Ceea ce urmează să vă împărtăşesc este tocmai o realitate pe care am constatat-o în mediul evanghelic. Este trist cum din propriile convingeri religioase facem un standard universal şi avem pretenţia ca toţi ceilalţi să gândească la fel ca noi. În cazul în care cineva nu „joacă după regulile” noastre, îl catalogăm rapid „vrăjmaş al credinţei”, ”eretic”, „pe lângă Cale”, „creştin lumesc”. Şi aici nu ne referim neapărat la păcate. Ne referim la stil de viaţă, mentalitate!
E ciudat cum unii creştini nu mai acceptă niciun sfat sănătos cu privire la viaţa de credinţă, sfat precum rugăciunea constantă, citirea Scripturii mai mult decât vizionarea programelor TV, autocontrolul în privinţa mâniei, etc. În schimb, aceştia ripostează şi se scuză cu expresii de genul: „prea multă învăţătură strică, frate” sau „măcar de-am împlini cât ştim”. Pentru ei e mai important să arate cu degetul decât să îşi recunoască slăbiciunile şi să ia decizii sfinte pentru o mai mare apropiere de Dumnezeu.
În contrast, ei se leagă de tot ceea ce nu corespunde cu „moştenirea spirituală” pe care au primit-o în biserica lor. Când spun „moştenire spirituală”, mă refer la mentalitatea şi învăţăturile doctrinare ajunse la extremă. Aşadar, mânia nu mai e păcat, dar aranjarea părului (chiar şi o tunsoare decentă) sunt păcate care automat te exclud din Împărăţia lui Dumnezeu. Ne lăudăm că „pe vremuri” era altă pocăinţă şi ne hrănim cu trecutul, dar bârna din ochii noştri nu ne lasă să vedem mizeria din prezentul nostru.
Oile nu muşcă. Totuşi, unii creştini o fac! Credincioşii ar trebui să vegheze unii asupra altora şi să se îndemne la fapte de pocăinţă. Drag cititor, vreau să îţi adresez câteva întrebări. Cine eşti tu să judeci viaţa de credinţă a unui om care are diferenţe religioase? Doar pentru că tu ai o perspectivă diferită de alţii, asta nu înseamnă că doar tu eşti „pe Cale”. Evident, maturitatea spirituală se cunoaşte din trăirea de zi cu zi. De ce nu-ţi priveşti gunoaiele adunate în viaţa ta? De ce te complaci în lucruri care într-o zi te vor osândi? Ne place atât de mult să ne vedem superiori altora şi uităm că valoarea unui om este dată de trăirea pe care o are. Poate persoana pe care tu acum o condamni a ajuns la o maturitate spirituală pe care tu nu ai gustat-o.
Haideţi să lăsăm deoparte mândria spirituală şi să ne aruncăm cu sinceritate în braţele lui Cristos, să ne recunoaştem ticăloşia şi să năzuim la o viaţă trăită în plinătatea Sa. Biblia spune: „Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7:20), „Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci” (Matei 24:12). Dincolo de orice diferenţă doctrinară şi mentalitate, trăirea duhovnicească a credinciosului ar trebui să se vadă în fapte, nu în vorbe.
Editorial scris de Ioana Heredea
8 comentarii
Ideea e interesanta am citit cu atentie dar vreau sa spun si eu un lucru cind merge vorba de Cuvintul Domnului, El nu se discuta ci se implineste si nu oricum se implineste ci asa cum vrea Domnul. Psalmul 119:4 spune: Tu ai dat poruncile Tale, ca sa fie pazite cu sfintenie. Amin
Si dupa acest Cuvint al Domnului, Dumnezeu va judeca lumea de aceea treb implinit tot cum se cuvine ca de nu stie iadul de noi.
Evident, pornim de la premisa ca in mare parte discutam in ambele tabere despre invatatura de baza a Scripturii: pazirea poruncilor Domnului. Dar aici se intampla un fenomen: fiecare vede Scriptura din perspectiva lui. De exemplu, un penticostal conservator ii va spune unei fete ca merge in iad daca nu poarta fusta si batic. Sau…o sora merge la frizer si e tunsa chiar decent. Ea considera ca nu e ceva rau sa te aranjezi cat de cat (aici vorbim despre decenta). Dar vine un “extremist” si ii spune ca e pacat sa isi taie parul. Intrebarea vine: care are dreptate? Daca e chiar pacat ca sora s-a tuns, atunci barbatul de ce se tunde?…
Sper ca m-am facut inteleasa. Cu acest fel de probleme ne confruntam. Aici nu ne referim neaparat la diferente cordiale de doctrina.
