Ia-mă de mână! Strânge-mă, Doamne, pentru că am obosit. Am obosit să lupt, şi uneori parcă dau cu pumnul în vânt. Nu am nimic de oferit, Dumnezeule. Nu am nimic de oferit, decât pe mine. Şi nici măcar asta nu e perfect. Tu vezi cum sunt eu. Vezi luptele mele. Vezi cât de slabă sunt. Cum să-ţi ofer aşa un dar, atât de departe de perfecţiune? Atât de imperfect?
Am obosit, Tată. Am obosit pentru că zilnic realizez că nu sunt nimic din ce-aş vrea să fiu, şi pentru că Tu, crezi mult prea mult în mine. Crezi mai mult decât cred eu în mine. De aceea, ia-mă de mână. Tu eşti Regele, Tu ştii… Tu ştii că promit că de fiecare dată va fi diferit, şi… uite-mă, ce om sunt, iar greşesc. Uite-mă, cum plângând scriu nişte rânduri de căinţă, rânduri care mă dor, rânduri care ar fi trebuit să fie spre lauda Ta, nu pentru a mă plânge cât de obosită şi greşită sunt.
Dar sunt om. Sunt imperfectă. Am defecte. De multe ori eşuez. Cad. Tu vii şi mă ridici. Tu ştii. Tu vezi slăbiciunile mele. Vezi luptele mele. Vezi dorinţele mele. De aceea, pentru că eşti bun, spui: “mai las-o un an!”.
Am obosit, Doamne. Ia-mă de mână, căci am obosit!
2 comentarii
Dragă Alina, te iubesc – te iubesc şi te-am iubit; mă cunoşti cum mă numesc, dar nu ştiu de m-ai primit? Se pare că mă primeşti, mă primeşti în eul tău; dar nu ştiu cât mă iubeşti, şi cât crezi în Dumnezeu. Dumnezeu, da, Domnul ştie, cu adevărat de crezi; omul nu – Alina scrie: ce are-n minte Nu vezi. Domnul ştie ce gândeşti, dacă plângi cu-adevărat; şi răspunsul ţi-l doreşti, să-l afli imediat. Trebuie să vă explic, prin cine Domnu-ţi vorbeşte; şi să mă opresc un pic, pe la cei ce vă iubeşte. Eu unul, da, vă iubesc, vă iubesc şi v-am iubit; şi prin Domnul vă vorbesc, oare, sunt un aiurit? Aşa cred oamenii care, nu prea cred cu-adevărat; se gândesc doar la mâncare, şi la bani de câştigat. De ce oare ne gândim, ce mâncăm, ne îmbrăcăm; şi pe Domnul nu-L iubim, zi de zi Lui ne rugăm? Ne gândim, da, la mâncare, necesară pentru trai; şi gândim ca fiecare, la lipsurile ce le ai. Dar trebuie să gândim, la lipsa ce o avem – ca Domnul să devenim, rugându-ne, cât putem. Ori, Domnul ce S-a jerfit, a fost om nevinovat; a fost om desăvârşit, dar şi Calea de urmat. Ştiu că este foarte greu, să ajungi desăvârşit; dar te-ajută Dumnezeu, prin Hristos, Fiul Iiubit. Căci Hristos nu a murit, este-n ceruri lângă Tată; şi fiind desăvârşit, ajută, Alina, fată. Aşadar, Domnul Hristos, este om şi Dumnezeu; şi-ajută pe credincios, când în viaţă-i este greu. Mulţi, de Domnu-şi amintesc, la necazuri mari, deces; atunci plâng şi Îl iubesc, în rest, crezându-se tari? Suntem slabi şi păcătoşi, de Domnul zilnic uităm; ne numim, noi, credincioşi, când zilnic, Nu ne rugăm? Eu zic Nu, deci, nu credem, zi de zi cu-ADEVĂRAT; iar făţarnici când suntem, se-mplineşte-acel rugat? Domnu-ţi ştie… îţi repet – ştie tot ce tu gândeşti; vede-al omului portret, adică, nu Îl prosteşti. Omu-n schimb, nu prea te ştie, citeşte şi el ce-ai scris; îţi citeşte-o poezie, sau imaginea-ţi de vis. Totuşi, omul, credincios, poate şti ce ai gândit; dacă-ntreabă pe Hristos, s-a rugat şi a postit. Adică, pot şti şi eu, credinciosul ce postesc; şi mă rog la Dumnezeu, într-un mod, cel mai firesc. A posti, nu este greu, fără ou, carne, lactate; şi vorbeşti cu Dumnezeu, despre oameni şi păcate. Pentru că, Domnul e-n tine, când te rogi şi când posteşti; ia-I deschis, şi Domnul vine: Una, cu El, te uneşti. Şi iată că nu postim, nici de Paşti nici de Crăciun; şi cu Domnul când vorbim, dacă eşti năhui, nebun? De miercuri, începe