Sudanul de Sud se va confrunta cu una dintre cele mai devastatoare foamete din istorie. Citat de site-ul care2.com, Toby Tanzer, reprezentantul ONU în Sudanul de Sud, a spus că următoarele două luni sunt cruciale pentru cea mai tânără țară din lume și ar avea nevoie de un ajutor internațional de aproximativ 230 de milioane de dolari. Dacă acest lucru nu se face rapid, țara africană ar fi pe punctul de unei epidemii de foame ca în anul 1980, când sute de mii de etiopieni au murit de foame.
Concluzii similare au venit și de la șefii altor agenții ale ONU, cum ar fi Programul Alimentar Mondial (PAM) și Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), după vizitele lor la taberele și satele de persoane strămutate și refugiații din Sudanul de Sud.
Potrivit ONU, aproape o treime din cele 10,8 milioane de oameni din Sudanul de Sud se confruntă cu foamete iminentă. Dacă aceste evaluări sunt corecte, în doar o lună se termină sezonului de plantare și încep ploile, ceea ce va complica accesul umanitar la comunitățile de la distanță. Atunci va fi prea târziu pentru a pune în aplicare măsuri.
Potrivit experților, problemele țării sunt complexe și au multiple fațete. Cu toate acestea, principalul factor al crizei este valul puternic de violențe tribale, care a început la mijlocul lunii decembrie 2013 și a oprit producția agricolă făcând 800.000 de oameni să părăsească casele lor.
Deși efortul de a restabili echilibrul ar trebui să fie atât politic, cât și prin intermediul ajutoarelor umanitare, problema cea mai presantă sunt banii. Oficialii ONU cred că alte crize, cum ar fi criza din Siria au deviat bugetul alocat care trebuia să ajungă în Sudanul de Sud, care a primit doar o treime din cele 1270 de milioane de dolari care au fost alocați pentru ei în 2014.
2 comentarii
Sunt fiinţe omeneşti, ce trebuie ajutate – trebuie să te gândeşti, la grâu, porumb – la bucate. Eu unul, pâinea rămasă, n-o arunc ci o usuc – frimiturile pe masă, la geam, la păsări, le duc. Am văzut o scenă tace, o vrabie cu un pui – îi dădea pe cioc mâncare: viaţă, îi dădea şi lui. Era vară şi priveam, cum puiul ciocul căsca – şi de mila lor plângeam – numai puiuţul, mânca? Întâmplarea s-a făcut, pâinea mi s-a terminat – mămăligă am făcut, cratiţa, am curăţat. Şi iată că au venit, vrăbiile fericite – le-am mai pus, le-am răzuit, dar se speriau, grăbite? După care, m-am uitat, vrăbii nu prea mai erau – mămăligă le-am mai dat, numai că, nu prea mâncau? Motivul, duceau la pui, la cuibul de vrăbiuţă – uite-o vine, uite-o nu-i – fugeau cu mămăliguţă? Aşa cred, căci, am mâncat, mulţumind lui Dumnezeu – pentru vrăbii m-am rugat, precum am ştiut şi eu. Vrăbiile, nu gândesc, căci nu au înţelepciune – caută şi ce găsesc, vor începe să adune. Şi adună-n guşa lor, mâncare, ca să trăiască – dar şi hrană puilor, ca să zboare şi să crească. Şi iată că Dumnezeu, înţelepciune le-a dat – Nu le fie-n viaţă greu, obosite-n alergat? Spuneţi voi, cum s-a gândit, o vrabie, o mămică – cu puiul, mic, a sosit, învingând, teamă şi frică? Vai, ce fericiţi erau, puiul, cerea de mâncare – frică de mine n-aveau, de la geamul, meu, să zboare? Se vedea că, puiul mic, a zburat întâia oară – incredibil, ce vă zic, puiul, de la geam, mai zboară? Probabil, s-a săturat, a mâncat pe săturate şi acum s-a-ngreunat şi să zboare, nu mai poate? Mama puiului, zbura, ciripind în jurul lui – adică-l încuraja, dădea, curaj, puiului? Puiul mic şi sperios, nu avea curaj să zboare – se uita cu frică-n jos, ce să fac, cu puiul, oare? Când eşti mic, minte nu ai, te-ai născut, nimic nu ştii; mănânci pâine sau ce-i dai, fericit şi tu să fii. Vrabia, mălai visează, să se sature mâncând – locurile, vizitează, sau mânâncă-n zbor, zburând. Gălăgie, mare, mare, multe vrăbii ciripeau – nu vroiau a mea mâncare, pe puiuţ, încurajau? Puiul, da, ţipa şi el, era tare speriat – fâlfâia şi, mititel, deodată… a zburat! Vrăbiile fericite, tot zburau în jurul lui – nu-s de Dumnezeu iubite, când mâncare, nu prea îi? (Oare, nu se vând două vrăbii cu un singur ban? Totuşi, nici una dintre vrăbii nu va cadea pe pământ fără VOIA Tatălui Meu. Cât despre voi, până şi perii de pe cap vă sunt cunoscuţi, număraţi. Aşadar, să nu vă temeţi, zice Domnul Iisus Hristos deoarece, voi, sunteţi cu mult mai de preţ decât multe din aceste vrăbii. Matei 10… 29) Textul care l-aţi citit, atunci, eu, l-am căutat – memorat şi amintit şi aproximativ, citat. Acum stau şi mă gândesc, la cei ce-s înfometaţi… bucate dacă primesc, nu