Ioana…pai barbatul se tunde ca e o rusine sa aiba parul lung. Aici…mai bine nu ai fi scris.
…cat despre “extremistii” de care vb… asculta bine ce spun… cu gandirea care o ai…nu ai fi stat in Biserica …acum 100 de ani…daca ai fi trait atunci. Ori te dadeau afara…ori plecai singura pe caile lumii.
Cat despre acoperirea capului…ar fi bine(daca nu crezi Biblia) sa cauti picturi si poze foarte vechi sa vezi cum se purtau surorile cand stateau in Biserica si pe strada.(atunci cand era o mare trezire si Duhul Sfant lucra cu putere).
…daca si de lucruri simple ca acoperirea capului te impiedici…ori esti prunc…ori nici atat.
Multe binecuvantari “extremistilor” : fiti tari si nu renuntati la falsii pocaiti care vor sa dilueze Evanghelia si trairea in sfintenie!
Domnule Dorian,
In primul rand, in articolul de mai sus nici macar nu se vorbeste despre acoperirea capului in biserica!
In al doilea rand, tunsoarea a devenit o problema critica pentru multi asa-zisi “pocaiti” care nu au cunoscut maturitatea spirituala. Daca ar fi fost maturi, s-ar fi rugat ca persoanele din jurul lor sa primeasca lumina si ar fi staruit mai mult in rugaciune si pentru sufletul lor!
In al treilea rand, nu am afirmat ca “extremistii” ar fi fost vreo pleava a bisericii. Ceea ce am subliniat a fost tocmai spiritul fatarnic pe care unii il poarta in inima. Unii exagereaza de-a dreptul. Nici ei nu se apropie de Domnul, dar nici pe altii nu ii lasa.
P.S. Dumneavoastra afirmati ca barbatii au dreptul sa se tunda pentru ca nu se cuvine sa poarte parul lung. Intrebarea mea e: legile Domnului au fost date doar pentru barbati sau doar pentru femei?…
In al patrulea rand, crestinismul din Romania a inceput incet-incet sa adapteze Scriptura la cultura proprie. Ca la sate, intr-adevar, femeile purtau batic. Dar batic purtau si femeile necredincioase. In ziua de azi veti vedea pe strada musulmance care isi acopera capul. Ba chiar femei ortodoxe invelite, dar care nu au nimic de-a face cu Dumnezeu.
…nu era vb de articol ci de un comentariu al dv.
…esti departe de Hristos. Dar asa cum spunea Domnul: NU STII!
…stii cine uraste mustrarea?… poate stii raspunsul!
…daca ash fi vorbit de la mine…era gresit. Dar am spus ce spune CLAR Biblia… si respingi. SIGUR calci in picioare multe altele… fiindca satan niciodata nu se opeste la putin.
Acoperirea capului la femei cand se roaga si prorocesc este PRINCIPIU… nu incredintare!
Cei care iubesc pe Hristos nu desfiinteza Biblia.
Foarte bun articolul Ioana! Intra adevar oile nu musca si noi crestinii daca suntem oi de ce muscam ? pentru ca se prea poate ca natura noastra sa nu fi fost schimbata niciodata de Duhul Sfant, sa nu fi fost nascuti din nou ci doar sa adoptam o relegie,niste doctrine pe care ne straduim sa le respectam .. Si cand in inima noastra religia noastra( denominatiunea) devine un idol la care ne inchinam mai mult decat lui Dzeu, atunci sarim si muscam in stg si -n dreapta..sa ne aparam idolul.-(( Dar daca Isus e Domnul inimii si vietii noastre , mergem la El cu orice situatie si cautam sa aflam cum vede El situatiile si persoanele pe care noi am fi tentati sa le judecam. Cand putem sa facem asta nu mai cadem in plasa religiozitati si fariseismului religios. Si am observat ca cei care sunt f siguri ca parerae lor este = parerea lui Dzeu sufera de mandrie religioasa si de religiozitate.L aacesti oameni nu are rost sa incerci sa le spui ca gresesc ca sunt in stare sa te sfasie ca lupii nu ca oile desigur-))
@ Dorian: Stiu foarte bine ce spune Biblia. Da, femeia trebuie sa isi acopere capul in biserica. Nicio obiectie in privinta asta! De acord. Totusi, ma refeream la un cu totul alt aspect in privinta purtarii baticului. Dincolo de purtarea unui batic ar trebui sa se vada sfintenia 🙂 Fiti binecuvantat!
…cine nu este credincios in lucrurile mici nu este nici in cele mari!
…aici nu vorbesc de religiozitate ieftina… ci pur si simplu de principii clare. Nu exista sfintenie in afara Scripturii.
Fii binecuvantata! Amin!