postul, postul Paştelui spunem; ştii Alina, care-i rostul, pe pământ, de ce suntem? Suntem morţi, să înviem, de satan să ne scăpăm; pe Domnul să Îl vedem, în veci, Nu mai decedăm. Alina, dacă posteşti, pentru tine ai postit; pe Domnul nu Îl prosteşti, precum unii au gândit. Nu e greu, precum ţi-am spus, fără ou, carne, lactate; te rogi zilnic lui Iisus, scăpând de satan, păcate. Numai că, satana vine, revine, te ispiteşte; vai şi-amar va fi de tine, păcătos (păcătoasă) te mai regăseşte. Alina, satan se duce, afară să nu-l mai dai: încă şapte mai aduce, foarte greu să-ajungi în Rai. Poate ştii şi ai citit, acest lucru l-ai ştiut; poate-ai mai păcătuit, pentru că, aşa ai vrut? Acest soi de demoni care, în tine au revenit; îţi cer carne, sex, mâncare, chear de eşti un Pocăit. N-am să îţi mai amintesc, de sfinţi şi Ordodoxie; răspicat să îţi vorbesc, că nu sunt idolatrie. Îţi spun doar pe scurt de tot, Domnul, m-a trimes la tine; şi mai multe nu îţi pot, să-ţi vorbesc în versuri fine. Căci vorbesc, vorbesc, vorbesc, nu fac versuri, poezie; şi pe Domnul Îl iubesc, Veghez: sunt la datorie. Că-i Război, este RĂZBOI: lumea este păcătoasă; şi satan loveşte-n Noi, şi-n Alina, credincioasă? Domnu-ţi spune să-L iubeşte, să-L iubeşti cu-adevărat; vine postul, să posteşti, ca să scapi de necurat. Necuratul este-n tine; necuratul este-n noi; necuratul zilnic, vine, până-n ziua de apoi. Ziua-n care va sosi, Dumnezeu, Domnul Hristos; adică, va reveni, pentru cel ce-i credincios. Şi gata, vom fi răpiţi, rămân doar cei păcătoşi; trup schimbat şi primeniţi, adică, vom fi Hristoşi. Nu sunt basme şi poveşti, sunt lucruri adevărate; şi poate zilnic Citeşti, Lucrurile, arătate. Vine Domnul, să fugim, să fugim cât mai Departe; vine postul, să postim, şi citim din Sfânta Carte. Fuga noastră să ne fie, la Domnul, Iisus Hristos; să-I Cântăm cu bucurie, şi oamenilor de folos. Căci prin oameni ne vorbeşte, Hristos, Domnul Dumnezeu; arătând cât ne iubeşte, şi ne-ajută mult la greu. Rugaţi-vă ne-ncetat, mergeţi şi vă spovediţi; şi având suflet curat, la Domnul vei fi primit. Căci decesu-ţi vine când, poate nici nu te aştepţi; căci murim, pe rând, pe rând, fie strâmbi, sau fie Drepţi. Zis moarte, este greşit, omu-n veci de veci Nu moare, decedează, s-a sfârşit, n-am citit, Scriptura, oare? Doarme, Doarme, n-a murit, Hristos Domnul ne explică; zicând Moarte, îi greşit, doar trupul, moare, se strică. Sufletul merge în Rai, suntem şi suflet şi trup; nu credm în suflet… vai, necrezând: mergem la Zdup! Adică vom merge-n iad, sufletu-i nemuritor; unde necuraţii cad, Nu avem Mântuitor! Aici, pe Domnul avem: Domnu-i Domnul celor Vii; Murim dacă, nu-L credem, nu suntem, Fiice sau Fii. Moartea deci, este în iad, pentru cei necredincioşi; demonii, acolo cad, devenind, neputincioşi. Aici, da, sunt foarte mari, îşi fac vile, bani, avere; guvernează şi sunt tari, li se pare unt cu miere. Şi se-nşeală, vor Muri, merg în iad, în veşnic chin; pedeapsa îşi vor primi: din dinţi scrâşnet, şi suspin. Aşadar, spunem, greşim, omu-n veci de veci nu moare; decedăm, dar nu Murim; vom schimba, cuvântul, oare? Nu-l schimbăm, de mii de ani, zicem Moarte la deces; dorim lumea, dorim bani, dar şi la Domnul acces? Cu doi dumnezei deodată, nu se poate, nu vom fi; fie băiat, fie fată, la deces, da, vom Muri! Ce-i decesul, ne-ntrebăm, şi ar trebui să ştim; chiar Murim, când decedăm, din Scriptură, nu citim? Nu Murim, precum v-am spus, ne sfârşim pe-acest pământ: pentru-a fi precum Iisus, om schimbat – cu trupul sfânt! La deces, dormim o