Încă de mici copii am învățat să salutăm de Paști: Hristos a înviat! și să ne așteptăm la răspunsul: Cu-adevărat a înviat ! Aici, în coastă Africii, mesajul morții și învierii lui Hristos este unul vital a reprezentând esența proclamării Evangheliei lui Hristos (Romani 15). Fără moartea lui Hristos și fără învierea Lui nu ar fi existat o Veste Bună, o Evanghelie. Dar acum, Hristos a înviat, s-a înălțat și stă la dreaptă Tatălui și ne-a poruncit să mergem în Numele Luia¦si iată-ne aici, ambasadorii dvs pentru tărâmurile africane din partea de est.
Ne este drag să vorbim despre această țară, Madagascar, și despre acești oameni a poporul malgaș, deoarece ne sunt dragi. Nu au făcut nimic special ei pentru asta, e pur și simplu o dragoste turnată de Duhul Sfânt în inimile noastre, o dragoste pe care nici noi nu o înțelegem, dar învățam să o trăim și o facem să găsească diverse expresii practice. Suntem binecuvântați să petrecem deja a 8-a luna aici în Antsirabe. Copiii noștri a Alessia și Ruth tocmai au intrat în vacanță, iar Filip a la 1 an și șase luni, ne ține într-o formă fizică excelentă, deoarece trebuie să fim tot timpul cu ochii pe el.
Luna aprilie a fost una dintre cele mai provocatoare petrecute în Madagascar.
A plouat de 2 ori a dar nu cu stropi de apa, ci cu LĂCUSTE ! Citiți bine, au fost două invazii de lăcuste în zonă noastră, la interval de o săptămâna a spre disperarea agricultorilor, cărora le-a distrus o parte din recolta. Vântul le-a adus de undeva și pur și simplu miliarde de lăcuste au invadat tot: casele, grădinile, curțile, pomii, oamenii. Zburau nebunește și izbeau totul în calea lor. Erau mari cât un deget de om și trebuia să te ferești, să te adăpostești undeva, dacă nu doreai să fii lovit de ele. În prima fază guvernul a dat ordin să fie otrăvite cu insecticid din elicoptere, dar pentru că mulți oameni le mâncau a că și Ioan Botezătorul odinioară în pustie, pentru a nu îmbolnăvi populația, nu le-au mai otrăvit. Aveai impresia că te-ai întors în Egipt, și una dintre plăgi a lovit țara.
La începutul lunii am fost în Antananarivo cu mașină la reparat, după ce am mers cu ea în zonă de junglă în luna martie și am „scuturat-o” pe drumurile rele de acolo. A fost o ocazie că să vizitez din nou Orfelinatul Speranța, unde suntem implicați de trei luni, dar nu ne-am decis la un parteneriat stabil deocamdată, pentru că nu vin suficienți bani pentru această lucrare pentru a ne lua un angajament de cel puțin un an. Le-am dus 150 kg de orez, un bidon de ulei de 20 de litri și un sac de zahăr de 25 kg. Și le-am lăsat darurile dvs: o sumă consistență pentru nevoile celor 24 de orfani de acolo: școala, îmbrăcăminte și să cumpere câteva saltele. A fost o ocazie să îmbrățișăm și să încurajăm pe copii a începem să îi strigăm pe nume. E bun Domnul cu noi, ne-a oferit un mare har să le slujim acestor copii.
În Antsirabe, am predat la Școala Teologică prin Extensie trei cursuri din Faptele Apostolilor. Avem în această fază 12 studenți a prezbiteri și lucrători și aceste cursuri le oferă posibilitatea să slujească mai bine, iar la nivel individual să devină păstori pe viitor. A fost un curs binecuvântat, provocator a cu multe subiecte interesante: luptă spirituală în predicarea Evangheliei, călăuzirea Duhului: Pavel a o părere, discipolii lui a altă părere, suveranitatea și providență lui Dumnezeu. Mă pregătesc să mai predau cursuri în luna asta la alte materii.
Nu mai scriu despre toate celelalte lucruri în care am fost implicați, că ele se derulează că de obicei: evanghelizări, încurajări biserici a vizite și slujire prin predică, slujirea copiilor prin lecții biblice, rugăciuni pentru bolnavi și cu diverse probleme, lucrarea din Școala La Promesse și Colegiul Les Pigeons, ajutorul celor 9 familii ale pastorilor și a unui prezbiter, ajutor cu medicamente. E onorant și binecuvântat să fii într-o asemenea slujbă !
Am venit în Africa să slujim la nivel spiritual, dar Domnul ne-a călăuzit în feluri diferite de a proclamă Evanghelia. Cea mai mare nevoie a lor este mântuirea sufletului. Dacă prin vestirea Cuvântului le-o proclamam, la nivel practic a învățam să le-o demonstrăm atât prin viețile noastre, cât și prin implicarea noastră în viețile lor cotidiene.
Credeți că Evanghelia poate fi vestită cu o bidinea sau o pensula în mână? Nouă ni s-a întâmplat lucrul acesta. Am prezentat într-o scrisoare anterioară Colegiul Leș Pigeons cu cei 70 de elevi, 9 profesori și nevoile lor și Dumnezeu a pus pe inimă mai multor familii să îi ajute financiar – să renovăm pe timpul vacanței sălile de clasă.
Deși în general malgasii îi consideră pe albi – „vazah” doar imperialiști și exploatatori, după experiență de 70 de ani sub regiumul colonial francez, împreună cu Ioana, prea iubită mea soție, timp de o săptămâna, le-am dat prilejul să vadă o altă mărturie a a unor oameni albi care le slujesc cu pensulele și cu bidinelele în mână. Se uitau uimiți la noi cum vopseam pereții școlii, gardurile exterioare, și aproape că au făcut grămadă în jurul nostru, dar le era rușine de noi. Dar nu este meritul nostru. Hristos ne-a transformat inimile și ne-a pus în slujbă acestor oameni. Este harul lui Hristos. Am fost așa de împliniți !
