„Dumnezeu urăşte păcatul şi pe păcătos”, acesta este mesajul direct al misionarului şi pastorului american, Paul Washer la conferinţa: „16º Reuniune pentru o Conştiinţă Creştină”, desfăşurată în Brazilia.
Conform lui Washer, „aceia care trăiesc într-un creştinism superficial, provoacă mânia lui Dumnezeu peste ei înşişi”, dar cea mai impresionantă afirmaţie a fost aceia care chestionează bine cunoscuta frază: „Dumnezeu urăşte păcatul, dar îl iubeşte pe păcătos”, scrie NoticiaCristiana.com.
„Această frază este foarte periculoasă. Deoarece lui Dumnezeu îi este scârbă de păcat şi de păcătos”, a spus misionarul american. Washer a fost foarte direct: „dacă tu trăieşti o credinţă superficială, atunci mânia lui Dumnezeu este peste tine”. Totuşi, declaraţia pastorului a făcut să se aştearnă tăcerea peste mulţimea care umplea până la refuz „Biserica Tabernacolul Bibliei”. Washer i-a avertizat încă o dată pe cei prezenţi să reflexioneze, cu stilul său categoric şi puţin ortodox, bazat în întregime pe adevărurile biblice.
Obişnuit să predice mesaje pe care niciodată nu le poţi uita, în multe locuri, Washer a afirmat că miezul Evangheliei constă în două adevăruri. Primul se referă la caracterul lui Dumnezeu. „El este dragoste şi acest lucru nu se poate nega” a spus Washer, dar „Dumnezeu nu este numai dragoste. El este şi dreptate şi sfinţenie. Şi pentru că El este sfânt, urăşte păcatul şi pentru a fii drept, El va judeca pe păcătoşi”.
Cealaltă faţă a monedei, a spus, este justificarea. Prin urmare a fost direct şi a spus: „dacă tu trăieşti într-o credinţă superficială,atunci mânia lui Dumnezeu arde peste tine”.
Dar, în acelaşi timp pastorul, nu a pierdut oportunitatea de a-i îndemna pe cei prezenţi spre Dumnezeu, făcând o ilustraţie a milei şi a dreptăţii divine.
Un membru al unei biserici presbiteriene, a comentat asupra acestor afirmaţii ale lui Washer, spunând că a văzut în el „pe un adevărat profet al generaţiei noastre, care deschide gura nu pentru a vorbi despre vise şi viziuni mincinoase, cu scopul de a înşela mulţimile, ci pe unul care a deschis Biblia pentru a anunţa harul şi judecata lui Dumnezeu asupra păcătoşilor”, scrie Acontecer Cristiano.
„Sincer, niciodată nu voi uita ceea ce am auzit ieri şi nu le pot uita azi şi lacrimile încă îmi curg pe faţă. Paul mi-a amintit despre cât de depravată şi murdară îmi este inima mea, cum sunt plin de vicii şi că inclusiv după ce am fost mântuit, am nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a mă sfinţii şi să biruiesc păcatul”, a afirmat unul dintre asistenţi, descriind predica lui Washer. „Aşa cum a spus, uneori este nevoie ca Dumnezeu să ne dea o lecţie, pentru ca noi copiii lui să ne lăsăm de drumurile noastre. A fost exact ceea ce simţeam. A fost ca şi cum Dumnezeu mi-ar fi spus: Ajunge! Ştiu ce este în spatele extremismului tău, a aparentei gelozii pentru Mine. Cunosc inima ta şi-ţi văd intenţiile tale rele, mândria şi prefăcătoria. Dar este ora ca să cobori de pe cal. Dacă Eu ţi-am oferit harul, este pentru că vreau ca tu să le oferi celorlalţi legile şi poruncile mele”, a adăugat.
