Dragii nostri prieteni, colaboratori si parteneri,
Am pasit cu incredere, speranta si entuziasm in a saptea luna de cand impreuna cu familia am ajuns in acest tinut asa de dorit candva de Marile Puteri ale lumii: un tinut al lemnului rosu si al pietrelor pretioase, o intersectie a Africii cu cultura din Asia, un loc unde intunerecul inca domneste in multe zone, dar Lumina – adica Hristos, straluceste din ce in ce mai tare. Stiti despre ce tara vorbim, nu-i asa ? Madagascar.
Ca fiecare dintre dvs – persoana sau familie, si noi avem nevoie de calauzire si directie din partea lui Dumnezeu pentru viata si misiunea noastra. La inceputul anului 2014, noi, ca familie, i-am cerut lui Dumnezeu sa ne ofere o directie in lucrarea de misiune din Madagascar. Dumnezeu ne-a vorbit prin studiul Sfintei Scripturi despre experienta lui Iosua, liderul chemat de Dumnezeu sa conduca poporul Israel in cucerirea Canaanului (Iosua 18). Iosua a avut cateva incursiuni militare mari, lovind coalitia politico-militara a Cananului in diferite zone. Apoi a cerut liderilor fiecarui trib din Israel sa mearga impreuna si sa cartografieze tara Canaan, sa se intoarca cu harta, iar el si Marele Preot Eleazar sa traga la sorti teritoriul ce il vor primi fiecare. Dupa ce a facut acest lucru, le-a cerut fiecarui trib sa isi faca curaj si sa isi cucereasca teritoriul cazut la sorti prin credinta in promisiunea facuta de Dumnezeu.
Acesta a fost indemnul lui Dumnezeu pentru noi parafrazat din cartea Iosua: ,,faceti-va un plan mai larg si incepeti sa pasiti prin credinta in lucrare pe fiecare zona promisa de Mine. Unde veti pasi, Eu va voi deschide usa. Curajul si credinta trebuie sa mearga mana in mana, iar Eu voi fi cu voi.”
Apoi, Dumnezeu a inceput sa deschida rand pe rand, mai multe directii de lucrare aici. Despre unele dintre ele v-am scris pe scurt sau mai in detaliu: Orfelinatul Speranta din Tana, Scoala Teologica prin Extensie din Antsirabe, Scoala Biblica pentru Copii Vestea Buna, Lucrarea de evanghelizare a copiilor prin Proiectii de desene animate Cartea Cartilor.
Despre altele nu v-am scris, dar va vom scrie pe rand in fiecare scrisoare: Ajutorare 9 pastori din Biserica AOG Penticostala timp de 1 an, ajutor oferit la Colegiul „Les Pigeons – clasele 0-9: 70 de copii”, ajutorare 5 familii extrem de sarace, ajutor pentru vaduve si batrani in cadrul bisericii ,,Karmela”, proiectul ,,Speranta pentru un copil analfabet si destept”, evanghelizari de strada si pe sate, ajutor oferit la Scoala generala „La Promesse”: 100 de copii.
Desi este destul de greu sa ne implicam in toate aceste lucruri, ele au inceput deja sa faca parte din viata noastra si sa capete continuitate. Ne dam silintele sa le gestionam cu mare atentie si sa fim buni parteneri de lucrare in directiile amintite. Dar suntem doar o familie. Si avem si trei copiii mici, fiecare cu nevoile lui. Asa ca va chemam sa va rugati ca Domnul sa pregateasca pentru viitor o echipa romaneasca aici in tara. Noi nu avem bani pentru toate aceste proiecte, dar Dumnezeu s-a ocupat de fiecare lucrare in parte si a trimis atat resurse financiare, cat si alte tipuri de resurse. El sa va rasplateasca fiecaruia dintre dvs.
