Ana, o femeie creștină care locuiește în Damasc împreună cu soțul și cele două fiice ale ei. În ciuda războiului, ea și familia ei au ales să rămână în Siria, unde lucrează la o școală locală. Printr-o scrisoare trimisă la Open Doors, Ana ne-a împărtășit cum este viața de zi cu zi în Damasc:
“Ninge în Damasc acum. Foarte rar ninge. Nu avem cu ce ne încălzi, nu găsim petrol sau gaze și de câteva ore e și pană de energie electrică. Ieri, am fost acasă cu fiica mea și am luat toate hainele pe care le-am putut găsi. Noi nu ne plângem pentru că ne gândim la colegii noștri sirieni care locuiesc acum pe străzi. Mi se rupe inima când mă gândesc la copiii care au fugit doar cu hainele de vară pe ei. Ne-ar plăcea să mergem acolo și să-i ajutăm, dar e foarte periculos să călătoresc în zona unde sunt ei.
Crăciunul nu a fost un moment de sărbătoare pentru noi anul trecut. Cum puteam sărbători când oamenii din jurul nostru suferă? Am făcut unele rugăciuni speciale la biserică, dar nu am avut decorațiuni de Crăciun. Având decorațiuni de Crăciun în afara bisericii i-am fi provocat pe teroriștii să ne atace.
A fost liniște în ultima săptămână, doar foarte rar s-au mai auzit sunete de bombe. Pentru asta ne-am rugat și am postit, dar mă simt ciudat, nu știu de ce. E ca și tăcerea dinaintea furtunii, și ei așteptă să ne atace brusc.
Săptămâna trecută m-am dus la piață pentru a cumpăra niște șosete, căciuli și bomboane pentru copiii din biserica noastră. În mod normal, le-aș cumpăra și unele jocuri, dar jucăriile sunt mult prea scumpe acum. Cel puțin ei au ceva care le ține de cald, asta e mai important decât jucăriile. Vreau să le dau aceste daruri copiilor și sper că ei vor ști că Isus încă îi iubește, indiferent de ce se întâmplă în jurul nostru.
Vă rugăm să continuați să vă rugați pentru noi!”