Pentru Știri Creștine, Beni Drădici
13 comentarii
Amin
Trebuie să lămurim, cum iubeşte Dumnezeu – mult mai ÎNŢELEPŢI să fim, cu omul numit ateu. Dumnezeu, nu ne urăşte, doar păcatul îi urât; Dumnezeu, da, ne iubeşte, un lucru ce îi văzut. Iubeşte pe păcătos, pentru că îi rătăcit; şi prin Fiul Său Hristos, căutându,-L îi găsit. Păcătosul, nu prea ştie, de satan îi ispitit; trăieşte, precum se ştie, amărât şi chinuit. Şi dorindu-şi libertate, bani, avere, bogăţie; oare, scapă de păcate, Creştin, credincios, să fie? Nu scapă, se adânceşte, în păcat şi neputinţă; dacă şade, trândăveşte, va avea în el Fiinţă? Nicidecum, Domnul explică, faptul că, facem păcat – şi având, de Domnul frică, de satana ai scăpat. Dacă vrei, bani, bogăţie şi norocul te-a lovit – vei fi plin de lăcomie, păcătos şi rătăcit. Şi-i normal să te iubească, chiar de eşti un păcătos; să te caute, găsească, prin Cuvântul lui Hristos. Hristos spune – n-au ştiut, satana i-au ispitit: ştie omul, ce-a făcut, pe Domnul, când L-a lovit? Nicidecum, cel păcătos, are drac, demon, satan; şi-auzind despre Hristos, mai iubeşte, aur, ban? Dacă da, Domnu-l iubeşte: încă mai are satan; caută şi-l lămureşte, despre bogăţia ban. Bogăţi’-adevărată, este Domnul Dumnezeu – cum Scriptura ne arată şi o-nţelegem mai greu. Îi uşor de înţeles: tu alegi, nu Dumnezeu; şi Viaţa, când ai ales: treci peste necaz şi greu. Omul vrea a fi bogat, să scape de chin, necaz; şi-n tine, satan, intrat, mai mănânci, tu, pită, praz? Nicidecum, satan îţi cere, carne, să se simtă bine; apoi, să îţi faci avere, nimeni, a nu fi ca tine! Şi gata, te-ai rătăcit, satanei te-ai închinat; şi să nu fii, tu, iubit, până când ai decedat? Dumnezeu mi te iubeşte, chiar de eşti un păcătos; să te piardă, nu doreşte: nu Se lasă mai prejos! Domnu-ţi spune prin Cuvânt, ne-ncetat că te iubeşte; iubeşte-ntregul pământ, te iartă, te mântuieşte. Când satana a intrat: eşti nebun, nu ştii ce faci – iubind banii, eşti ratat, adică, lumea o placi! Lumea este păcătoasă şi condusă-i de satan: unii n-au, pâine, pe masă, muncind greu, pentru un ban? Iubirea lui Dumnezeu, este-n cel sărac: ce n-ai – şi ducând viaţa cu greu, sigur, vei ajunge-n Rai. Omul nu-nţelege, vede, pe satan, pe cel bogat; şi atunci, omul, mai crede, sau crede pe necurat? Omule, eşti ispitit, când priveşti pe cel bogat; eşti sărac, da – eşti iubit, când greul, tu, ai RĂBDAT. Bogatul trăieşte greu, mult mai greu decât săracul – nu va crede-n Dumnezeu: va crede-n banii cu sacul! Sacul lui, îi găurit, bagă-n el, dar fund Nu are: bagă, strânge, a murit – şi ce va avea când moare? L-a pierdut pe Dumnezeu, la DECES, când a murit; pentru că, a fost ateu: în veci va fi chinuit! Moate-a doua îi spunem, căci decesu-i Adormire; numai că, noi, n-o credem, spusă-n Biblie, Citire. Nu există altă Moarte, ce vedem: îi Adormire; să-nţelegem Sfânta Carte şi ce-nseamnă Mântuire. Mântuirea-i