In cursul lunii februarie am reusit sa ajungem in satele din jungla. Zonele de jungla se gasesc in special in estul Madagascarului, dar si in partea de nord-vest. 500 de km dus cu masina – timp de doua zile, pe drumuri grele, cu peste 2000 de curbe stranse pe crestele muntilor, cu prapastii abrupte, zone izolate, jungla. Am strabatut jungla din Ranomafana, devenita acum unul dintre parcurile nationale ale tarii, ajungand in cele din urma in Manakara, unde avem niste prieteni buni, misionari. 500 km intors pe acelasi traseu. A fost extrem de obositor si ne-a fortat limitele. Acolo si spre malul Oceanului Indian exista peste 400 de sate pierdute prin munti sau in zone ascunse de stufaris, oameni care locuiesc in cele mai elementare conditii: case cu structura de bambus, captusite cu stuf in pereti si acoperite cu frunze de bananier in acoperis. Foarte cald – chiar si 40 °Celsius, cu umiditate extrema.
Oamenii acestia se inchina la spirite, aducand jertfe din animalele lor unor zei demonici, cu stalpi sau pietre sacrificiale in mijlocul satelor. Am vazut multi tineri de 20-35 de ani schiopi pentru ca nu exista serviciu medical, iar singurul lor doctor este vraciul. Scrisul sau cititul sunt lucruri straine pentru majoritatea dintre ei. Oamenii poarta cu ei un fel de baltag – ca o secera-sabie cu doua taisuri, prinsa intr-o coada de lemn – folosita in diferite scopuri. Drumurile spre sate sunt greu accesibile, uneori doar o carare serpuitoare prin padure si pe dealuri accidentate fiind singurul mod de a ajunge la ei. Si totusi, exista oameni – pastori indigeni – sprijiniti de misionari straini – care s-au daruit lucrarii lui Dumnezeu pentru aceste triburi si cu mari eforturi, pe motociclete speciale –enduro- pentru teren accidentat, au reusit sa ajunga la ei. Si in unele locuri, desi putine, Evanghelia a fost vestita. E mare minune sa existe in unele sate biserici – si chiar daca nu sunt multi, viata lor sa fie o dovada a unui Dumnezeu viu. Ar fi nevoie de oameni care sa mearga cu Evanghelia intre ei, de gasirea unor medici ambulanti – mai degraba, paramedici, care sa ii viziteze regulat, ar fi nevoie de oameni care sa ii invete reguli elementare de igiena, oameni care sa ii invete sa scrie, sa citeasca. Dar pentru asta este nevoie de o echipa si un plan. Noi inca nu suntem pregatiti pentru o astfel de lucrare complexa.
O alta directie pe care Domnul a oferit-o in lucrarea noastra de misiune de aici este aceea a unui parteneriat cu un colegiu crestin baptist – Colegiul ,,Les Pigeons”, tradus ,,Porumbeii”. Dumnezeu a condus drumurile noastre incat sa intalnim pe fondatorii colegiului, sa vedem nevoile colegiului pentru perioada actuala si sa le oferim o mana de ajutor. Au 70 de copii, dar capacitatea in clase este de 100 de copii. Au 9 clase, incepand cu gradinita si atingand clasa a 9-a. Fiecare clasa are un profesor, dar ei predau anumite materii prin rotatie, in functie de specializarea lor. Cele doua cladiri in care se afla salile de clasa sunt inchiriate, iar chiria pe luna pe ele este de 50 de Euro. Unii copii vin de la distante mai mari la scoala – chiar si 10 km, asa ca scoala serveste pentru acesti copii o farfurie de orez pe zi. Din pacate, chiar daca profesorii isi fac treaba cu inima, salile de clasa arata deplorabil. Peretii afumati si murdari, salile intunecate – cu becuri chioare in tavan, curtea plina de noroi alunecos cand ploua, nu fac un loc foarte atractiv pentru educatia acestor copii.
Ce dorim sa facem pentru acesti copii? Sa le asiguram conditii mai bune de invatare. Asa ne-a vorbit noua Dumnezeu! Sa le aratam Evanghelia lui Hristos cu fapta. Am hotarat ca in vacanta sarbatorilor de Pasti sa renovam salile de clasa. Vom cumpara material pentru zugravit peretii, vom vopsi balustradele din lemn, vom vopsi tablele vechi pe care le au, vom construi un tobogan in curtea scolii, vom cumpara niste neoane mai mari pentru salile de clasa. Zugraveala o vom face noi : eu, Ioana – sotia mea, fondatorii colegiului, o parte dintre profesori. Sa nu platim muncitori. In plus, pe perioada acestui an scolar am dori sa ajutam la plata chiriei lunare si putin la sustinerea salariilor profesorilor. Lucrarile de renovare vor costa estimativ cam 500 Euro, iar lunar dorim sa oferim colegiului pentru nevoile mai sus amintite in jur de 250 Euro. Stiu ca sunt niste cheltuieli de facut. Dar Cel care ne-a pus pe inima aceste lucruri are si resursele la indemana. In plus, El a trimis deja o parte din suma. Prin inima speciala a unei familii.
