Denumirea sărbătorii Shavuot îşi are originea în cuvântul ebraic “shavua” care înseamnă săptămână. Shavua, adică săptămână, provenind de la ebraicul “sheva” care înseamnă şapte. Deci Shavuot, care este pluralul de la “shavua”, se traduce prin săptămâni. Mai târziu, creştinismul a preluat sărbătoarea din cauza evenimentelor de la primul Shavuot de după învierea Lui Yeshua Ha’Mashiach (Iisus Hristos), moment marcat de revărsarea lui Ruach Ha’Kodesh (Spiritul/Duhul Sfânt) peste primii credincioşi în Yeshua, care erau evrei. Aşadar, în crestinism s-a transpus sărbătoarea sub denumirile de “Cincizecime” de la grecescul pentecost (cincizeci) şi Rusalii de la petalele de trandafir despre care se spune că semănau cu “limbile de foc” care marcau revărsarea. O altă denumire a sărbătorii este Chag ha’katzir în ebraică, denumire care o şi descrie, însemnând sărbătoarea recoltei.
Originea sărbătorii ţine de cele patru sărbători de primăvară care au fost împlinite de Mesia la prima Lui
venire. 1 – Sărbătoarea de Pesach (Paştele) marchează sacrificiul lui Yeshua, 2 – Sărbătoarea Chag Ha’Matzot (Azimile) marchează trupul Său fără păcat (nedospit) şi care nu s-a descompus, 3 – Sărbătoarea (Chag) Ha’Bikurim (primele roade) coincide cu învierea Lui, iar 4 – Shavuot (săptămânile) care este împlinirea “promisiunii”.
Conform tradiţiei evreieşti, la această sărbătoare a fost dată Torah (Legea) pe Muntele Sinai. Şi au denumit-o “zman mattan Toratenu”, adică “vremea dării Legii noastre”. Ca atare, evreii de pretutindeni discută toată noaptea, la această sărbătoare, din şi despre Torah (Lege). Iar cu ocazia acestei sărbători se consumă produse lactate (kreplach, brânzoici, plăcinte/clătite, linzert cu brânză…) pentru că Scriptura este ca “laptele şi mierea”.
De reţinut că “primele roade” de la învierea lui Yeshua se referă la orz, iar aici, după cincizeci de zile vorbim de recolta sau primele roade ale grâului. Oare de ce această diferenţă? Pentru că Yeshua este şi om şi Elohim din toate punctele de vedere. Aşa că fiinţa Lui este diferită în acest sens de toţi oamenii.
Dar să analizăm şi un alt aspect. În Sfintele Scripturi scrie că: ”Niciunul din darurile pe care le veţi aduce ca jertfă de mâncare înaintea lui Adonay să nu fie dospite; căci nu trebuie să ardeţi nimic cu aluat dospit sau cu miere, ca jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului.” Va’yik./Lev. 2;11. Acest lucru este poruncit în contextul în care “aluatul”, adică substanţa care dospeşte, fie drojdie, praf de copt… etc. reprezintă păcatul, ca şi în cazul interdicţiei referitoare la produsele de panificaţie în contextul sărbătorii de Pesach / Paşte şi al cinei de la această ocazie. Însă atunci când se vorbeşte de jertfele pentru Shavuot, citim: ”Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini, ca să fie legănate într-o parte şi într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii şi dospite cu aluat: acestea sunt cele dintâi roade pentru Adonay.” Va’yik./Lev. 23;17.
Oare de ce această contradictie? Dacă este vorba de contradictie. Interpretarea este următoarea: aceste pâini reprezintă omenirea păcătoasă care din punctul de vedere al Sfintelor Scripturi se împarte în două categorii, şi anume; evreii şi neevreii. Interesant este şi faptul că acestea nu sunt destinate arderii, ci trebuiau legănate, după care rămâneau al Marelui Preot (Kohen ha’gadol). Ceea ce înseamnă că Yeshua Ha’Mashiach este Marele nostru Preot care, prin sacrificiul Său răscumpărător, a adus toată omenirea păcătoasă înaintea lui Adonay, iar cei care cred în jertfa Lui, rămân ai Lui ca Mare Preot al lor. Şi aceia nu vor ajunge în foc. Conform învăţăturii evreieşti, cele două pâini reprezintă şi cele două table ale Legii, Torah.
Iar dacă ne gândim în contextul promisiunii Noului Legământ din Yirm’yahu 31;31-33: “Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Adonay: Voi pune Torah (Legea) Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Elohimul lor, iar ei vor fi poporul Meu.”, atunci vedem că de fapt trimiterea sau revărsarea lui Ruach Ha’Kodesh a avut ca scop, pe lângă înzestrarea cu putere, implementarea Noului Legământ, prin credinţă, prin naşterea din nou, în inima credinciosului în Yeshua Ha’Mashiach, scriind Torah (Legea) în inimile evreilor şi ale neevreilor.
Pentru Ştiri Creştine, David Nagy,
Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti Mesianice din România