să scăpăm, de Moarte, de veşnic chin; şi când fi-vom, decedăm, vom scăpa, de-acest Suspin. Căci Moartea-i pentru satan, în Război cu Dumnezeu; dar şi pentru bogatan: dac’-a decedat ateu. Dac’-ar fi să fim bogaţi, am Muri: nespus de mulţi – lui satana închinaţi şi crezându-se mai culţi? Ferice va fi de tine, cumva, dacă, eşti sărac – şi făcând tot ce e Bine, n-ai în tine, demon, drac. Vai şi-amar de bogătan, adică de cel bogat – nu în Dumnezeu, ci-n ban: din moment ce-a decedat. Decedat, dacă, nu eşti, gândeşte-te frăţioare – căci în veci te chinuieşti, adică, SUFLETU-ţi Moare! Nu trupul, SUFLET, am zis, căci avem, Suflet, avem; nu credem şi ştiu precis, pentru că, nu ni-L vedem? Lucrurile nevăzute, sunt mai greu de înţeles – sunt de Dumnezeu făcute şi-altă Cale au purces? Demonii, şi-au părăsit, locuinţa: trup nu au; adică, ei, au Murit, intră-n noi: mănâncă, beau! Au fost îngeri răzvrătiţi, de Domnul, n-au ascultat – şi din ceruri azvârliţi, în oameni, ei: au intrat. Mântuirea-i să SCĂPĂM, de Negină, demoni, draci; până când nu DECEDĂM, căci atunci: nimic nu faci! Adormirea-i o clipită, v-am mai spus şi explicat: timpul, lumea, îi oprită: pentru cel ce-a decedat. Şi-n clipita următoare, te trezeşti în iad sau Rai, pentru că, satana Moare, dacă pe satan Nu ai! Dacă n-ai fost mântuit: mai ai pe satan în tine; şi-n iad, de VIU!… azvârlit, cine, te mai scapă, Cine? Da, te scapă Dumnezeu, dar Acum, Azi, cât eşti viu; înţelesul nu e greu: crezi te rog, în Domn, în Fiu. Necrezând în Dumnezeu, Dumnezeu, tot, te iubeşte – speră că, acel ateu, va veni: se mântuieşte. Iubeşte pe păcătos, căci nu ştie, n-a Citit; şi Citindu-L pe Hristos, va fi şi el mântuit. Mulţi nu ştiu ca să citească, să citească şi să scrie; Cine, şi lor, le Vestească, de Hristos, şi ei, să ştie? Unul ca mine, ca voi, precum Duhul Sfânt le-a dat; şi din văcuţe şi boi, SUFLETEŞTE, s-au salvat! Sufletul, satan, doreşte: să trăiască, să Nu Moară; şi când Domnul mântuieşte, satana: iese afară! Aceasta îi mântuirea, care-o face Dumnezeu – şi schimbându-ţi starea, firea, te leapezi, a fi ateu. Mulţi nu cred, dar sunt Creştini – de-i întrebi, zic, da, credem; adică, suntem puţini, cei ce, pe demoni, scotem. Ai minţit, curvit, furat – cu numele eşti Creştin: trupul când ţi-a decedat, aliluia – veşnic chin! Foarte greu se-ajunge-n Rai: puţin sunt DESĂVÂRŞIŢI; propăvăduind prin Grai, aflând: fi-vor mântuiţi! Dar vedeţi, satan, revine, căci Afară nu-i prea place; şi când reintră în tine, va face: Război nu Pace! Adică, din iad aduce, încă şapte demoni mari: SUFLETUL, să ţi-l usuce, ei, demonii: fie tari! Când vedeţi un mincinos, un om dornic după bani: nu: Nu crede în Hristos – are-n el, demoni, satani. Domnul spune să-i iubim, să-i iubim şi să-i iertăm; căutăm să-i lămurim: pe Hristos să le-arătăm! Şi cât ar fi de ateu, de om rău, necredincios; va crede în Dumnezeu: adică-n