L-am cunoscut pe Abdullah din Asia de Sud, care instruia sinucigași cu bombe pentru Al-Qaeda. În timp ce beam ceai, el mi-a povestit despre un vis pe care l-a avut cu 10 ani în urmă. În vis, el zbura cu un avion, mergând în propria misiune de sinucidere. Dintr-o dată, Isus i-a apărut în față, și-a întins mâinile, le-a pus în jurul lui și i-a zis: „Fără crimă. Fără furt. Fără minciună.” În ziua următoare, el și-a întrebat prietenii despre ce poate să însemne acest vis. Fiecare i-a zis că visul a venit de la Satana, dar Abdullah nu era așa de sigur de acest lucru. A încetat să mai lucreze pentru Al- Qaeda și a căutat și început un curs biblic prin corespondență. Prima lecție era din cele 10 Porunci – „Să nu ucizi. Să nu furi. Să nu minți.”
Abdullah mi-a zis: „ Am realizat că sunt în direcția bună”. Voia să știe mai multe, așa că un prieten l-a îndrumat spre un misionar din zonă. După ce a citit Scripturile timp de câțiva ani, el și-a predat viața lui Hristos. Astăzi el le spune cu bucurie celorlalți musulmani despre speranța lui în Isus.
3 comentarii
Dumnezeu sa-l binecuvinteze si sa-l tina in carul Sau de biruinta si sa fie o marturie vie in continuare .
Dac’-ar fi ca el mai mulţi, multe vieţi ar fi salvate. Ar fi credincioşi şi Culţi, curăţaţi, de mii păcate. Incredibil, nici nu ştiu, poruncile, decalogul. Totu-n jur este pustiu, mai ceva precum “ologul”. Când Scriptura o citeşti, Îl auzi pe Creator. Care-ţi spune cine eşti şi că eşti un muritor. Ba mai mult, El te-a creat, din ţărână te-a făcut. Ţi-a dat viaţă, înviat, având grijă te-a crescut. Biblia, când o citim, devenim oameni schimbaţi. Şi semenii ni-i iubim, căci sunt “soră”, “mamă”, “fraţi”. Cum poţi ucide pe “frate”, sau pe “mama” ta, pe “soră”. Făcând mii şi mii păcate, într-o zi sau într-o oră? Şi Saul a fost schimbat, căci urma să mai ucidă. Multe suflete-au scăpat, singuri, viaţa, să-şi decidă. Dacă nu s-ar fi schimbat, multe crime-ar fi făcut. Şi slujind pe necurat, ar fi fost necunoscut. Saul, Saul, Domnul zice – de ce tu Mă prigoneşti? Oamenilor să explice, în Domnul că tu loveşti. Mie, Mie Mi-aţi făcut, pe Mine M-aţi prigonit. Pe Mine M-aţi omorât, adică, nu M-aţi iubit. Şi sunt mulţi ce prigonesc, neştiind că-n Domnul dau. Şi Scriptura când citesc, se gândesc, pe gânduri stau. Oare, lovesc în Hristos, sau lovesc în omul care… e Creştinul credincios şi-l ucid, adică “moare”? Da, în Dumnezeu loveşti, adică-n Iisus Hristos. Iar când stai, te mai gândeşti, poţi să fii victorios. Fără crimă, furt, hoţie, ne spune Domnul Hristos. Victoria-i bucurie, pentru cel ce-i credincios. Satan, te pune să furi, să fii hoţ şi mincinos. Să ucizi şi să înjuri, direct, pe Domnul Hristos. Nu-njura pe omul care, e Creştin, e credincios. Care-ţi cere îndurare, în Numele lui Hristos. Tot aşa şi tu vei cere, de la Domnul îndurare. Şi în iad, în “foc”, vei piere, după marea judecare. Ceea ce ţie nu-ţi place, spune-o vorbă românească… nici altuia tu nu-i face – lăsându-l să mai trăiască. După ce ai decedat, vei merge