Expulzați din orașul sirian Kessab, islamiști au lăsat urme ale prezenței lor. Ziarul francez L’Observatoire de la Christianophobie a publicat fotografii ale unor biserici distruse și profanate.
În discursul său, de la reuniunea anuală a Sfântului Sinod al Bisericii Greco-Catolice din Melkita, Patriarhul Grigore al III-lea Laham a spus că “91 de biserici au fost distruse sau deteriorate” în Siria, “37 fiind greco-catolice.“, conform site-ului catholicculture.org
Orașul Kessab, fiind cu o populație armenă majoritar creștină, a fost eliberat cu ajutorul forțele guvernamentale de sub controlul islamiștilor, care l-au ocupat de la sfârșitul lunii martie până în 15 iunie. În eliberarea orașului, armenii au purtat lupte cu grupurile de șiiți sirieni ai organizației “Hezbollah”.
Începând cu luna martie, aproape 700 de familii, majoritatea creștinilor, a părăsit Kessabul fugind de islamiști, în regiunea de coastă Latakia.
Liderii catolici speră că majoritatea refugiaților care s-au stabilit în Latakia și Liban, vor reveni la Kessab.
Un comentariu
Vai de voi locuitori, care sunteţi pe pământ – care sunteţi muritori, ne spune Sfântul Cuvânt. Diavolul s-a pogorât, puţine zile mai are. Pe creştini i-a omorât, este dureros, ne doare. Trebuie ca să răbdăm, ne rugăm Domnului Sfânt. Altora să le-arătăm, Creştinismul pe pământ. Diavolul îi mânios, zile multe nu mai are. Loveşte-n Domnul Hristos, în creştin şi închinare. Iată deci, idolatria, un alt zeu conducător. Nicidecum… Ortodoxia, timpului din viitor. Singur Zeu, este Hristos, adică Domnul Iisus. Restul este de prisos, cum citim şi Domnu-a spus. Ce este idolatria, scrie în Sfânta Scriptură. Nu cumva… facem prostia… să zicem că-i făcătură. Cartea Daniel explică, inchinarea-ţi interzisă. Şi iată că se aplică, într-o ordine precisă. Ce-i icoana, iar nu ştim, fugind din Ortodoxie. Ceva ce… ne-nchipuim, pentru bani şi lăcomie. Fără de înţelepciune, nu puteţi a mă-nţelege. Nu pricepeţi ce se spune, cunoscând Divina Lege. Domnu-a zis să vă explic, să vă scriu în versuri fine. Şi degeaba… ce vă zic, se rostogolesc spre mine? Legea-i din zece porunci, închinarea-i printre ele. Şi vă-ntreb pe voi, atunci, vom ajunge printre stele? Trebuie să străluciţi, cum stelele strălucesc. Adică-nţelepţi să fiţi, pricepând, ce vă vorbesc. Fără pic de strălucire, veţi purta o veche haină. Veţi avea a lumii fire şi a cerurilor taină. Idolul, îi chip cioplit, chip de om, cioplit în piatră. Căruia, vei fi silit, prin decret… sau legea dată. Daniel, nu s-a-nchnat, decât Domnului Cel Viu. Şi deci, El, le-a arătat, acelora ce nu ştiu. Domnul, excepţie face, Chip de om, Domnul a luat. Este Viu şi deci, nu tace, în creştinu-adevărat. Mulţi creştini, sunt doar de formă, o formă de evlavie. Parc-am fi… făcuţi la normă, pentru bani şi lăcomie? Musulmanii, au credinţă, numai n-au şi închinare. Sunt legaţi, nu au putinţă, lucru dureros – ne doare. Trebuie să-i ajutăm, să vadă pe Domnul Viu. Adică, să-i dezlegăm, închinându-se lui Fiu. Căci, ne facem vinovaţi, de păcat, adică Moarte. Şi de Domnul depărtaţi, vom avea, de chin… iad, parte. Avem datoria, deci, să le arătăm frăţie. Domnului, te-nchini, apleci, precum în Ortodoxie. Eu unul, fac, datoria, mă strădui să-nţelegeţi. Să ştiţi ce-i… idolatria, parte, de Domnul, s-aveţi. Sunt proorocul mincinos, foarte mulţi, aşa mi-au spus. N-am în mine pe Hristos, sunt nebun, adică dus? Eu unul, da, i-am iertat, nu sunt prost, nu sunt nebun. Şi Domnului arătat, tot şi toate… ce le spun. Le spun şi, le dau citire, cu versete din Scriptură. Tipăresc… cărţi, amintire, să rămână, ce vorbesc. Deci, nu sunt lăudăros, să mă laud, bani să fac. Am credinţă în Hristos şi din contră, sunt sărac. Alţii scriu, o carte, două, sunt de oameni