Domnul Hristos. Creatorul a trimis, o Parte din El, un Fiu; şi va reveni precis, pentru cei care nu ştiu. Şi nu ştiu, mulţi, n-au citit: n-au avut Sfânta Scriptură; văd pe Dumnezeu jerfit: cu MINTEA, vorbind din gură. Alţii, da, ştiu să citească, dar nu cred cu-ADEVĂRAT; şi-ncepând să drăcuiască, nu au ei, pe necurat? Cu gura, când le vorbim, ne văd starea şi voinţa; şi ce propăvăduim, înlătură neputinţa. Dumnezeu nu te forţează, ca să crezi în El forţat – ci MINTEA ţi-o Luminează, ca să-l vezi pe necurat! Şi cel care ia Lumină, primeşte pe Duhul Sfânt; având, Fiinţa, Divină: colindă pe-ntreg pământ! N-ai Fiinţă: SUFLET n-ai – cauţi bani şi avuţie; şi ajungi în iad, nu-n Rai, cu a lumii lăcomie. Este logic, Duhul Sfânt, intră-n tine să trăieşti; decedat, pe-acest pământ, Fiu, Hristos, tu: Te Numeşti. Restul, care Fiu nu au, au avut, au, pe satana; nu au vrut, şi-acum, ei, vreau, să le-nchidă, Domnul, Rana? După ce ai decedat, e TÂRZIU, foarte târziu!… căci de Domnul separat: tu eşti diavol, nu eşti Fiu! Aşadar, să vă gândiţi, ce înseamnă a Muri; Duhul Sfânt să Îl primiţi, până, TÂRZIU, Nu va fi! Căci satana te grăbeşte, repede ai decedat; adică, te ispiteşte, precum… Luca: cel bogat: Lazăr, a fost un sărac, vai de el, un cerşător; iar bogatul, mare… drac, la bani, vile, visător? Nu omule, să visezi: la Domnul, la Dumnezeu; adică, zilnic, să crezi, explicând: celui ateu. Dacă vrei doar pentru tine, doar tu să fii mântuit; eşti un păcătos – nu-i bine, fără propovăduit. Mulţi aşa, aşa gândesc, mă duc şi m-am Botezat; spun lumii, mă pocăiesc, de satana, sunt salvat? Nicidecum, Nu eşti curat, fără PROPĂVĂDUIRE; lămurit, ne-a arătat, Hristos, Domnul: prin iubire. Iubirea-i când tu iubeşti, pe Aproapele, pe Tine; altui om, şi lui Vesteşti, pe Hristos: Domnul ce vine! Vine, căci, El, a venit, a venit cu-adevărat: pentru SUFLETUL din tine: pe când Domnul te-a creat. Te-a creat nu ca să Mori, ci să Fii cu Domnu-n veci: oamenii, sunt scumpe Flori, şi nu merită în Beci! Satan, da, că-i judecat, de Domnul îi pedepsit; şi din ceruri alungat, o portiţă, a găsit? Nu-l lăsa să te Omoare şi pe tine, cel ateu; că-ntr-o viaţă viitoare: Nu vei fi cu Dumnezeu! Cine nu este cu Mine, spune Domnul Dumnezeu: face rău, nu face Bine: adică-i duşmanul Meu! Lasă-l pe satan să Moară, fără tine: Scumpă Floare; adică, să-l dai afară: doar aşa, satana, Moare. Satana e judecat: în iad este osândit; şi ostatic, el, te-a luat, chiar eşti prost, mare tâmpit? Scuză-mă, m-ai supărat: mă mai supăr câte-o dată – Domnul este mâniat, nu pe mine: lumea toată! Ori toţi, ne vom mântui, chinul să ni se sfârşească; ori toţi, Vine, vom pieri: Scriptura, să se-mplinească. Ce e Scris, se va-mplini, mai târziu sau mai devreme: cel ce crede, va trăi – de satana Nu se teme! Satana Nu te Omoară, satana te chinuieşte; dacă, îl vei da afară, atuci, Domnul, mântuieşte. Unde-i Noapte, Nu