O adiere de vânt suflă prin Casa Islamului. Dar al-Islam, sau „Casa Păcii” în limba arabă, este un termen folosit de musulmani pentru a se referi la acele țări unde își pot practica liber religia – în prezent sunt 49 de națiuni și cel puțin 1.7 miliarde de oameni. Aceasta înseamnă că islamul dirijează domeniile spirituale din
aproximativ un sfert din populația lumii. Dar se întâmplă ceva astăzi, ceva minunat! “Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” (Ioan 3 : 8) Astăzi, în mai mult de 60 de locații separate apar noi comunități de urmași ai lui Hristos, care provin din medii musulmane. Fiecare mișcare are cel puțin o mie de credincioși botezați și cel puțin o sută de noi închinători – toate acestea doar în ultimul deceniu. În anumite țări, comunitățile au crescut la zeci de mii de noi credincioși convertiți de la islam la creștinism.
Trecutul
Acest fapt este remarcabil. Timp de aproape paisprezece secole, milioane de „creștini” au fost asimilați în Casa Islamului, prin expansiunea otomană, de exemplu. Deși musulmanii convertiți și-au făcut și ei drum în turma creștină, acest fapt s-a întâmplat foarte rar. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea găsim în
Indiile Olandeze de Est prima mișcare liberă și autohtonă a musulmanilor care vin la Hristos. Până la sfârșitul secolului al XX-lea, au existat șapte mișcări separate de comunități musulmane care au venit la credința în Hristos. Nu este un accident faptul că aceste mișcări coincid cu multele rugăciuni înălțate pentru oamenii neevanghelizați din lumea întreagă, în special din lumea musulmană.
Acest teren de rugăciune trebuie să continue. Fie ca Dumnezeu să ne descopere inima Lui pentru a ne ruga astăzi așa cum El dorește.
Rugați-vă, totodată, pentru miile de creștini convertiți de la islam la Hristos, care au fost atinși de vântul Duhului Sfânt și care plătesc prețul pentru noua lor credință. În al doilea rând, credincioșii născuți în religia creștină vor participa la acest seceriș al musulmanilor pentru Hristos. Ceva se întâmplă, ceva istoric. Un vânt suflă prin Casa Islamului.
Un comentariu
Nu-i vorba de rugăciune, îi vorba de internet. Precum Scriptura ne spune, va veni foarte discret. Ca un hoţ, Domnul revine, sau poate chiar a sosit. Poate este lângă tine, credinciosul Său iubit. Domnu-I Duh, nu Îl vedem, intră în cel credincios. Adică, schimbaţi suntem, în Numele lui Hristos. Pentru că, Domnul te schimbă, cum pe Pavel l-a schimbat. Propovăduieşti, te plimbă, cum pe Pavel l-a plimbat. Internetu-i o minune, foarte greu să îl opreşti. Şi prin internet, ne spune, peste tot, te duci, vesteşti. Mulţi nu ştiu… carte, citească, sunt sărmani, n-au internet. Vor începe să vorbească, mai feriţi şi mai discret. Să vestim, din gură-n gură, audio, cum v-am spus. Memorând… Sfânta Scriptură, vor afla despre Iisus. Ceva ştiu, dar voie n-au, dacă-i prind, îi execută. Şi mai rabdă zile… stau, poate că leagea… se mută. Aşa am răbdat şi noi, de foame în comunism. Când eram flămânzi şi goi, în regim de ateism. Precis, va fi, o revoltă, vor trece la creştinism. Şi binenţeles… “Recoltă”, vizavi de ateism. Difernţa-i foarte mare, musulmanu-i credincios. Lipseşte doar… închinare, dată Domnului Hristos. Libertate dac’-ar fi, toţi, ar crede în Hristos. Adică, s-ar converti, n-ar mai fi… zilnic, fricos. Spuneţi-mi, voi, ce făceaţi, într-o ţară musulmană – adică, de vă năşteaţi, conduşi de demoni, satană? N-aveam voie să vorbim, pe timpul lui “răposatu'”. Ceauşescu să rostim, deranjând pe “împăratu'”. De frică, te cuminţeşti, căci te duc, te arestează. Te duc la “canal”… munceşti, până trupu-ţi decedează? Şi-a venit democraţia, libertate să avem. Cu ce oare… bucuria, citind Scriptura, putem? Dumnezeu, te iartă, ştie, că de moarte-ţi este frică. Şi iertându-te, te scrie… Ahmed, Aldulah… sau “gică”. Mai rău este pentru noi, care libertate-avem. Suntem “vaci” şi suntem “boi”, şi-n Hristos nu mai credem? Corupţia, este-n floare, se fură, se-mbogăţesc. Fără libertate, oare, credincioşi, nu se găsesc? Aşadar, îi vai de noi, musulmanii sunt iertaţi. Sunt sărmani, lipsiţi şi goi, şi sunt oare… necuraţi? Nicidecum, sunt mântuiţi, Domnul te cunoaşte, ştie. În Cartea Vieţii găsiţi, vor fi plini de bucurie. Deci, surprize… mari, vor fi, precum ne spune Scriptura. Important îi, ai iubi, proăvăduind cu gura! Căci pricep şi memorează, se roagă în “odăiţă”. Deci, credinţa-n ei primează, indiferent de… “oiţă”. Pentru că, nu-s rătăciţi, nu-s atei fără credinţă. Şi-n Cartea Vieţii găsiţi, se-mplineşte-a lor dorinţă. Mulţumesc.