Copii ai Insulei Roșii – eliberați din închisoare

Daca ati ajunge in Madagascar in aceasta perioada ati constata cu surprindere ca iarna este in toi. Nu este un soi de iarna ca acelea din Romania, cu ninsori grele si nameti cat caruta, ci o iarna tropicala. In ce consta o astfel de iarna? In temperaturi scazute, chiar pana la 4-5°Celsius, cu vanturi foarte puternice si taioase. Dar le simti prin haine. Nu ploua, la soare este destul de cald, dar la umbra este foarte frig. Este un fel de soare cu dinti, care nu te iarta, certe fiind miile de cazuri de gripa din aceasta perioada. La noi la usa e plin de oameni. Ioana a impartit medicamente peste tot…la vecinii de aproape, la oameni de la cateva strazi departare, la Scoala La Promesse, la Colegiul Les Pigeons, la profesori si elevi. Asa ca majoritatea medicamentelor pe care le-am primit din Europa s-au epuizat.

Ce romantic…sa vezi luna prin tavanul casei

Am dori sa va spunem ca dupa 10 luni de stat aici ne-am obisnuit intru catva cu clima. Dar nu este chiar asa. Ne place in Madagascar. Dar mai avem inca de lucru la acomodare. A trecut Ada Vultur pe la noi zilele trecute si i-am aratat la un moment dat cum se vede lumina lunii din dormitorul nostru prin tavan, printre scanduri si printr-o parte a acoperisului. A ramas uimita !

Eh, poate parea romantic sa vezi luna din pat prin tavan, dar pe unde sunt crapaturile din tavan patrunde si vantul si frigul. Totusi e bine ca ploaia nu intra pe acolo. Lipsa de izolatie a casei o putem compensa doar cu o plapuma si niste pijamale groase. Eu am dormit in ultima luna nu doar cu pijamalele pe mine, ci chiar cu o hanorac gros de bumbac, atata frig am rabdat.

Iar Filip si fetele au tinut-o tot intr-o gripa de cand a venit iarna, saptamana trecuta stand in pat amandoua, luandu-si ,,concediu de refacereˮ de la scoala.

Totusi, multumiti si recunoscatori

Ori cum ar fi, ne consideram binecuvantati sa avem parte de acest har al slujirii, sa fim impreuna cu acesti oameni de treaba, malgasii, sa le vestim Evanghelia unora, sa le slujim altora, sa ii incurajam pe multi pastori si lucratori si sa ne lasam incurajati si iubiti si unii si altii de Marele si Minunatul nostru Domn Isus Hristos. Mare har avem sa fim pe campul de misiune. Experientele de aici e greu sa le cuantifici, pur si simplu te lasi transformat de Domnul si te miri ce har ai avut sa treci prin anumite lucruri si evenimente.

Inchisori diferite…destine diferite

In aceasta scrisoare am dori sa va povestim despre ce inseamna DESTINUL UNUI COPIL in cultura malgasa si despre directia in viata a unor copii pe care i-am intalnit si a caror experiente ne-au marcat, copii care s-au agatat de gratierea oferita de Hristos si care au reusit sa se elibereze din inchisorile lor si traiasca si sa infloreasca in Harul oferit in dar de Dumnezeu.
Copil in inchisoare pe viata: nascut in zile negre sau blestemate

Copil in inchisoare pe viata: nascut in zile negre sau blestemate

Oamenii din unele triburi pun foarte mare accent pe destin si prevad destinul unui om in functie de ziua in care se naste. Pe peretii caselor au un sistem de numerotare a calendarului dintr-un an, iar unele dintre aceste zile sunt zile negre, iar altele sunt zile si mai negre sau zile blestemate. Daca un copil se naste intr-o zi neagra, copilul acela va face ceva rau in viata. Daca el se naste intr-o zi blestemata, cu siguranta intr-o zi el isi va ucide parintii sau fratii, asa ca nu este bine sa traiasca. Cum sa procedeze intr-o astfel de situatie? Nu l-ar omori cu mana lor pe un astfel de copil, dar totusi el aduce blestem in casa.

Asa ca fie il pun pe un musuroi de furnici mai mari – termite in prima zi de nastere si il lasa acolo o zi, sa il devoreze termitele. Daca dupa o zi el a reusit sa supravietuiasca, inseamna ca si-a invins destinul si merita sa traiasca. Dar toata viata el va sti ca s-a nascut intr-o zi neagra si e predispus la un destin nefast.