In scrisoarea anterioara am vorbit despre echipa de pastori penticostali cu care noi lucram aici in zona Antsirabe. I-am vizitat pe unii dintre ei acasa si am fost atinsi de conditiile elementare in care traiau, cu copiii sau chiar cu intreaga familie locuind si dormind in biserica. Mi-ar placea sa va pot arata poze, dar doresc sa le respect intimitatea. Domnul nu a atins doar inima noastra, ci si pe a dvs. Am inceput astfel proiectul legat de sustinerea pastorilor, o suma lunara adaugata la suma pe care o primesc din partea bisericilor pe care le pastoresc. De fapt, nu este nimic sigur ceea ce primesc. Din punct de vedere uman. Nu din punct de vedere divin. Este un cos pentru pastor pus in fata pe masa, langa cutia cu zeciuiala si cutia sociala. Uneori sunt pusi bani in el, alteori un kilogram de orez sau niste legume. Uneori ii aduc pastorului un pui sau o gaina vie unele familii. O vezi in biserica legata de picioare si te intrebi ce cauta acolo, sub banca, in plasa, la serviciul divin, gata de sacrificiu. Ii dau acest dar la sfarsitul slujbei, nu il pun in cosul din fata bisericii, ca e viu si poate deranja slujba divina. Asa este pe aici uneori.
Completam la ceea ce ei primesc si care este variabil suma de 20 dolari sau 20 Euro pe luna, in functie de banii care au fost promisi pentru ei. Desi ne-am gandit la sustinerea doar a sapte pastori, in final am ajuns sa ii implicam in aceasta lucrare de sustinere pe 9 pastori. Am alcatuit niste dosare cu acte doveditoare si deja am si dat banii pentru o luna. Inca o dovada de dragoste pe care ati aratat-o pentru lucratorii de aici din Madagascar.
Ne-ar placea sa va scriem si despre alte lucruri, dar foaia este limitata, si rabdarea dvs poate fi la fel. Asa ca ne apropiem de incheiere si dorim sa va spunem lucrurile cele mai importante.
Suntem recunoscatori lui Dumnezeu pentru harul pe care ni-l ofera in fiecare zi si pentru oportunitatile de lucrare pe care le deschide pe toate planurile: spiritual, umanitar-social, educational si putin, medical. El este Eroul principal al scrisorilor noastre, chiar daca parem ca noi facem ceva aici. Doar Harul Sau nemasurat, ocrotirea si dragostea Lui ne tine aici. Fara El nimic nu am putea face.
Suntem recunoscatori si va multumim dvs, bisericilor de acasa, cu o inima mare, cu o dedicare totala pentru cauza Evangheliei, oameni care il iubiti pe Hristos si pe semenii dvs de aici, carora va pasa de cei care mor in pacat si doriti sa ii vedeti mantuiti. Inima dvs vede acest continent, candva foarte defavorizat, stropit cu sangele misionarilor martiri, dar acum un loc al secerisului bogat.
Va multumim dvs, prietenilor nostri, oameni plini de dragoste care ne-ati cunoscut sau nu, parteneri cu Dumnezeu, care truditi alaturi de noi in aceasta lucrare – aducand jertfa muncii dvs, a orelor de truda de acasa si punand-o aici, in Africa, ca dar pentru poporul malgas.
Asteptati-va ca Domnul Isus Hristos, conform promisiunii Sale sa va spuna intr-o zi:,,am fost flamand si Mi-ai dat de mancare, Mi-a fost sete si Mi-ai dat sa beau apa, Am fost strain si M-ati primit, Am fost bolnav si M-ati vizitat, Am fost gol si M-ati imbracat (…). Veniti de mosteniti Imparatia!” (Matei 25 :33-40)
Va iubim si va pretuim,
Familia Saitis Marcel si Ioana, cu copiii Alessia, Ruth si Filip.