e Zi – Întuneric sau Lumină; şi nici omul, nu va fi, în Domnul – Lumea Divină! Din lume dacă ieşim, intrăm în Domnul, în Rai: cu El Una devenim, altcumva-i teroare, bai! Căutaţi, da, şi ieşiţi, din lume, deci, din păcat; adică, vă mântuiţi: mântuiţi cu-ADEVĂRAT! De formă, dacă ziceţi, cred şi eu în Dumnezeu – credincioşi, voi, Nu sunteţi, precum cel numit ateu. V-am mai spus şi v-am vorbit, degeaba vă Luminez: ţi se spune… pocăit, prin credinţă, sau prin Crez? Mulţumesc. Păvălache mă numesc. Şi cu Domnul viersuiesc: adică-n rimă vorbesc. Prin credinţa-n Dumnezeu, poţi face tot ce doreşti: poţi face, ce fac şi eu, adică-n rimă vorbeşti. Cereţi, Domnului credinţă, dar cereţi şi-‘NŢELEPCIUNE; altcumva, nu-i cu putinţă, precum Dumnezeu ne spune. Solomon, când a cerut, a cerut şi-nţelepciune; lumea-ntreagă a văzut: auzind, ceea ce spune. David iarăşi, a făcut, a vorbit în Poezie; iar oamenii l-au crezut, precum se Citeşte, ştie. Poate şi eu v-am Mişcat, prin cuvintele rostite: care merg la editat, să rămână tipărite. Aşa Dumnezeu doreşte, volume să tipăresc; şi cine se-mpotriveşte: nu-i va place cum vorbesc! Adică, este satana, duşmanul lui Dumnezeu: preot, pastorul… sutana – cel cu numele ateu! Nu-i cunoaşteţi şi nu-i ştiţi: îi ştie doar Dumnezeu; este bine să-i iubiţi, precum îi iubesc şi eu. Şi mă duc, mă spovedesc, să fugă satan de mine; alteori, vin, vă vorbesc, făcând, oamenilor, Bine. Mulţumesc încă o dată: 26 Martie 2014.
“Dumnezeu, nu ne urăşte, doar păcatul îi urât”
Dumnezeu IUBESTE toti oameni, lucru dovedit prin faptul ca si-a trimis propriul Fiu sa moara pentru noi. (Romani 5:8 “Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.”)
Dar in acelasi timp, Dumnezeu URASTE atat pacatul cat si pe pacatos! (Ioan 3:36 “Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”)
Mania lui Dumnezeu se afla deasupra pacatosului, iar a contesta acest lucru inseamna sa contesti Cuvantul lui Dumnezeu.
Amin!
Poti sa te spovedesti cat vrei…nu asa fuge satan….daca nu asculti de DOMNUL Isus Hristos e zero tot ce incerci sa faci. Lasa “neprihanirea ta” si vino la Hristos sa primesti in dar neprihanirea Lui.
Bine este daca te pocaiesti si vii la DOMNUL Isus.
Asta este SALVAREA ta… si alta nu este.
Nu mi-s ortodox, deci nu inteleg de ce ai impresia ca eu ma spovedesc…
Raspunsul asta al tau nu il inteleg. Am scris ceva gresit in mesajul la care tu ai raspuns?
“”””Şi mă duc, mă spovedesc, să fugă satan de mine;””””
…asta nu este Biblie. Este altceva…dar nu Sfanta Scriptura.
Omule, ma confunzi cu Poet Paul, eu nu am spus chestia aia. Mai citeste-mi odata postul.
Poti sa te spovedesti cat vrei…nu asa fuge satan….daca nu asculti de DOMNUL Isus Hristos e zero tot ce incerci sa faci. Lasa “neprihanirea ta” si vino la Hristos sa primesti in dar neprihanirea Lui.
Bine este daca te pocaiesti si vii la DOMNUL Isus.
Asta este SALVAREA ta… si alta nu este.
Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Paul Washer, despre pericolul unei credințe superficiale – Stiri Crestine.ro
„Dumnezeu urăşte păcatul şi pe păcătos” ???? Cum adica il uraste pe pacatos ?
Sunt de acord cu pacatul dar daca Dumnezeu nu-l iubea pe pacatos nu-l trimitea pe Fiul sau pe pamant.
si pierzi pe cei mincinosi; Domnul uraste pe oamenii care varsa sange si insala. (Ps.5:6)
Domnul incearca pe cel neprihanit, dar uraste pe cel rau si pe cel ce iubeste silnicia. (Ps.11:5)
Caci Domnul uraste pe oamenii stricati, dar este prieten cu cei fara prihana. (Prov.3:32)
…sau cum zicea DOMNUL Isus: va rataciti fiindca nu cunoasteti Scripturile…
…de aceea este o traire asa cum este… fiindca cei care ar trebui sa cunoasca Scripturile (unii pastori) invata minciuni si pervertesc adevarul ascunzand multe versete sub unul: Ioan 3:16
Domnul este acelasi ieri si azi si in veci.
Ioan 3:36 “Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”
Acum e clar? 🙂
În primul rând, doresc, să vă mulţumesc – aţi venit, aţi comentat, Roadă Domnului aţi dat. Fără Roadă nu vom şti, cu adevărat iubi; fără Roadă nu avem… prooroc mincinos suntem. Hristos Domnul, spune clar, despre oaia rătăcită – o iubeşte Domnul, dar, dacă vrea, a fi iubită! Dumnezeu nu te forţeaţă, ci te lasă să alegi – scris în Carte, te păstrează… dacă vrei să înţelegi? Cine-n Carte nu e scris, acela, Moare, precis – aşa zice, aşa spun, deşi-mi zic a fi nebun. Cartea Vieţii, îi o Carte – pentru-a merge mai departe, căci viaţa nu se sfârşeşte: veşnică, ea, se numeşte. Dacă aţi citit, veţi şti – în veci, cu Domnul, veţi fi; cine nu, nu este Scris – va Muri: Muri precis. Moartea nu este decesul, moartea este veşnic chin – va trăi, numai alesul, cel ce suferă-n suspin. Ales, adică, alegi – tu, alegi pe Dumnezeu – respectând porunci şi Legi, nu o zi, două – mereu! Dacă azi te-ai Pocăit… adică te-ai Botezat; nu înseamnă mântuit – de satan, tu, ai scăpat. De scăpat, scapi, la deces, adică, ai Adormit; iar satan, n-are acces, să vină la ispitit. Aici, da, te ispiteşte, te cere lui Dumnezeu (vezi Cartea Iov) şi Domnului dovedeşte, că eşti mincinos – ateu! Şi sunt mulţi, dar mint, nu sunt – sunt de formă credincioşi; iar satana pe pământ, ispiteşte pe fricoşi. De exemplu, te loveşte, să te laşi de-a ta credinţă (vezi sfinţii Ortodoxi, etc) te bat şi te chinuieşte, şi renunţi la Pocăinţă? A fi Pocăit nu-n seamnă, doar Botezul care-l faci; ci să laşi, pe soră, mamă – doar aşa, Domnului placi (vezi – cine va iubi pe sora, mama, familia; mai mult decât pe Mine… zice Domnul – nu va fi demn de Mine şi nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu). Daţi dovadă de iubire, altcumva, voi, nu sunteţi… şi privi-veţi cu uimire: acces, la Domnul, n-aveţi! Fără de înţelepciune, un lucru ce l-am mai spus: fugi de la Mine… nebune, va zice Domnul Iisus. Păi Doamne, nu Te-am iubit, demoni, din oameni, n-am scos? Şi va