Mai jos sunt prezentate gândurile unui sirian care a fost martor la masacrul care a avut loc în rândul populaţiei, după atacul chimic declanşat.
În această dimineaţă (21 august 2013), la aproximativ ora trei, în Damasc, la un an după infamul discurs „de linie roşie” cu care Obama l-a avertizat pe Assad în privinţa utilizării armelor chimice, şi când o echipă de inspecţie a Uniunii Europene dormea în hotelurile lor în Damasc, aflată acolo pentru a investiga făţiş un atac de arme chimice efectuat în urmă cu şase luni, Assad a lansat atacul cel mai mare, cel mai cuprinzător şi aproape mortal folosind arme chimice în suburbiile capitalei, Zamallaka şi Ein Turma, în estul zonei Ghouta. Precipitaţiile radioactive din urma atacului au fost resimţite, de asemenea, în multe dintre cartierele învecinate.
Rapoartele preliminare arată că aproape şase sute de oameni au fost ucişi până acum, cu mulţi oameni răniţi în urma efectelor de gaz, despre care unii susţin, pe baza simptomelor văzute, că sunt “cianuri de armă biologică”. În două zile, tu şi restul lumii veţi uita acest masacru în acelaşi fel în care aţi uitat tot ceea ce s-a întâmplat în Siria în urmă cu cel puţin doi ani. Noi, sirienii, totuşi nu vom uita asta niciodată. Nici martirii şi nici felul în care restul lumii a stat şi a privit ceea ce ni se întâmplă (TheRevoltingSyrian).
În urma atacului au fost luate sute de vieţi nevinovate. În schimb au fost lăsate mânie, frustrare şi suferinţă. Acum este un moment potrivit să simţim cu aproapele nostru şi să cerem îndurare peste poporul sirian. Dumnezeu să ofere mângâiere şi speranţă în inimile oamenilor!