O alta modalitate de a trata un copil nou nascut intr-o zi neagra sau blestemata estesa il puna in fata portii unui staul cu zebu, vacile si boii cu cocoasa crescuti in Madagascar. Apoi, cand cireada de vite iese, daca il calca in picioare, copilul moare, iar daca nu il vor calca, el si-a invins destinul. Stiti cate animale ies dintr-un astfel de staul? Treizeci, patruzeci, cincizeci de vite. Cu adevarat trebuie sa fii norocos sa nu ti se intample ceva, mai ales daca esti un bebe mic si infofolit in carpe. Daca copilul nu moare, si-a invins destinul.

E greu sa traiesti viata sub semnul unui astfel de destin. Tot timpul vei trai cu frica – frica de destin, frica de oameni si frica de tine insuti, ca poti sa faci ceva extrem de rau familiei tale sau tribului tau.
Astfel de oameni au nevoie de o Evanghelie clara, in care exista eliberare de frica si in care destinul este clar trasat de Dumnezeul cel Viu – ,,Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejdeˮ – Ieremia 29 :11

Copiii de la Orfelinat: eliberarea din inchisoarea singuratatii

Una dintre lucrarile in care suntem parteneri de lucrare este Orfelinatul Speranta din Antananarivo. Prin harul Domnului si dragostea bisericilor din Romania si Diaspora, grija noastra este ca sa fie acoperita luna de luna hrana pentru toti cei 24 de copii si o parte din personalul auxiliar care sunt cu ei, in total cam 28 de persoane. Suntem asa de binecuvantati sa fim parte a acestei lucrari. Stiti de ce? Pentru ca prin aceasta lucrare, Dumnezeu scoate oameni valorosi din inchisoarea singuratatii si ii foloseste in slujba Sa mareata. Sunt oameni care si-au invins destinul in intalnirea cu Evanghelia.

Acesti copii de la Orfelinat au de ce sa se planga. Dar nu o fac. Dimpotriva. Au gasit in Dumnezeu un adapost tare, un Tata pentru ei si un Ajutor in nevoile lor. Partasia zilnica, timpul de inchinare impreuna in fiecare seara, lucrarile in care sunt dedicati in bisericile in care merg, i-au facut sa isi depaseasca limitele. Suntem uimiti sa cunostem cativa copii din Orfelinat care au devenit adulti acum, sunt pastori si fac o lucrare superba in Imparatia Sa.

Pastorul Mamy a fost abandonat de parintii lui cand era mic. A crescut la Orfelinatul Speranta. A inteles dragostea lui Dumnezeu si l-a primit pe Hristos in inima lui. A plantat o biserica intr-o localitate aproape de Antsirabe, in Betafo. Acolo slujeste ca pastor. Are o familie frumoasa si patru copii. Primul copil tocmai i s-a casatorit. Mai avem cateva exemple, cum ar fi pastor Viviane – pastor in Manakara sau alti lucratori ca Manny, care slujesc in lucrarea de traducere a misionarilor. Copii aparent fara sansa, au ajuns sa vorbeasca doua-trei limbi straine si sa slujeasca ca pastori. Ce har maret! Oamenii au gasit tot ce au avut nevoie in Hristos. Au trecut dincolo de ce le-ar fi prezis societatea si sunt Fii ai Imparatiei.

Proiect Alfabetizare – bucuria eliberarii din inchisoarea nestiintei

Am intalnit in vecinatatea noastra si copii tinuti de parintii lor si de saracie intr-o altfel de inchisoare – inchisoarea necunosterii. Avem 8 copii cu varste intre 8 si 13 ani care nu stiu sa scrie si sa citeasca. Pentru ca in unele familii abia au avut bani sa supravietuiasca, nu si-au permis sa ii trimita la scoala pe copii si sa le plateasca taxele scolare, asa ca i-au lasat sa creasca analfabeti si nestiutori de carte. Si au 13 ani unii dinte ei. Altii nu au nici un fel de idee pentru viata copiilor lor, s-au luat cu bautura si i-au lasat de izbeliste. Asa ca copiii isi pierd vremea la 8 si 9 ani pe strada, se urca in copaci, se joaca in noroi si viata trece, iar ei nu au nici un viitor.

Nu am putut sa stam nepasatori la problema lor. Ne-am decis sa ii ajutam. Ioana s-a ocupat in special de aceasta problema. A inceput acasa la noi cu ei un curs de alfabetizare, de doua ori pe saptamana. A vorbit cu profesori care au mai lucrat cu astfel de cazuri si le-a cerut sfaturi si cursuri. A incropit o tabla pe unul dintre peretii curtii noastre. Si a inceput sa ii invete sa scrie literele si cifrele pe rand. Si sa isi scrie numele fiecare.

