Scumpul meu Dumnezeu,
E dimineaţă. După o noapte în care am adormit mai greu, vreau să-Ţi spun că simplul fapt că mi-ai oferit astăzi cel mai mare dar: o altă dimineaţă mi-a adus zâmbetul pe buze. Înainte de toate, aş vrea să ştii că tăcerea mea are un motiv. În interiorul meu sunt frământări, iar acele frământări mă seacă de puteri, de aceea nu pot să exprim prin cuvinte nimic. Dar simt. Şi Tu ştii deja asta.
Acum un an mi-ai promis că frământările pe care le am se vor sfârşi. Eu încă mai cred în promisiunea Ta şi. mai mult decât atât, simt cu fiecare zi ce trece cum devin tot mai uşoară. Simt… că ceva se schimbă. Că Tu lucrezi. Că mă transformi. Mă simt ca o răţuşcă urâtă care urmează să devină lebădă. Şi, oh, ce lebădă!
Cred. Cred. Cred. De zeci de ori repet acest cuvânt până când devine tot mai puternic, atât pentru mine, cât şi pentru cei din jurul meu. Pentru că asta trebuie să fac acum, în acest moment al vieţii mele. Să cred. Şi Tu, Dumnezeule, ştii cât trebuie să lucrez la acest capitol. Ohooo! Uneori am impresia că Toma e copil mic pe lângă necredinţa mea. Câte îndoieli, câte întrebări, câte dezbateri până când ajung să cred pe deplin!
Plec capul ruşinată pentru că mi-ai dat atâtea semne ale iubirii Tale, şi eu încă mai cer. În fiecare zi Îţi tot cer să-mi reconfirmi iubirea. Nu am devenit obositoare? Să-Ţi tot spun să-mi arăţi că mă iubeşti… Să-Ţi tot cer dovezi ale prezenţei Tale… Nici măcar nu le merit. Dar sunt flămândă să cred. Şi am să tot repet. Cred. Cred. Cred. Ajută necredinţei mele.
Uite că a trecut dimineaţa. Deja e amiază şi… ridic ochii spre cer, iar, şi Te caut dincolo de nori. Zâmbesc. Ştiu că eşti. Tu eşti!
Cu puţină credinţă,
a Ta!
Un comentariu
Alina, dovada cea mai temeinică este aceea că exisţi, eşti căci, Dumnezeu ţine totul în fiinţă. Ce înseamnă fiinţă? Înseamnă viaţă, înseamnă Dumnezeu. Tu, Alina, eşti un crâmpei din Dumnezeu. Eu, Alina, sunt aidoma ţie, un crâmpei din infinitul Dumnezeu, Creatorul Nostru, dar suntem diferiţi. Diferenţa nu este că tu eşti parte feminină iar eu parte masculină ci, închinarea, căci, pentru noi, oamenii, Dumnezeu a dat pe singurul Său Fiu, Domnul Iisus Cristos, în aşa fel încât, cine va crede în El, să nu moară ci, să aibă viaţa veşnică. Ştii tu Alina, scumpa mea, ce este moartea? Mă tem că nu, moartea fiind despărţirea definitivă de la Faţa lui Dumnezeu. Până acum, nimeni nu a murit, adormim, este greşit; moartea este la sfârşit, nu pentru omul iubit, moartea-i pentru necurat, dacă lui te-ai închinat; moartea-i chinul nesfârşit, un chin veşnic, infinit. Ţi-am mai scris în versuri fine, “pocăiţii”, nu fac bine, Nu este idolatrie, sfinţii din Ortodoxie. Surprizele vor fi mari, sunt şi preoţi… “poponari”, sunt şi Pastori care beau, să se-mbogăţească vreau. Toate-acestea nu le ştii, scrii frumos, scrii poezii; numai că, nu te înclini, săruţi pe Domnul, te-nchini. Închinarea-i necesară, satana ca să dispară, nu-i nicio idolatrie, poza-I din Ortodoxie. Alte poze dumnezei, politicieni atei… acelora nu te-nclini, săruţi mâna şi te-nchini. Nu aveţi înţelepciune, aşa Dumnezeu îţi spune, dar degeaba vă explic, că nu-nţelegeţi nimic. Satana v-a virusat, v-a şters mintea, adunat… suprizele vor fi mari, pentru Pastori, cărturari. Pentru că, ei vă conduc, şi satana, cel năluc… cel pe care nu-l vedem, înţelepţi că nu suntem. Alina, fii înţeleaptă, vino, la Credinţa Dreaptă; vino la Ortodoxie, căci nu e idolatrie. Pentru tine-am lăcrimat, în versuri am comentat, şi poate mai comentez, pentru tine lăcrimez. Vino la Ortodoxie, Crucea, nu-i idolatrie, căci pe cruce S-a jerfit, pentru tine a murit. Putea să moară tăiat, adică decapitat; dar nu, Domnul a murit, pe Cruce El S-a suit. Fără Cruce nu puteţi, “pocăiţi” voi Nu sunteţi; pocăitu-adevărat, Crucea, el, a sărutat. Reţine-mă ce ţi-am spus, sărută-L pe Domn Iisus… nu-i icoană cum gândiţi, cu numele “pocăiţi”. Şi chiar icoană de-ar fi, te iartă, te va iubi… pentru că, îi Dumnezeu, înţelesul nu e greu. Altor zei, să nu te-nchini, săruţi mâna şi te-nclini; pentru că, avem destui, chip cioplit, picturi, statui. Acestora să nu dai, ca să poţi, ajunge-n rai; adică, tu, ai scăpat, de satan, de necurat. Te sărut, am încheiat… o lacrimă am vărsat. Paul Preda Păvălache. 28 Noiembrie 2013.