Ieremia 17:5 „Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!
Acum câțiva ani, acest verset nu era chiar atât de puternic pentru mine. Aveam oameni în care mă încredeam și îmi mergea bine ! Nu prea înțelegeam de ce este această „exagerare” în biblie. Mă încredeam în părinți, în pastor, în rude, în mine însămi. Ei bine, toți pe rând m-au dezamăgit, chiar și eu pe mine însămi și cu siguranță și eu i-am dezamăgit pe fiecare din cei ce se încredeau în mine. Dumnezeu m-a făcut să înțeleg că, într-adevăr, suntem blestemați când ne încredem mai mult în oameni decât în El.
Lucrul acesta îl putem face fără să ne dăm seama ! Apare o problemă și ne gândim în secunda următoare la cine să apelăm, pe cine să sunăm ca să ne ajute. Puțini sunt cei care stau calmi și se pun imediat pe genunchi. Asta cred că vrea să ne spună acest verset. Să ne punem, mai întâi de toate, încrederea în Dumnezeu, dar să și veghem ca acest lucru să se întâmple de fiecare dată când apar probleme.
Dacă vrei să nu ai parte de surprize din cele mai neplăcute, de mari dezamăgiri din partea celor din jur, din partea familiei, a fraților, atunci să nu mai ai așteptări prea mari de la ei, deoarece cei mai mulți din ei te vor dezamăgi, așa cum și tu ai dezamăgit și poate vei dezamăgi pe mulți. Nu cred că trebuie să mergem în viață cu gândul că trebuie să fim cu ochii-n patru la fiecare pas, la fiecare persoană (deși, încep să cred că e bine și asta), dar cred că întâi trebuie să vină încrederea în Dumnezeu, întâi ne asigurăm că El este de partea noastră și apoi apelăm la oameni, deoarece Dumnezeu lucrează și prin oameni !
Personal, pot să spun că încrederea nesănătoasă pe care am avut-o în cei din jurul meu m-a costat scump, m-a costat timp, bani și chiar respectul față de propria mea persoană. Vedeți… lumea e plină de sfătuitori, dar nu toți sunt corecți, nu toți au timp de pierdut cu problemele altora și dacă ne bazăm pe oricine, care pare înger de lumină, ajungem să fim dezamăgiți. Eu am avut mari probleme în a face diferența dintre a fi un om bun și a fi un om…prost. Mereu am refuzat să mă schimb și să îmi schimb atitudinea și modul în care mă adresez oamenilor, pentru că mi-am zis că așa e bine, să fii bun chiar dacă ieși în pierdere. E bine să fim buni, totuși, sunt situații în care trebuie să menținem un echilibru și să știm să facem diferența. Cineva mi-a zis: „Tu ai o problemă gravă și de-asta suferi mai mult. Tu te aștepți ca toți oamenii să gândească la fel ca tine și crezi că toți sunt dornici să-ți sară ție în ajutor.”
Încrederea în om te poate costa scump și te poți alege cu probleme mai mari decât ai avut când te-ai hotărât să-ți deschizi inima cui nu trebuie. Oamenii au diferite standarde, pe care poate nu le vei putea atinge niciodată ! Nu căuta să impresionezi prin funcții, bani, diplome, și așa mai departe. Află cine ești tu în Hristos și comportă-te ca atare !
Niciodată nu uita că doar „El (Dumnezeu) nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.”
În timp ce oamenii au soluțiile lor (sau nu au niciuna), Dumnezeu are o soluție și pentru tine. El te-a creat, deci trăiește și bucură-te de acest lucru. Amintește-ți că la Dumnezeu, prin credință, toate lucrurile sunt posibile.
Marcu 9 : 22, 23: „… Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne. Isus a răspuns: „Tu zici: „Dacă poţi!”… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”
7 comentarii
Nu intamplator mijlocul Scripturii cuprinde un verset important:”Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om”(Ps.118:8)
Am ales demult ca nu ma mai incred in oamenii.
Fii binecuvantata Ionela!
Mulțumesc frumos ! O zi binecuvântată îți doresc, Monna!
Buna ziua!
Noi, Asociatia Parinti pentru Copii, credem ca un text scris de dumneavostra de 1 iunie sub titlul ” Scrisoare catre mine, copilul “, ar putea imbunatati viata multor copii din Romania. Regasirea emotiei copilariei retraita de fiecare dintre noi prin lectura textelor scrise de dumneavostra alaturi de alte personalitati din Romania la care am apelat, ar putea fi cheia unei noi abordari, atat la nivel personal, cat si institutional, a problemelor reale cu care copiii din societatea moderna se confrunta.
Ceea ce va rugam este sa acceptati provocarea si sa ne trimiteti pe adresa de e-mail : scrisoricatreminecopilul@gmail.com un text semnat de dumneavostra cu tema ” Scrisoare catre mine, copilul “
Textul dumneavastra, alaturi de alte texte scrise de nume respectabile din Romania, precum si de voluntari mai putin cunoscuti, dar la fel de dornici sa participe la cauza noastra, va fi publicat in revistele de nisa cu care vom colabora, pe blogurile colaboratorilor nostri care trateaza teme similare, iar, la final, vor face obiectul unui volum ce va fi publicat, pe baza unei colaborari cu una din editurile de profil, sub titlul ” Scrisori catre mine, copilul ” .
