Manifest împotriva nepăsării

Iata-ne dar in fata unui prezent fara precedent…

Am ajuns reci, egoisti si nepasatori cum parca niciodata nu am mai fost. Romanul, omul cu inima in piept, cu maini de aur si suflet de crestin, se inchide astazi tot mai mult in cuibul sau, tot mai nepasator la durerea ce-l inconjoara.

Stimati crestini romani: nu vom trai vesnic pe pamant. Nu vom putea lua nimic in vesnicii. Si casa, si masina, si business-ul, si numele si renumele: toate vor ramane aici, jos pe pamant. Insa iubirea, daruirea si sacrificiul tau pentru cel “batut de soarta” pot avea o rasplatire eterna.

Avem atat de multe mijloace de comunicare si totusi suntem atat de singuri in spatele acestor monitoare. Cu mii de prieteni in retelele de socializare si totusi parca fara nicio mana salvatoare. Cautam un scop mai inalt si mai frumos decat cel pe care l-am urmarit pana acum si gasim, in schimb, o gloata de adolescenti si tineri care nu fac altceva decat sa-i copieze pe cei din lumina reflectoarelor… si gusta mai devreme sau mai tarziu durerea himerelor ce le-au urmarit.

Cati oare ne-am oprit in loc sa ne gandim foarte serios la viata atunci cand am auzit de drama Whitney Houston? Dar cand am auzit de Madalina Manole? – iertati-mi fie aducerea lor aminte, precum si durerea lor… Lucrul pe care vreau sa il subliniez este acela ca singuratatea in mijlocul fanilor le-a fost atat de dureroasa incat au recurs la alte lucruri… Crede cineva oare ca au fost singurele care au gustat durerea singuratatii, a lipsei de sens sau orice a fost acolo…? Daca pentru ei a fost greu, ce putem spune despre oamenii bolnavi? Despre cei singuri?  Despre copiii expulzati din casa parinteasca? Despre atatia si-atatia care par OK si ne surprind negativ cand incep sa spuna adevarul…

Este datoria noastra de crestini, de oameni schimbati prin dragostea lui Dumnezeu, iertati si cu un sens divin al vietii, sa ne apropiem si sa alungam singuratatea oamenilor ce ne inconjura. Deschide ochii si priveste in jurul tau: fratele tau, sora ta,  mama ta sau poate tatal tau sunt doborati de depresia singuratatii. Priveste dincolo de zambetul popular al amicului tau: ce vezi? Asculta glasul celui pe langa care treci aproape zi de zi: de ce plange? Este chemarea noastra sa alungam singuratatea oamenilor si sa-i pazim de drama unei eternitati petrecuta in durerea singuratatii vesnice…

Sa rupem dar o bucatica din timpul nostru. Sa frangem dar un colt din painea noastra… Sa daruim un zambet luminos, o privire prietenoasa si o inima calda… un banut si o haina groasa… o rugaciune si un cuvant din Scriptura. Mai presus de toate, daruieste-L prietenilor tai pe Prietenul Cel Bun si Vesnic: Mantuitorul tuturor ce-L asculta. Astfel viitorul lor pamantesc si etern se va schimba.

Celor singuri care citesc aceste randuri… vreau sa va aduc aminte: chiar daca lumea intreaga v-ar intoarce spatele, exista in ceruri un Dumnezeu care va vegheaza zi si noapte. El este Prietenul care tine la tine mai mult decat un frate, care te iubeste mai mult decat oricine altcineva. El Si-a dat viata din dragoste pentru tine si inca te mai asteapta sa vii la El. El este Isus Hristos: “Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut, Cel de o Fiinta cu Tatal, prin Care toate S-au facut”.

Sa alungam dar nepasarea noastra si sa incepem sa fim crestini.

Campania “Romania Altfel!”
Campanie initiata de www.asculta.ro

In colaborare cu:  Știri Creștine