clipă, timpul nostru s-a sfârşit; ne mai creşte o Aripă, şi de,-odată ne-am trezit! Căci ne strigă Domnul care, este Viu, nu a Murit; şi-nviem, ca fiecare, să vedem că n-am pierit. Vor pieri cei păcătoşi, care fi-vor judecaţi; adică, necredincioşi: oameni astăzi necuraţi! Deci, Dormim, doar o clipită, nici nu ştim ce s-a-ntâmplat; Adormit sau Adormită, a Murit şi a-nviat? Fără timp, nu poţi să ştii, de cât timp ai decedat; te trezeşti că, printre Vii, şi pe tine te-a strigat? Căci te strigă Domnul care, pentru Noi, El, S-a jerfit; pentru-a doua întrupare: să trăm la infinit! Alina, la INFINIT, vom trăi în veci de veci; doreşti veci la… Chinuit, cu satan, în Beznă, Beci? Aşa Domnul ne explică, demonii, satana, Mor; şi pedeapsa se aplică, şi la oameni ce nu vor!… Nu vor ei ca să Citească, Biblia, Sfânta Scriptură; ci vor să se prăpădească, cu ochi, cu urechi şi gură? Alina, bine-ai făcut, că ne-ai scris şi ne-ai vorbit; comentariu ţi-am Născut, precum Domnul a dorit. Domnul, deci, prin Noi Lucrează: prin oamenii ÎN credinţă; şi prin Noi, El, Luminează, a oamenilor, neputinţă. Sunt Pastori care vorbesc, la televizor, la ştiri; spun că Mor, nu mai trăiesc, să te minunezi, te miri! Nene Pastor, ce vorbiţi, despre suflet şi credinţă; eu vă spun, că nu prea ştiţi, despre-a voastră Pocăinţă. Avem suflet, Duh de Viaţă, ce nu moare-n veci de veci; cine… satana, vă-nvaţă, de sunteţi aşa de… Reci? Fiţi Călduţi, Îmfierbântaţi, există şi Rai şi iad; fiţi atenţi, ce Cuvântaţi, doar satan, demonii, cad. Treaba voastră, nu credeţi, în suflet, în iad sau rai; decedaţi, şi-atunci vedeţi, rămânând, fără de Grai! Căci contează ce vorbiţi, oamenii v-ascultă, ştiu; se vede că, nu gândiţi, neurmând, exact, pe Fiu. Fiul spune, că Dormim, avem suflet, Duh de Viaţă; şi când fi-vom, ne-ntregim, vedem, pe Domnul, la Faţă. Somnul este, cum v-am spus, o clipită… timp nu are; şi EXACT, precum Iisus, înviază… fiecare! Toţi deodată, înviem, pe rând, pe rând, decedăm; adică, toţi, TOŢI, trecem, decedaţi: o clipă stăm! Clip’-acesta-i poate ani, ce nu ştim când au trecut; doreşti lumea, doreşti bani, sau pe Domnu-a fi văzut? Lăsaţi lumea să vorbească, căci nu ştie ce vorbeşte; şi-nvăţaţi-i să postească, căci satan, vă părăseşte. Să se ducă… pe pustie, că destul ne-a chinuit; peste tot, vezi… lăcomie: multă lume-a ispitit! Trăim, zilele din urmă, Preoţi, Pastori, nu postesc; rătăciţi, de-a Noastră Turmă, printre Vii, se regăsesc? Vă rog, să postiţi frumos, cu Viaţa nu vă jucaţi; şi să credeţi în Hristos, alungând pe necuraţi. Altcumva, nu-i cu putinţă, satana vă ispiteşte; sex şi bani, având dorinţă, păcătoşi, El, vă numeşte. Când posteşti, satan, dispare, căci vrea carne, Suflet Viu; se duce în iad şi Moare, Omorât, de Domn, de Fiu. Fiul spune, să postiţi, sufletul vi-l Vindecaţi; nu cumva, ca să Muriţi, sufletul, satanei, daţi? Sufletul, satan, doreşte, trupul nu, c-a putrezit; pentru suflet, ispiteşte, cum pe Domnu-a ispitit. Domnul, a postit, răbdat, aşa să răbdăm şi noi; adică, ne-a arătat, căci suntem, nu Unul – Doi! Doi în Unul – Suflet-Trup, despărţiţi doar de păcat; şi precum albina-n stup, este cel ce a răbdat. Albina s-a chinuit, toată vara a Lucrat; pentru Iarnă, Adormit, şi Primăvară,-‘nviat! Este cald, frumos afară, Albina se pregăteşte; pentru că, e Primăvară, lumea, totul – se-‘noieşte! Aşa ne-‘noim şi Noi, trece Iarna, Vara vine; dacă sunteţi… Vaci şi Boi, te mai… Dezmorţeşte, Cine? Mulţumesc. Păvălache mă numesc. Şi postesc! Vă iubesc. Amin. 03.03.2014
Hm, asa ma smt de doua zle. Dumnezeu sa ne ridice!