da, aseară am stat în linişte cu Tine!

Imagine preluată de pe: http://imgfave.com/view/1714426