Timpul petrecut în Iordania a fost foarte intens. Într-una din zile ne-am odihnit mai mult. Timp de recreaţie în Starbucks-ul din Amman, capitala Iordaniei.
Într-o zi, în timp ce vizitam familiile refugiaţilor, o femeie mai în vârstă pe nume Rana s-a apropiat de noi. Ea ne-a cerut să ne rugăm pentru fiul ei, care era dat dispărut de vreo doi ani. Din câte ştia femeia, înainte ca războiul să izbucnească, fiul ei a fost soldat în armata lui Assad. Când războiul a început, el s-a alăturat rebelilor. Acum el e dat dispărut şi femeia nu ştie dacă fiul său este în viaţă, rănit sau decedat. Deşi şansele ca el să supravieţuiască sunt foarte slabe, ea continuă să creadă că fiul ei este încă în viaţă şi se va întoarce la ea într-o bună zi.
În timpul conversaţiei noastre cu refugiaţii sirieni, am văzut că era un procentaj mare de oameni ai căror membri de familie erau daţi dispăruţi. Aceşti oameni nu au pace nici ziua, nici noaptea din pricina lipsei informaţiilor cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu cei dragi lor. Ne-am rugat împreună cu Rana ca Dumnezeu să îi ofere un răspuns cu privire la soarta fiului său. Cine ştie, poate va fi un final fericit la această poveste.
