Sinodul General al Bisericii Luterane din Norvegia a respins cuplurilor de același sex dreptul de a le oficia ceremonie religioasă. Decizia a fost
susținută cu majoritatea de voturi în ședința organul reprezentativ suprem al bisericii ne informează portalul Christian Telegraph.
Dintre cei 116 de membri ai Sinodului, alegători eligibili, 64 au votat împotriva oficierii “căsătoriilor” de același sex. Este trist că un număr de 54 de reprezentați ai Sinodului au votat pentru binecuvântarea “căsătoriile gay” înaintea legalizări relației lor într-o ceremonie civilă. Textul liturghiei era propus să fie schimbat pentru a reflecta posibilitatea unei alianțe între persoane de același sex.
Problema recunoașterii uniunilor între persoane de același sex a apărut brusc pe ordinea de zi a Bisericii Norvegiene în luna octombrie a anului trecut, când 8 din 12 de episcopi au fost în favoarea binecuvântării homosexualilor și a lesbienelor.
“Mă bucur de decizia adoptată de către Sinod” – a declarat într-un interviu Episcopul Ingeborg Midtemme. Acesta a arătat că Biserica din Norvegia nu intenționează să-și schimbe opinia cu privire la definiția căsătoriei ca o unire sacră între un bărbat și o femeie.
Din 1993 Norvegia permite înregistrarea parteneriatelor civile a cuplurilor de homosexuali. În 2009, guvernul Democrat Social condus de Jens Stoltenberg a adoptat o lege pentru a stabili înregistrarea oficială a “căsătoriilor” civile între persoane de același sex și posibilitatea de adoptare a copiilor.
Un comentariu
Să meargă la Primărie, nu la “Casa Domnului” – suntem plini, ochi, de prostie să se ducă alilui! Domnul spune foarte clar, cum să ne căsătorim – omul se opune, dar… cu oricine ne “unim”? Hristos Domnul S-a unit, Una cu Tatăl să fie; făcut sex, căsătorit, adică, făcut… “prostie”? Nicidecum, Una au fost – Dumnezeu din Dumnezeu; omul, înţelege prost, înţelege foarte greu? Unirea îi necesară, pe pământ să ne-nmulţim – specia, să nu dispară, adică, toţi, să trăim. La oameni, îi diferit – Domnul, BineCuvântează cuplul care s-a unit şi destinul şi-l urmează. Dacă îţi alegi soţie, adică, să te-nsoţească – Nu de-acelaşi sex să fie, Domnul, să te prăpădească (vezi Sodoma şi Gomora). Căci Se mânie pe tine, vine şi te prăpădeşte… prăpădeşte şi pe mine (vezi cetăţile apropiate Sodomei şi Gomorei) mă omoară, mă stârpeşte? Eu mă apăr şi vă spun, că “Murim” nevinovaţi – mai bine să fii nebun, decât să le acceptaţi. Mai bine Nu vă năşteaţi, căci Domnul vă pedepseşte – ca preoţi, de acceptaţi şi “homo”… căsătoreşte. Să se ducă, Primăria, să-i unească dacă vor – le sărute… “pălăria”, mărită, a “fetelor”. Vă rog să interveniţi, Nu “homo” în România – dacă vreţi să nu “Muriţi”, acceptând, căsătoria. România-i credincioasă, îi “Grădina Domnului” – pitorească şi frumoasă, să se ducă… alilui? Mai sunt şi necredincioşi ce nu cred în Dumnezeu – dar în genere… “Fricoşi”, iubind, pe Hristos, mereu. Căci degeaba, azi, “Iiubeşti”, până mâine L-ai uitat – te duci şi păcătuieşti, ai pe diavol, necurat. Credincioasa Românie, cu Domnul se va uni – unită pe veşnicie, va rămâne şi va fi. Restul, facă ce doresc – n-au credinţă-n Dumnezeu; căci aprobă, se unesc, şi te înţeleg mai greu. Nu-nţeleg căci, n-au “Lumină”, au demon, drac, necurat; credinţă, foarte puţină, pentru suflet “Luminat”. Sufletul, simte, iubeşte caută ce îi frumos – după care, se uneşte în credinţa lui Hristos. Restul nu, să se unească, fără BineCuvântare – ce cu cine, ei, dorească şi gândeşte fiecare. Dumnezeu când te uneşte, te uneşte pentru “Viaţă”; adică, El, te sfinţeşte şi de bine te învaţă. Legea Domnului e sfântă, calci “Legea” (cele zece porunci dar şi proorocii sunt “Legea”) eşti pedepsit – aşa-n Biblie Cuvântă, cu privire la unit. Dacă îi vom accepta, cu ei, şi noi, vom pieri – când “murim”, vom deceda, direct, în iad, chinui. Şi de ce şi eu să fiu, pedepsit de Dumnezeu – când iubesc “Hristosul Viu”, zi şi noapte, tot mereu? Nu domnule, mă opun, nu le-accept căsătoria… mai bine, să fiu nebun, fluturându-mi… “pălăria”. Căci te lasă… lasă-n pace – eşti nebun pentru Hristos – du-te te… împuşcă, drace, de nebun şi credicios! Şi te duci, te rogi frumos, ceri iertare lui Iisus – ceri iertare lui Hristos şi te-nnalţi la ceruri, Sus. Nu-i mare filozofie, în lume, să fii “nebun” – să poţi trece-n veşnicie, precum v-am mai spus şi spun… Moartea, nu-nseamnă deces, Moartea este veşnic chin – la Domnul, Nu ai acces, dacă nu ai fost Creştin. Creştin înseanmă, Hristos – Fiul Domnului Curat; pentru tine, credicios, din moment ce-ai decedat. La deces, n-ai ce mai face, te judecă Dumnezeu – ai fost “homo”, du-te “drace”, în iad, chinul cel mai greu. Păi… să vezi că n-am ştiut, Păvălache nu mi-a spus…? Domnul zice: tu, n-ai VRUT, s-asculţi de Fiu-Mi Iisus. Luaţi-l, de viu, aruncaţi, în “Ocară”, veşnic chin – în “Gheenă” de el scăpaţi, unde-i scrâşnet şi suspin. Poate ziceţi… fabulez, adică, visuri, aveţi – am “Iiubire”, am şi Crez, indiferent, ce spuneţi. Comentaţi dacă puteţi şi voinţă-n voi aveţi?