zice – Pocăit, dar degeaba… de prisos! Baza îi, ÎNŢELEPCIUNEA, nu credinţa-ţi trecătoare; nu facerea ta, minunea – pentru viaţa viitoare. Fecioarele înţelepte, sunt cei ce se Pocăiesc – oneste, cinstite, drepte, ce cu-ADEVĂRAT iubesc. Dacă zici – m-am Pocăit, de satana am scăpat: vine, te va ispiti, până când ai decedat. Mulţi din Pocăiţi, renunţă – nu mai vin la Adunare; nici măcar, nu te anunţă, ce motiv, găseşte, are. Vă cunosc, merg, vă privesc – mă trimite Domnul care… uneori, chiar Îi vorbesc: şi-mi răspunde ca atare. Am fost, da, şi internat – căci vorbeam cu Dumnezeu (Cu diagnosticul, Episod Holucinogen – Martie-Aprilie 2005) la nebuni, dar, am scăpat, de satan, de chin şi greu. Acum da, sunt înţelept, tac din gură, nu-ţi mai spun – am credinţă, sunt şi Drept, adică: Nu sunt nebun! Nebun este cel ce spune: veniţi, bine, să vă fac; Domnul zice, măi… nebune, ai în tine: demon, drac! Păi Doamne, pot vindeca… foarte mulţi s-au vindecat: adică, îi pot trata, prin demon, prin necurat? Vindeci trupul, Domnul zice, nicidecum, SUFLETUL care… zace-n Fiii Mei şi Fiice: devenind nemuritoare! N-vem voie să tratăm, trupul nostru păcătos; ci, doar Duhul Sfânt să-L luăm – în Numele lui Hristos! Căci satana se preface, într-un Inger de Lumină: mari minuni, omului, face: prin credinţa ta Creştină! Foarte greu, de înţeles, dacă n-ai ÎNŢELEPCIUNE; altă Cale ai ales – aşa Dumnezeu ne spune! Calea Domnului e Sfântă: este Calea lui Hristos – Preot, Pastor, ce Cuvântă: iartă şi este milos! Dacă Preot, Pastor, cere, vine cu traista să-i dai; pentru bani, pentru avere, doreşti, cu Domnul, în Rai? Nu aşa, este greşit: fără PLATĂ, Domnul zice – fără Plată… Po-că-it: pentru Fii şi pentru Fiice! Banii sunt de la satan, nu sunt de la Dumnezeu: căci muncim pentru un ban: câştigându-i foarte greu! C-a Plătit, Domnul Hristos: cu viaţa – Sângele Său: pentru tine, credincios: să te scapi de cel ce-i rău! Se vede, că, Nu scăpăm, de cel rău, de necurat: banilor ne închinăm, pentru trupul, vindecat? SUFLETUL, spiritul care, este-n noi şi nu-l vedem; orişicum, trupul, ne moare: chiar dacă-n Domnul credem. Motivul, îi păcătos – păcatul înseamnă Moarte; şi urmându-L pe Hristos, vom avea de Domnul Parte! Ucenicii-au refuzat, la picoare-a fi spălaţi: Hristos Domnul, i-a certat, după care, L-au lăsat. Ce fac Eu, voi, nu veţi şti, zice Domnul bucuros: cine-i mare, va sluji – celui mic şi credincios! Iată Calea de urmat, pe care Nu o urmăm; căci, cel mare-i îngâmfat, cere bani, şi bani să-i dăm. Oare, aţi văzut vreodată, Preot, Pastor, să se-aplece… la tine… băiat sau fată, plin de vervă, tinereţe? Nu o fac, sunt îngâmfaţi: cel ce-i tânăr să se-aplece; apoi, DACĂ, bani le daţi, apecat, slujind, va trece. Fără PLATĂ să slujim, adică, fără de bani; doar aşa, noi, ne iubim, nu o lună – ani şi ani! Lucru-acesta l-am mai spus, la Pre… hoţi, Ortodoxie: unde m-a trimes Iisus: vă vadă, ce va să fie? Şi m-au