Azi o să mergem la o doamnă, mamă a trei copii, al cărei soţ a părăsit-o, ne anunţă Mahmud, ghidul nostru de azi. E unul din tinerii care s-au dedicat pentru o perioadă cu totul pentru lucrarea cu sirienii. Am vizitat-o de mai multe ori şi am împărtăşit Evanghelia cu ea şi a devenit credincioasă.
Ne-am încărcat rucsacele cu alimente şi am plecat, iar pentru că ea stătea într-o zonă mai îndepărtată a oraşului, am luat un taxi. Călătoria cu taxi e întotdeauna o aventură în ea însăşi pentru că ei nu se ghidează după numele străzilor, ci după anumite puncte din zona respectivă, de exemplu: lângă moscheea …, la farmacia …, lângă clădirea …A trebuit să schimbăm taxiul pentru că primul nu a reuşit să găsească adresa, dar am ajuns.
E o cameră destul de mare, probabil 4/4 care continuă cu o bucătărie şi un fel de baie. Pereţii camerei sunt înnegriţi, iar de la baza zidurilor se poate vedea igrasie. Bucătăria e despărţită de un perete cu geam, nu vedem înăuntru, dar doamna ne spune că nu are canalizare, deşi are apă. Dacă foloseşte chiuveta sau baia, apă trebuie să o colecteze în găleată şi să o arunce afară, “de aceea căutăm un alt loc de cazare unde să avem baie”, ne-a spus mama.
„De ce aţi venit aici?” am întrebat-o noi, încercând să începem o discuţie cu ea. „Era o zi normală”, ne-a răspuns ea, „eu mă întorceam de la piaţă. Deja începuseră demonstraţiile de stradă, dar nu începuseră să tragă în oameni. În drum spre casă am văzut câteva tancuri venind înspre cartierul nostru. Am fugit repede acasă şi le-am spus vecinilor: “Vin cu tancurile, o să ne omoare”. Dar ei au încercat să mă liniştească: “Nu o să omoare propriul popor, poate vor doar să ne sperie”. Dar nu a fost aşa, au venit şi au început să tragă în oameni, au murit mulţi atunci, noi am scăpat. Soţul meu a fugit în Iordania, aici s-a recăsătorit, aşa că am rămas singură cu copiii. În situaţia asta mi-am căutat de lucru şi am găsit în agricultură la strâns de verdeţuri.
Într-o zi ne-au spus cei din armata liberă să nu mergem a 2-a zi la muncă pe ogorul unde lucram că o să fie o luptă între cele două tabere exact acolo. I-am spus patronului nostru despre asta, dar el a zis „nu o sa fie nimic, sunt doar zvonuri”.
A doua zi am mers la muncă, trebuia ca să pot întreţine copiii. S-a întâmplat, în timp ce lucram, a început lupta între cele două tabere, iar noi eram prinşi la mijloc. Am reuşit să găsim câteva găuri în pământ şi ne-am ascuns. Două-trei ore am auzit doar explozii şi tiruri de armă, nu am crezut că scăpăm cu viaţă, dar Dumnezeu ne-a ajutat.
Lucrurile au început să se schimbe din acea zi, pe străzi au început să apară filtre, aşa că şeful care ne ducea la muncă avea tot mai mari probleme să treacă de aceste filtre. După un timp i-au cerut să aducă doar femei tinere şi frumoase, iar el s-a speriat că într-o zi o să le răpească aşa că nu ne-a mai luat.
În această situaţie a trebuit să plecăm şi noi, aşa am ajuns în Iordania. Aici am întâlnit oameni plini de dragoste care ne- au ajutat, creştini. Eu am avut o problemă de sănătate şi a trebuit să mă operez. Nu aveam asigurare, bani nimic să pot avea operaţia, dar creştinii m-au ajutat. Cu toate astea prima operaţie nu a fost suficientă, au trebuit mai multe. Am făcut trei şi mai trebuia încă una, dar nu am reuşit să mai merg şi m-am rugat lui Dumnezeu să mă vindece, şi m-a vindecat. Sunt sănătoasă fără să mai fac a 4- a operaţie. Aşa am ajuns să-L cunosc pe Dumnezeu şi să cred în El.”
Ne-am bucurat să auzim mărturia ei şi să-i vedem credinţa, dar nu am putut continua discuţia pentru că au venit de la o fundaţie să-i instaleze un filtru de apă. Printre plimbările celor nou-veniţi ne-am rugat pentru ei încredinţându-i în mâna lui Isus.
Am plecat de la ei cu inima plină de bucurie pentru că Isus a scos o fiică din mijlocut gloanţelor şi o face mărturie pentru mulţi musulmani, acesta este modul în care El lucrează printre refugiaţii sirieni.
Material realizat pentru ŞtiriCreştine.ro!
