Faptele Apostolilor 12
Fața fiului meu de 6 ani era albă ca hârtia. Tensiunea îi scădea tot mai mult, apoi a vomitat din nou mult sânge. De ce nu apărea odată medicul?
În urmă cu aproximativ o săptămână, Gabriel fusese operat de amigdale. Totul părea să fi decurs cum trebuie, până într-o noapte, când s-a trezit brusc și a scuipat sânge. L-am dus imediat la spital. Medicul l-a consultat și a constatat că nu trebuie făcut nimic, că trebuie doar să așteptăm.
Însă Gabriel a contiunat să vomite mult sânge. Nimeni nu părea să știe ce era de făcut. Pentru mine, minutele se transformau într-o veșnicie chinuitoare.
A sosit momentul când am devenit conștientă că fiul meu va muri. În acest răstimp relativ scurt, am trăit niște lupte interioare de nedescris, am fost copleșită de frică și disperare. Puteam oare cu adevarat să mă încred in Dumnezeu, indiferent dacă fiul meu va muri sau va trăi?
M-am plimbat prin salon rugându-mă cu voce tare. Atunci privirea mi-a cazut pe o hârtie îngălbenită care atârna deasupra patului lui Gabriel. Cineva o lăsase atârnată acolo. “Nu te teme, crede numai!” scria pe hârtie.
Apoi fiul meu a fost dus în sala de operații. Nu am încetat nicio clipă să mă rog. Când am putut să-i văd din nou fața iubită și să-i aud șoaptele, am plâns plină de recunoștință și de ușurare. Dumnezeu îmi dăruise fiul înapoi!
Petru si Iacov au fost amândoi purtați în rugăciune. Petru a fost salvat printr-o minune, iar Iacov a fost executat. De ce a trebuit unul să moară și celălalt să fie lăsat în viață? Această întrebare m-a preocupat foarte mult, când la scurt timp după însănătoșirea lui Gabriel a murit fiul mai mic al vecinei mele. Ne rugasem atât de mult pentru el! L-am întrebat pe Dumnezeu:
– De ce?
Răspunsul pe care l-am primit a fost:
– Nu te teme, crede numai!
Atunci am început să învăț să-mi încredințez copiii în mâna lui Dumnezeu, atât în viață, cât și în moarte; atât în boală, cât și în sănătate; atât în bucurie, cât și în suferință – și încă mai învăț. Dacă ne întorc spatele nouă sau lui Dumnezeu, dacă sunt excluși sau hărțuiți, dacă devin dependenți de droguri, dacă își pierd locul de muncă: nimic, dar absolut nimic nu poate să-i despartă de dragostea lui Dumnezeu!
Mijlocirea în rugăciune pentru copii este datoria cea mai importantă în calitatea noastră de părinți. Să stăm tari în credință și să avem încredere că, indiferent ce face Dumnezeu, acesta este cel mai bine pentru copiii noștri, chiar dacă cu mintea noastră nu putem să pricepem!
de Angelica Jackson