Va multumim pentru amabilitatea cu care ne acordati atentie , asteptam in timp util textul dumneavostra cu tema ” Scrisoare catre mine, copilul ” pe adresa de e-mail :scrisoricatreminecopilul@gmail.com
Cu stima, Asociatia Parinti Pentru Copii
https://scrisoricatreminecopilul.wordpress.com
La acest proiect pot participa atat persoanele invitate, cat si alte persoane care vor sa ni se alature fara o invitatie speciala in acest sens, dar care cred ca au puterea de a accepta provocarea de a scrie sincer catre cel care a fost odata, copilul.
Pe masura ce vom primi textele dumneavoastra pe adresa de e-mail:scrisoricatreminecopilul@gmail.com, odata cu publicarea in revistele si blogurile de specialitate vom adauga pe acest blog o parte din textele ce vor sta la baza volumului:” Scrisori catre mine, copilul “
Ionela,te inteleg PERFECT ,cel mai tare m-au dezamagit in viata,cei pe care i-am ibit cel mai mult si cum spui ,cu siguranta am dezamagit,fie ca nu m-am ridicat la inaltimea dorita de unii fie pentru ca nu am actionat cum au dorit altii ,si ca si tine ,tarziu am facut siferenta intre ”bun si prost” si mereu am zis ,a fi pocait nu inseamna a te face presh,eu sunt copilul DOMNULUI si DOMNUL MI-A DAT O DEMNITATE DE OM SI COPIL DE DUMNEZEU.Eu iti doresc ca DUMNEZEU sa-ti mangaie inima.sa lucreze in viata ta dupa voia Lui si sa-ti dea putere sa stai in picioare si sa fi o marturie,Ieremia 29:11 sa-ti fie ca Motto ,,,,gandurile DOMNULUI sunt cele mai bune ptr noi,,,,,fi binecuvantata tu si cei dragi tie 🙂
Am scris articolul mai mult din dorința de a încuraja pe cei care ne citesc și au trecut sau trec prin sentimente asemănătoare, dar iată că primesc din partea voastră încurajări! Mulțumesc frumos pentru toate cuvintele de folos. M-au zidit.
Eu nu am încredere nici în mine, dar-mi-te în altcineva. De multe ori îmi propun să fac ceva şi, mai uit, mai casc gura la ce spun alţii şi, renunţ sau las pe mâine; pe când Dumnezeu, nu uită, iar acest “mâine” la Dumnezeu nu există, omul poate să nu mai existe “mâine”, dar Domnul da, trăieşte veşnic. Şi eşti blestemat, aşa este. Domnul te blesteamă până la al treilea, maxim al patrulea neam. Binecuvântarea este până la al miilea neam. Ce anume este un blestem? Dacă am şti acest lucru, ne-am teme groaznic de Dumnezeu căci, blestematul, se chinuie, se târăşte precum şarpele pe acest pământ şi, dacă nu se pocăieşte de faptele sale rele, va fi osândit alături de satana şi demonii care, blestemaţi fiind că şi-au părăsit “locuinţa” (au avut trup de înger strălucitor) vor pieri pentru totdeauna, înt-un foc veşnic unde, vor fi “munciţi” zi şi noapte fără încetare. Acesta îl numim noi iad, un loc destinat blestemaţilor de demoni dar, poate fi şi al oamenilor blestemaţi, care pe timpul vieţii lor, nu se pocăiesc de faptele lor… rele, nu bune. Ce înseamnă pocăinţa faptelor rele? Aici ne încurcăm grozav de mult. O persoană de altă “religie” decât cea Ortodoxă, a sărit la gâtul meu zicându-mi că, nici nu sunt botezat în apa mântuirii şi, spun că am pe Duhul Sfânt în mine? Iată cum gândesc foarte mulţi şi cum înţeleg ei a fi sau nu “pocăit”. Faptele, fără fapte demne de pocăinţă, nu te poţi numi “pocăit” niciodată. Eu nu mă numesc pocăit decât când, după decesul meu şi trecerea mea la Domnul, alţii vor constata că am dus o viaţă de sfinţenie în post şi rugăciune. Pentru cine se roagă unul ca mine? Nu mă rog pentru mine personal ci, mă rog pentru “tine”, cel de dincolo de “eul” meu care, nu vede mai departe de lungul nasului său. Pentru aceştia trebuie zilnic să ne rugăm deoarece,dacă se vor pocăi de faptele lor rele, vor recunoaşte că sunt răi cu semenii lor, vor fregventa “Casa Domnului”, indiferent care, atunci, doar atunci vei fi şi tu binecuvântat de Domnul. Ce este binecuvântarea? Ar fi trebuit să o scriu cu literă mare. Este Mare, foarte mare lucru pentru un păcătos de om să fie BineCuvântat. Bine, vine de la Dumnezeu. Iar Cuvântat, de la Cuvântul Domnului, un Cuvânt care, odată rostit, se şi împlineşte deoarece, Domnul, zice şi se face. La om, zice şi… se face? Iată de ce Domnul zice pe drept Cuvânt să nu te încrezi în cuvântul omului ci, în Cuvântul Domnului, în Biblie, în Sfânta Scriptură deoarece, pământul şi cerurile vor dispare dar, Cuvântul Meu nu, Cuvântul Meu va dăinui în veac, zice Domnul. Pace vouă! 6.06.2014.
Atentie la text..se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!
,,Prietenia sfarseste acolo unde incepe neancrederea,,
Copii lui Dumnezeu care sunt calauziti de Duhul sfant sunt demni de incredere pentru ca ei nu ne,,abate inima de la Domnul,,