Apoi a vorbit cu directorul unei scoli de stat sa ii inscrie la scoala. Avea nevoie de certificate. Parinti despartiti. Polite neplatite intre diversi soti despartiti. Nu voiau sa trimita certificatele. Injuraturi. Din partea lor, bineinteles. Discutii la primarie. Batai de cap. Taxe scolare. In final, dupa multa zbatere, a reusit. E puternica, printesa mea si nu se lasa usor. I-a inscris pe toti in aceeasi clasa. Nu stim cum va fi, dar incercam sa le oferim o sansa. Le vom cumpara haine, ca sunt cam dezbracati, incaltaminte, uniforme, ghiozdane, caiete, tablite de scris. Le vom plati taxele. Vom continua cursurile cu ei si acasa.Dorim sa le dam o sansa lor si parintilor lor. Pe an ne va costa in jur de 70-80 Euro pentru fiecare copil. Dar trebuie sa ii ajutam sa iasa din aceasta inchisoare, cata vreme doresc si ei si parintii lor sa fie ajutati. Le vorbim despre Hristos – doar El poate sa dea Lumina inimilor si mintilor lor.

Un tanar in inchisoarea fricii – dus de Ioana la urgenta la spital

Va povestim despre un tanar prins in inchisoarea fricii si solutia lui extrema pentru destinul vietii lui.

Intr-o zi Ioana mergea spre piata cu o doamna oarba, prinsa in proiectul de ajutorare, pe care o luase de la casa ei si o ducea spre piata centrala din oras pentru a-i cumpara niste haine mai groase si incaltaminte pentru aceasta perioada rece. Deodata s-a facut foarte mare agitatie pe strada si oamenii ii tot faceau semne disperate sa opreasca masina. Mirata, a oprit sa vada ce s-a intamplat. Poate ca podul peste care trebuia sa treaca s-a rupt. S-a mai intamplat si alta data sa se rupa.

Atunci, imediat, doi tineri si doi parinti au fugit spre masina tinand in bratele lor un alt tanar ce era inconstient. Avea nevoie urgenta sa fie dus la spital. Era in coma. Bause cateva cutii de medicamente din cauza unor lucruri prostesti pe care le facuse.

Se temea ca politia va veni sa il aresteze, fusese amenintat cu asta de cineva care vazuse faptul savarsit – nu era caz de arest, ci doar de avertisment, si a preferat ca solutie sinuciderea.

Draga de Ioana, tot cu mana pe claxon a fost pe strada in aglomeratia de microbuze, pousse- pousse, carucioare, biciclisti, pietoni. Dar a reusit sa ajunga cu el la spital, la urgenta si i-au facut imediat spalaturi stomacale. Dupa o zi de stat in spital si-a revenit si s-a reintors la scoala. Dar era aproape…sa treaca dincolo.

A venit dupa cateva zile familia lui largita pe la noi si i-au multumim frumos Ioanei. Acest tanar are nevoie de Hristos pentru a intelege adevarata Viata si a fi eliberat de frica. Dar oare o va primi?

RUGATI-VA 2 MINUTE PENTRU NOI SI PENTRU LUCRARILE DIN MADAGASCAR. VA MULTUMIM. DACA DORITI SA NE TRANSMITETI CEVA, O PUTETI FACE APASAND PE ACEST BUTON. VA VOM RASPUNDE LA MESAJ.

CONCLUZII…si multumiri enorme fratilor si surorilor de acasa

Am impartasit cu dvs din provocarile de pe campul de misiune. Dar si despre binecuvantarile acestei lucrari. E lucrarea noastra. Este la fel de mult si lucrarea dumneavoastra. Nimic nu am fi putut face, daca nu v-ati fi implicat si dvs. Pana la urma,este lucrarea lui Dumnezeu, iar noi, impreuna, umilii Sai Robi. Asa ar fi trebuit sa scriu de la inceput. Ne binecuvanteaza cu sanatate, putere de munca, bani, calauzire si o inima buna. Si le impartasim unii cu altii darurile Sale. Spre Slava Lui si ca lucrarea Sa buna sa functioneze. In Romania sau strainatate. In biserici sau pe campul de misiune. Va multumim frumos pentru toata dragostea ce ati aratat-o pana acum poporului malgas. Tineri sau batrani, sanatosi sau bolnavi, saraci sau bolnavi, bogati sau saraci, au simtit dragostea dvs. Si unii dintre ei au inceput sa roage pentru biserica din Romania – cei care stiu sa se roage. Altii au inceput sa isi schimbe destinele, caci au inteles ca le vestim Evanghelia dezinteresat si doar Domnul Isus Hristos le poate schimba cu adevarat viata si directia ei.

Va iubim si va pretuim,
Familia Saitis Marcel si Ioana, cu copiii Alessia, Ruth si Filip.