dat, m-au dat afară – să mă duc la… Pocăiţi; sunt lacomi, doresc să Moară, sau să fie Mântuiţi? A te închina la ban, este-o crimă – păcătos; căci te-nchini lui – lui satan, şi Nu Domnului Hristos! Merg la Pastor… Pocăiţi, mă primesc, aşează jos; vin cu traista… păcăliţi, în Numele lui Hristos? Fără Plată, vă mai zic, căci, pedeapsa vă PRIMIŢI; oare, degeaba, explic, Ortodoxi sau… Pocăiţi? Adică, VOI, să slujiţi, nicidecum, a fi slujit; nu contează… Pocăiţi: ci conteaz-a fi IUBIT. Pe Mine, nu M-aţi iubit, va zice Domnul Hristos – chiar şi celui… Pocăit, crezându-se credincios. Aşadar, atenţi să fiţi, cu oamenii cre-din-cioşi: arătând că îi iubiţi, şi fiind cu ei MILOŞI. Mila, da, căci fără milă, le ceri bani, le ceri de toate (Vezi ajutoarele pentru aşazişi sinistraţi care sunt triate şi nu prea ajung toate) şi Domnului, Îi faci silă: nu eşti Soră, nu eşti Frate! Soră, Frate-adevărat, este cel ce se opreşte… are sufletul curat: dă el, bani şi te-ngrijeşte. Aproapele, da, spunem… pilda Domnului Hristos; oare, chiar aşa făcem, cu numele credincios? Eu zic nu, nu ne uităm, la cel ce-a căzut pe stradă; mai repede, ne distrăm: toată lumea să ne vadă. Şi te vede Dumnezeu, cu adevărat de crezi; eşti egal, cu… cel ateu, Aproapele, când Nu-l vezi. Mie, nu Mi le-aţi făcut, ne judecă, Domnul zice: Eu am fost, omul, căzut; dar cui, cui să îi explice? Suntem răi, cum nu se poate, suntem demoni, suntem… draci; adică, plini cu păcate: dacă Binele nu faci! Fie băiat, fie fată, ai un Singur Împărat; dacă vrei… cu DOI deodată, eu vă spun: aveţi păcat! Nu poţi ţine într-o mână, doi pepeni, precum se ştie; vrei a Domnului Cunună, dar doreşti şi avuţie? Tribunalele sunt pline, se judecă, duielează; ce e omule, cu tine, bani, averea, cât durează? Lăsaţi banii, lăcomia, că vă vede Dumnezeu: mare este bucuria, când renunţi a fi ateu. Şi mare este tristeţea, de cel tânăr deceat – ce privit-a tinereţea, celui rău: ce s-a-nchinat. Căci privim, la cel bogat, ce are şi se distrează; şi de Domnul am uitat: credinţa Nu-şi mai păstrează! Păstrează-te credincios, până când ai decedat; la deces: eşti cu Hristos – de satana ai scăpat! Pân’-atunci, rabzi, chinuieşti: rabzi ispita care vine; dacă vrei… şi îţi doreşti, să trăieşti, când Domnul vine. Căci vine, strigă, trezeşte, mormintele s-au deschis; vezi pe Domnul, îţi vorbeşte, şi probabil… crezi că-i vis. Adormirea-i o clipită, v-am mai spus şi vă mai spun; Moartea, încă, nu-i venită, pentru cel ateu, nebun. După ce ai decedat, nefiind timp, nu nimic; te trezeşti c-ai înviat: oare, mă-nţelegi ce-ţi zic? Dacă da, vă mulţumesc, v-aştept să mai comentaţi; poate vin, vă mai vorbesc, mai multe ca să aflaţi. Cereţi-Mi, Domnul, ne zice: pân’-acum, Nu Mi-aţi cerut; şi omului, să-i explice, de ce Domnul, n-a putut: Prin oameni, Domnul, vorbeşte, celor ce L-au întrebat; şi prin oameni, te găseşte: dacă ai pe necurat. Rămâne pe altădat’. 28 Martie 2014.