Lucrarea a fost destul de mare și a durat o săptămâna, timp în care au fost zilnic pe șantier între 10-17 oameni a muncitori profesioniști, profesori, elevi, noi, ajutând fiecare după puterea lui. Am renovat 9 săli de clasă, vopsindu-le și reparând găurile mari din pereți, vopsind toate ușile și geamurile școlii. S-au construit 11 table mari pentru predat lecțiile, că cele vechi din lemn erau foarte uzate. S-au reparat tavanele. Am cumpărat neoane, că să aibă o lumină mai bună. S-au vopsit fațadele clădirilor, gardul școlii, tererasa uneia dintre clădiri. Un grafician a desenat ambele clădiri cu diverse desene atractive pentru copii, să facă școală mai veselă. Am construit un tobogan de lemn destul de mare, l-am colorat viu cu vopsea în ulei și am construit o mică curte cu nisip pentru copii. Cu ajutorul Domnului, am reușit o lucrare frumoasă. Când se vor întoarce copiii din vacanță, vor avea alte condiții de învățat și vor fi cu adevărat uimiți. În tot orașul Antsirabe nu am văzut încă un tobogan de când sunt aici. Iar ei au propriul lor tobogan la școală. Chiar va fi o bucurie enormă!
De câteva luni Domnul ne-a mai învățat că alte limbaje al Evangheliei sunt orezul și doftoria – medicamentele. Folosind aceste limbaje am reușit să dezvoltăm o lucrare pentru ajutorare familii foarte sărace, bătrâni, văduvi și bolnavi. Duhul Sfânt ne-a călăuzit să facem lucrarea această ocazional, cum a fost ajutorul celor 100 de familii la început de an, sau alte ocazii de a ajută, dar văzând niște nevoi mai speciale și care cereau o oarecare constanta, cum ar fi medicamente lunare pentru oameni bătrâni și bolnavi a trebuit să o transformăm în ajutorare permanentă pe perioadă de un an. Când am început proiectul, acum 3 luni, aveam în vedere și niște surori din biserică, dar, între timp, au murit. Am fost amărâți că nu le-am putut ajută când au avut nevoie.
Prin noi, biserică evanghelica română ajută constant șapte familii foarte sărace: patru familii cu mulți copii, o femeie văduvă, oarbă și cu un copil, un bărbat bolnav de 88 de ani, singur și un copil handicapat locomotor. Miura are 9 ani și din cauza unei boli ale oaselor, nu poate stă în picioare. Are un picior mai scurt și se târăște pe jos, pentru că nu și-a permis mamă ei un cărucior cu roțile pentru copii. Tatăl sau a murit într-un accident, iar mamă, profesoară, se zbate din răsputeri să supraviețuiască. Un astfel de cărucior pentru copii ar fi enorm de scump a cam 400 Euro, o sumă uriașa. Este un băiat inteligent, scrie și citește în limbă malgașă și franceză, dar nu poate merge la școală, are nevoie permanență de un însoțitor. Vine la noi deseori să se joace cu fețele noastre și cu jucăriile lor. Când îl duc acasă cu mașină, plânge întotdeauna și îmi spune: Nu plecați din Madagascar. Voi fi așa de singur! Vom caută un astfel de cărucior în Europa și i-l vom aduce în Madagascar.
Ca să vă imaginați ce fel de familii sunt cele pe care le ajutăm, va redau o relatare a Ioanei, soția mea, într-o scrisoare scrisă cuiva despre o familie tânără cu patru copii: „Într-o zi am vizitat familia acestui copilaș, că să le duc puțin orez, câteva fructe și o păturică pentru cel mai mic – de numai 4 luni. Părinții și cel mai micuț erau plecați la muncă – încărca și transporta piatră și cărămidă cu o șaretă pe care o trag ei. Asta, cu un bebe tot timpul după ei, legat în spatele mamei. În timp ce îl întreb pe cel mai mare care are 5 ani și jumătate unde este mamă, îl văd pe acest îngeraș cu gură plină de o mâncare verde. Am crezut că este ravtoto, un fel de spanac, dar îmi răspunde că este iarbă pentru că orezul pe care li-l lăsase mamă azi dimineață s-a terminat și îi era foarte foame. Nu am mai putut spune nimic…le-am dat bananele și am plecat plângând.”
Acum înțelegeți de ce am pus acest titlu? Evanghelia trebuie proclamată, însoțită de semne și minuni, care să îl laude pe Isus Hristos, Domnul nostru. Dar ea trebuie și demonstrată acestor oameni prin alte limbaje, pasându-ne de ei și de durerile lor. Cuvintele lui Hristos -„pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi” poate fi interpretată și că o responsabilitate a noastră de-a lungul timpului să nu uităm să lăsăm acel colț al ogorului nostru nesecerat sau să lăsăm câteva fructe în copac,să aibă și ei parte de ceva din hrană și efortul nostru și să îl laude pe Domnul pentru bunătatea arătată. Până la urmă, dacă privim cu atenție și înțelepciune la tot ce avem, am putea spune vreunul dintre noi că nu s-a bucurat de harul lui Dumnezeu din belșug? Tocmai aici se arată harul: să primești ceva fără să meriți, pe neașteptate și din dragostea cuiva.
Vă iubim și vă prețuim,
Familia Saitiș Marcel și Ioana, cu copiii Alessia, Ruth și Filip.
