Negocierile fac parte din viața noastră. Negociem acasă, în relația cu copiii și partenerul de viață, negociem cu prietenii, negociem la locul de muncă, negociem la bancă sau în piața auto. Fie că este vorba despre mici „favoruri” pe care ni le facem unii altora, locul unde să ne petrecem concediul, sau un contract important pe care trebuie să-l semnăm, negocierea s-a înscris în ADN-ul nostru bio-social.
Doar că, nu de puține ori, se întâmplă să fim tentați să negociem chiar și cu Dumnezeu. Ni se pare nouă că dreptatea este de partea noastră, că am merita ceva mai mult, că avem ce oferi, că suntem mai buni decât mulți alții, că ne-am implicat cu dedicare în lucrarea Domnului etc. Pe scurt, credem că avem „monedă de schimb” și ne și vedem la masa negocierilor cu Dumnezeu.
Aș vrea să înțelegem ce se întâmplă când negociezi cu Dumnezeu! Unul dintre cele mai celebre cazuri este cel al lui Avraam, care negociază pentru Sodoma (Geneza 25:16-33). Avraam află că Dumnezeu intenționează să distrugă cetățile Sodoma și Gomora și începe negocierea. Punctul forte pe care mizează este „dreptatea lui Dumnezeu”: „Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, așa ca cel bun să aibă aceeași soartă ca cel rău, departe de Tine așa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?” (Geneza 18:25).
Logica este simplă: Dumnezeu este drept și nu va omorî pe cel bun împreună cu cei răi. Dar câți oameni buni or fi în Sodoma? Poate 50! Și Avraam este gata să înceapă negocierile. Doar că pe măsură ce negociază, Avraam realizează că sunt șanse tot mai mici ca oamenii să fie buni, și șanse tot mai mari ca Dumnezeu să fie îndurător. Așa că el coboară mereu standardul, ajungând până la numărul 10. Poate se vor găsi 10 oameni buni în Sodoma!
Deci, Avraam negociază cu Dumnezeu mizând pe dreptatea Sa, dar foarte curând se vede nevoit să migreze spre un alt atribut divin, cel al îndurării! Când negociezi cu Dumnezeu, singurul lucru la care putem apela este îndurarea lui Dumnezeu.
De multe ori și noi începem negocierele cu multă încredere, fiind convinși că un Dumnezeu drept nu are cum să nu ne dea ceea ce ne dorim. Doar că, la o privire mai atentă asupra realității, ne îndreptăm încet, încet spre îndurarea Domnului spunând, la fel ca mulți oameni din Scriptură: „Ai milă de mine, Dumnezeule!”
Cred că ar fi înțelept să începem direct cu îndurarea Domnului, având credință în El și știind că Dumnezeu ne dă, oricum, nespus mai mult decât merităm noi. Așa vom fi scutiți de situații, oarecum stânjenitoare, ca cele prin care a trecut Avraam: „Să nu te mânii Doamne, dacă voi vorbi numai de data asta.” (Geneza 18:32)
Pentru Știri Creștine,
Pastor Dr. COSTEL GHIOANCA
www.bisericaadonai.ro
