Fiul unui pastor evanghelic, Vern L. Bengston, în vârstă de 72 de ani, profesor al Universității de Sud din California, a investigat 350 de familii din anul 1969 până în anul 2008, pe care le-a urmărit pentru a determina în ce măsură se transmite religia din generație în generație.
Concluziile lui după acest studiu sunt incluse în cartea lui “Families and Faith: How Religion Is Passed Down Across Generations”, scrisă împreună cu doi colegi, profesorul Bengtson, susține că este bine că familiile să transmită credințele religioase copiilor lor.Mai interesant este că prezintă concluzia lui despre de ce uni oameni își păstrează credința în timp ce alții o părăsesc la o vârstă adultă.
Printre concluziile lui Bengtson este evidențiat un șablon. Menținerea convingerilor religioase de la părinți la copii, nu a scăzut prea mult în 35 de ani. Indicele de loialitate unei denominațiuni este scăzut dar fără îndoială generațiile mai tinere tind să mențină credința, literatură biblică și importantă asistenței biblice.
Prin studiul lui acest profesor confirmă științific vorbind unele idei destul de bine cunoscute. De exemplu părinții sunt modelul de religiozitate: dacă vorbești despre biserică dar nu mergi, copii percep ipocrizia. Căsătoriile mixte dealtfel nu ajută. Dacă nu te căsătorești cu cineva de aceeași religie, cu greu copii tăi vor împărtăși aceeași religie.
Concluzia principală a profesorului e că rădăcinile familiei sunt foarte importante. Conexiunea emoțională e direct relaționată cu transmiterea ideilor religioase.
În general un părinte care spunea că este credincios, fiind poate chiar unul din stâlpii biserici, dacă nu demonstrează acasă credința sa, e aproape sigur ca să nu își vadă copiii urmându-i credința. Profesorul Bengtson a descoperit deasemenea că bunicii au o mare influență în dezvoltarea religioasă a nepoților și că pot umple golurile lăsate de părinți.
