Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: ,,Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ,În a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni, va fi sărbătoarea corturilor, în cinstea Domnului, timp de şapte zile. În ziua întâi să fie o adunare sfântă: să nu faceţi nicio lucrare de slugă în timpul ei. Timp de şapte zile, să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. A opta zi, să aveţi o adunare sfântă, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc; aceasta să fie o adunare de sărbătoare: să nu faceţi nicio lucrare de slugă în timpul ei. Levitic 23:33-36
Sărbătoarea Sucot, numită şi sărbătoarea colibelor, îşi are originea din vechime, după ieşirea poporului evreu din Egipt. Dumnezeu a poruncit poporului să aibă această adunare de sărbătoare pentru ca generaţiile viitoare să nu uite că înaintaşii lor au locuit în corturi după ce au ieşit din Egipt. Sărbătoarea Sucot e celebrată anual în ziua a cincisprezecea a lunii Tishrei. Ea este una dintre cele trei mari festivaluri evreieşti în care iudeii trebuiau să facă pelerinaj la Templul din Ierusalim.
Numeri 29 menţionează lanţul de sărbători din această perioadă de toamnă: sărbătoarea trâmbiţării, sărbătoarea ispăşirii, precum şi sărbătoarea colibelor. Scriptura face referiri la sărbătoarea Sucot: împăratul Solomon a dedicat Templul din Ierusalim în perioada acestei sărbători (1 Împăraţi 8:2); după ieşirea din captivitatea babiloniană, israeliţii au celebrat Sucotul (Ezra 3:1-4). Recent comunitatea iudaică din întreaga lume a celebrat sărbătoarea trâmbiţării şi ce a ispăşirii (Yom Kippur). Seara aceasta (18 septembrie) va marca prima zi a festivalului Sucot care durează şapte zile. Conform tradiţiei, se construieşte un fel de cort în care evreii trebuie să servească masa cel puţin o dată.
Acoperişul cortului (sukka) trebuie să fie din materiale naturale, neprocesate care au crescut în sol – cum ar fi ramuri de copac, prăjine de bambus sau chiar lemn care a fost modelat în scânduri. Mai mult, acoperişul ar trebui lăsat deschis, ca oamenii dinăuntru să poată vedea cerul. Sukka este de obicei decorată cu fructe şi legume de toamnă, care sunt legate în şiruri şi apoi agăţate în jurul său (sursă 1).
În fiecare zi a festivalului, credincioşii înconjură sinagoga purtând cele patru specii (lămâie, o ramură de palmier, trei ramuri de mirt şi două ramuri de salcie) în timp ce recită Psalmul 118:25 şi rugăciuni speciale cunoscute ca Hoshanot. Acest lucru are loc fie după citirea Torei de dimineaţă, fie după recitarea rugăciunii Mussaf. Această practică comemorează ceremonia sălciei de la Templul din Ierusalim, în care ramurile de salcie erau îngrămădite lângă altar, iar credincioşii înconjurau altarul recitând rugăciuni (sursă 2).
