Ariel Sharon – „Leul lui Dumnezeu”, a încetat din viaţă într-o zi de shabbat

Ariel Sharon a fost un militar şi apoi politician din Israel, născut la 26 Februarie 1928 în Kfar Malal, în Palestina care se afla atunci sub mandat britanic.

A fost comandant în forţele de apărare a Israelului de la constituirea acestora în 1948, ca şi ofiţer paraşutist. A avut un rol important încă de la Războiul de independenţă din 1948 devenind comandant de pluton în Brigada Alexandroni. A fost o piesă fundamentală în crearea Unităţii 101, unitate de elită formată pentru a răspunde atacurilor constante ale militanţilor palestinieni.

În timpul carierei militare a fost considerat cel mai bun comandant de câmp din istoria Israelului şi unul dintre cei mai buni strategi militari. A participat ca şi comandant al brigăzii 202 de paraşutişti în Războiul Suezului din 1956, iar la izbucnirea Războiului de Şase Zile, deja cu gradul de general maior, a fost numit la comanda uneia din cele trei divizii din frontul Sinai, unde a obţinut un succes istoric. După Bătălia de la Abu-Ageila din Peninsula Sinai în timpul Războiului de şase zile şi după încercuirea Armatei a 3-a egiptene din Războiul de Yom Kippur, opinia publică din Israel l-a supranumit ca şi „Regele Israelului” şi „Leul lui Dumnezeu”.

Ca şi politician, va rămâne în istorie ca fiind artizanul primei victorii a dreptei israeliene, printr-o coaliţie bine gândită cu Menachem Begin, în 1977 după aproape 30 de ani de hegemonie a stângii. A fost ministru de 7 ori în diferite guverne ocupând portofolii importante cum sunt cele ale apărării, internelor şi afacerilor externe. În anul 2001 câştigă alegerile fiind liderul Partidului Likud, devenind astfel prim ministru. Va ocupa această funcţie până în anul 2006 când la 4 Ianuarie a suferit o gravă hemoragie cerebrală, intrând într-o comă profundă, stare din care nu-şi va mai reveni, în ciuda eforturilor medicilor şi a speranţelor familiei.

Ieri 11 ianuarie 2014, fiul său Gilad, la porţile spitalului Tel Hashomer din Tel Aviv, anunţa moartea tatălui său la vârsta de 85 de ani, după ce a stat 8 ani în comă. „A plecat atunci când el a vrut”, a spus Gilad Sharon.

Toate mediile de comunicaţii din întreaga lume au preluat această ştire atribuindu-i calificative de mare căpetenie, om de stat, unul dintre cei mai buni generali din istorie, sau tatăl unei mari naţiuni, ultimul fiindu-i atribuit de una dintre precursoarele acestuia în politică, doamna Tzipi Livni. Dinspre sectoarele arabe, calificativele de asasin sau criminal, se încadrează în topicul discursului acestora, bazându-se pe masacrele din cartierele Beirutului din 1982, fiind făcut responsabil Sharon, şi de vizita acestuia pe Muntele Templului, unde sunt cele două moschei musulmane, când acesta era prim ministru.
Personal cred că Ariel Sharon îşi merită un loc în istoria recentă a Israelului, alături de David Ben Gurion, Golda Meir, Menachem Begin sau Isaac Rabin.
Pentru acei care militează pentru legalizarea eutanasiei active, Ariel Sharon ne dă o lecţie la care trebuie să luăm aminte. În ciuda cheltuielilor ridicate care presupuneau îngrijirea medicală, nici familia şi nici autorităţile evreieşti nu şi-au permis să întreprindă vreo acţiune în acest sens, timp de 8 ani fiind consecvenţi şi fideli acestei valori supreme care este viaţa umană. Cred că nu este deloc întâmplător că a plecat la odihnă veşnică tocmai în ziua de shabbat.

Surse: Wikipedia, El Pais,

Pentru Ştiri Creştine – Beni Drădici