lăudaţi. Sunt prezenţi, în lumea nouă, sau sunt diavoli, necuraţi? Mulţe cărţi am dăruit, trimis chiar şi-n puşcărie. Probabil că, le-au citit, totuşi, lumea, nu mă ştie? Nu vor, da, să mă cunoască, au ură şi gelozie. Nu vor, credinţa, le crească, citind cărţi de… “Poezie”? Şi Preoţii m-au citit, zicând că, am erezii. Adică, nu sunt dorit, scriitor de poezii? În cărţi, adevărul spun, despre Preoţii avari. Sunt eretic, sunt nebun, pentru Preoţi, cărturari? Şi cine, voie, ţi-a dat, cărţile le tipăreşti? Un Preot, m-a întrebat, de scris să te lecuieşti. Editura (Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila) a aflat, supărându-se pe mine. Adică, a refuzat, supărarea, îşi mai ţine? Iată diavolul ce-mi face, mă loveşte fără milă. Domnul Dumnezeu nu tace, de lume, Îi este silă. Vine Domnul, ne sfârşim, zi de zi ne-am înrăit. Zi de zi ne înrăim, Noe, lumea, n-a pierit? Domnul, de unde-a ştiut, de Domnul, ne vom răci? Nu din lumea… ce-a trecut; nu ca “Noe”… vom pieri? Doamne, când vine sfârşitul, oamenii au întrebat. Oare, Moare, “Infinitul”, sau satan… necurat? Altă lume, Domnul face, o lume făr’ de sfârşit. Unde, fom trăi în pace, cu Domnul, la infinit? Mulţi, nu cred, nu-i cu putinţă, să trăim fără de “moarte”, adică, nu au credinţă, necrezând în… Sfânta Carte? Această lume, dispare, apare un nou pământ. Scriptura, dreptate n-are, sau minte, Sfântul Cuvânt? Nu minte, aşa va fi, vom fi ca îngeri din cer. Păcătoşii vor pieri, se chinuie-n iad, deci? Pier! Nu credeţi, ştiu… nu credeţi, în iad şi în veşnic chin. Vine decesul… vedeţi, scrâşnirea din dinţi… suspin. Despărţiţi de Dumnezeu, când deces, nu va mai fi. Veţi Muri, şi n-o spun eu, Scriptura… de veţi citi. Sufletul, da, “moarte” n-are, se-ntoarce la Dumnezeu. Cel ce “Suflet”, nu mai are, se va duce-n chinul greu. Dacă eşti, suflet pierdut, adică, om, rătăcit. Nu eşti Domnului plăcut, vei fi veşnic… chinuit. Ştiu, în suflet, nu credeţi, necrezând, aveţi păcat. Aşa că… iadul vedeţi, după ce aţi decedat. Peste tot, de SUFLET spune, SUFLETUL să ni-l salvăm. Îţi pierzi SUFLETUL, “nebune”, satanei, când ne-nchinăm. Satana, “icoană” face, îţi arată bogăţia. Şi-atunci, Dumnezeu, nu tace, îţi arată veşnicia. Dacă vrei să fii bogat, te închini “icoanei” care… Dumnezeu ţi-a arătat, spunând că? Sufleţu-ţi Moare! Sufletul, după deces, n-are cale de mijloc – ori în ceruri ai acces, ori te duci în veşnic “Foc”. Credeţi, propăvăduiţi, despre SUFLET le spuneţi. Dacă nu şi nu… doriţi, şi voi, chinul îl vedeţi. Chinul veşnic de n-ar fi, am trece în nefiinţă. Ne-am duce, am putrezi, indiferent de credinţă. Din moment ce-ai decedat, timpul, în loc, s-a oprit. Şi când fi-vei înviat (vezi Ezechiel la “moaştele” înviate) n-ai ştiut cât ai “Dormit”. Adică, instantaneu, nici nu ştii că ai “murit”. Fără “Suflet”… Dumnezeu (vezi luaţi Duh Sfânt) de Domnul eşti despărţit. Domnul, se scapă de tine, care-n Domnul n-ai crezut. Căci, decesul, tot îţi vine, să scape, cine-a putut? Au fost oameni, împăraţi, faraoni, puternici, tari. Oameni putrezi de bogaţi, după bogăţii, avari. Şi cine, cine-a scăpat, de “moarte”, trup, îngropat? Nimeni, toţi, au decedat, fie el şi împărat. Acum “Dorm”, nimic nu ştiu, pentru ei, timpul a stat. O secundă şi… înviu, învie, cel decedat? Mulţi zic nu, nu mai învie, aliluia a “murit”. Învierea, îi prostie, precum Domnul ne-a vorbit? “Saducheilor”, credeţi, în SUFLET, în nemurire. Dacă nu, iadul vedeţi – a Domnului despărţire! Mulţumesc. Dacă vreţi, vă mai vorbesc. Dar ştiu că, nu prea doriţi, în SUFLET nu mă primiţi. De ce? Pentru că, n-aveţi – fără SUFLET nu puteţi… SUFLETUL, gândeşte, ştie şi doreşte “Poezie”. Doreşte ce e frumos; Doreşte de la “hristos”; doreşte a fi citit şi doreşte-a fi “Iiubit”. Mulţumit? 24.06.2014.