lui Dumnezeu îi daţi? Mie, Mie, nu mi-aţi dat, ne va spune Dumnezeu – Eu, de foame am răbdat, iar vouă, vă este greu? Am strâns pâine şi uscat, dar nu ştiu cui să o dau – când pâinea ai aruncat, nu gândeşti, la cei ce n-au? Sunt şofer şi am lucrat, la gunoi, salubritate; mâncam, ce s-a aruncat – alimente alterate. Pentru că, le aruncau, cu termenul expirat – şi sărmanii, scotoceau, ce alţii, au aruncat? Cel sătul, nu se gândeşte, are bani, are servici; Domnul, nu te pedepseşte, ia gândeşte-te, ce zici? Cine cu Mine nu este, spune Domnul Dumnezeu: e duşman, se-mpotriveşte, doar lui, să nu-i fie greu. Greul vine peste tot, căci satana îi viclean – bogatul, spune… Nu pot: nu poţi dărui un ban? Dar o coajă, frimitură, de pâine, de bucurie – n-o poţi rupe de la gură, ferict, şi-atul să fie? Vă rog să nu aruncaţi, pâinea, şi chiar frimituri… o strângeţi şi o uscaţi, pentru-nfometate guri. Uscată, se va păstra, multă vreme – ani de zile; ambalată – transporta, multe, multe, multe…kile. Spuneţi-mi, pâinea uscată, unde şi cui, să o dau?: îi rămasă, îi curată, copiilor, eu, o vreau. Poate vă gândiţi şi voi, pâinea, să n-o aruncaţi… dăruind-o celor goi – copiilor nemâncaţi. Gunoierii, adunau, cu sacoşele, cu sacul – după care o vindeau, pentru băutură… Dracul! Şi le-am amintit, le-am spus, le-am spus că, păcătuiesc – sunt duşmanii lui Iisus, adică, Nu Îl iubesc. Dar să ştiţi, nu-s vinovaţi, sunt sărmani, din greu muncesc; vina îi, când aruncaţi, pâine, alţii, scotocesc. Da, am scotocit şi eu, după pâine, după hrană – şi cunosc cât îi de greu, să rămâi cu banii-n pană. Căci am fost, am fost şomer, şomajul s-a expirat – şi ca muritor şofer, din gunoaie, am mâncat. Ce faci dacă, n-ai gunoi, pe unde să scotoceşti… adică, nu-i ca la noi, ceva pâine, să găseşti? Vă spun eu, înfometat, mănânci iarbă, ce găseşti… canibal, te-ai tranformat, adică, Nu mai gândeşti! Triburile în război, se luptă pentru mâncare… sunt înfometaţi şi goi, de ce oare? Pentru că, nu-i ajutăm, suntem răi din cale-afară – iar pâinea, o aruncăm, lăsându,-i săraci să moară? Vă rog şi vă rog frumos, pâinea, Nu o aruncaţi… şi-n Numele lui Hristos, africanilor, s-o daţi. Căci se strânge, multă pâine, o uscăm foarte frumos… pentru ziua cea de mâine şi credinţa în Hristos. Hristos, Domnul, arătat, o pildă de-nţelepciune – frimituri, n-a aruncat, cum Scriptura, ne mai spune. Omul, când s-a săturat, nu-i pasă de cel flămând… este demon, necurat, îl prinzi, pâine, aruncând? Eu unul, l-aş amenda, l-aş bate cu lovituri; sau pârnaie – aresta, pentru sărmanele guri. Nu daţi bani la cerşători, când cer bani – sunt necuraţi; nu muncesc şi sunt putori – v-aş ruga să-i încercaţi? Nu le place să muncească, mâinile şi le sucesc – adică, vor să cerşească, milă, la oameni, găsesc? Nu aveţi înţelepciune, daţi-le un colţ de pâine – precum Scriptura ne spune: să trăiască până mâine. Unii, au, case, palate, stau la colţuri şi cerşesc; nu vă faceţi, voi, păcate, oameni proşti, când vă găsesc? Şi de ce nu-i urmărim, ba mai mult, îi arestăm – necuraţi, şi noi să fim, un bănuţ, le aruncaţi? Iată cel, cu-adevărat, cerşătorul african – care moare nemâncat, mai puţin, fără de ban. V-aş ruga să nu le daţi, africanilor şi bani… alimente le donaţi, zile, săptămâni sau ani. Banii, ajung la bogaţi, care zic, ei, că-i hrănesc – şi muri-vor nemâncaţi; aşa, bogaţii, gândesc. Cam la fel, păţim şi noi, cu banii din Europa – nu ajung la cei ce-s goi, să murim, ne cânte popa? Trăim, vremea de pe urmă, Anticristul a sosit – când te-ai rătăcit de Turmă, ai furat şi ai minţit. Va sosi Domnul Hristos, lumea, Terra, se sfârşeşte; oare, eşti, tu, credincios, Hristos Domnul, când soseşte? Veghează, fii pregătit, Astăzi, adică, Acum – fii curat, cinstit, pe al Vieţii Drum. Domnul Dumnezeu te ştie, ştie chiar şi ce gândiţi – va sosi şi vă învie, adică, voi, Nu Muriţi. Moartea-i pentru demoni, draci, nicidecum îi pentru noi – atenţie deci, ce faci, cu cei nemâncaţi şi goi? Căci iertare, n-o să ai, după ce ai decedat – adică, n-ajungi în Rai, de satana ai scăpat. N-aş dori să mă lungesc, să vă mai explic de Moarte (moartea scris cu literă Mare – nu decesul ci moartea a doua, chinul veşnic) precum zilnic eu Citesc, citiţi şi voi, Sfânta Carte. Amin. 25.04.2014.
Domnul sa aibe mila de noi,cu cata mancare se arunca in lume zilnic am putea hrani tot Sudanul.Domnul sa lucreze la mintea oamenilor care pot dirija asta si cat depinde de noi,daca depinde sa intindem o mana ,,,,daca ni se da sansa sa o facem