la judecată. Căci, viaţa, n-a încetat, cum Scriptura ne arată. Deci, decesu-i adormire, lucru repetat şi spus. Aştepţi, stai în amorţire, cum a stat Domnul Iisus. La deces, timpu-i oprit, sufletu-i la Dumnezeu. Şi deodată te-ai trezit, adică INSTANTANEU. De fapt, nu realizezi, mii de ani că au trecut. Poate altă lume vezi, o lume de necrezut? Să zicem, ai decedat, acum, două mii de ani. Priveşti şi… ai observat, gaşcă mare de golani. Vezi maşini, elicoptere, tancuri care te împuşcă. Vezi pistol mitralieră, care te răneşte, “muşcă”. Tu ştiai, o lume care… aveau săbii nu maşini. Ce s-a întâmplat şi oare… nu te doare şi suspini? Te doare, eşti chinuit, nu poţi trece-n NEFIINŢĂ. Eşti în iadul amintit, dacă n-ai avut credinţă, Iar cel care a crezut, “lacrima”, din ochi, dispare. Nu te saturi de văzut, respirând, parfum de floare. Domnul va reface Raiul, lumea-n care să trăiască. Unde să îşi ducă traiul, să colinde, să iubească. Dacă tu nu ai iubit, oamenii, pe-acest pământ. Eşti satan şi ai greşit, faţă de Domnul Cel Sfânt. Deci, Domnul, nu te cunoşte, te goneşte să te duci. Adică, nu te va “Naşte”, Calea Domnului s-apuci. Căci, te lasă să alegi, cale de mijloc nu ai. Decalogu-s nişte legi, să poţi ajunge în Rai. Ai furat, ucis, minţit, legea deci, n-ai respectat. La-nviere… ai “Murit” – “Moarte”… chin, nu decedat. Să vă fie clar, revin, nu poţi trece-n neFiinţă. Ori în rai, ori veşnic chin, altcumva, nu-i cu putinţă! Mulţi atei spun, am “murit”, am trecut în nefiinţă. Tot şi toate s-au sfârşit, iar iadul, nu-i cu putinţă. La fel, cel ce-i credincios, căci Hristos – este iubire. Chin veşnic? Eşti mincinos – Domnul are altă fire. Are, da, este milos, te iartă, te mântuieşte. Numai că, AICI… Hristos, acum,, Domnul, te iubeşte. Dincolo, după deces, pentru că, nu L-ai iubit. La cer, Rai, nu ai acces, adică, EŞTI des-păr-ţit! Dac’-ai fost sau eşti ateu, te chinui la nes-fâr-şit – despărţit de Dumnezeu, adică, tu, ai “Mu-rit”. Asta-i Moartea, nu decesul – despărţirea-n veci de veci. Voinţa-nseamnă succesul, adică, la Domnul treci. N-ai voinţă, eşti ateu: mai ai timp pân’ la de-ces. Şi crezând în Dumnezeu, sufleteşte, ai ac-ces! Sufletul, deci, nu dispare, îngerii, pe braţe-l iau – la sfârşit, pentru-‘ntrupare, suflare de viaţă-ţi dau. E simplu, nu-i complicat, viaţa nu se va sfârşi – după ce ai decedat, ori în iad, ori Rai vei fi. Mai mult de atât, nu ştiu, cum să fac să vă explic. Trupu-i “mort”, sufletu-i “Viu”, restul, nu este nimc. Dacă v-aţi născut, sunteţi (vezi Eu Sunt) n-aveţi cale de mijoc. Atenţie, ce făceţi, să n-alunecaţi în “foc”. Adică, după deces, nici “popa” nu te mai scapă – la Domnul nu ai acces, iar oamenii, te îngroapă. La Luca, se spune clar, nu poţi trece-n nefiinţă. Lămuriţi-vă măcar… despre SUFLET şi credinţă. Mulţumesc. 7 iulie 2014.
Interesanta marturie. Insa, nu imi pot da seama cum a parasit el aceasta organizatie (cunoscuta pe plan mondial) fara sa fie urmarit, amenintat etc ? Totusi, daca e intr-adevar reala, ramane o marturie interesanta…