Marcu 14 : 4
„Unora dintre ei le-a fost necaz şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir?”
Cât de mult m-am străduit să iasă totul bine! Musafirii au venit, au adulmecat mirosurile îmbietoare, s-au bucurat la vederea mesei frumos decorate, însă când am servit salata și friptura, s-au dezlănțuit: Oare salata este biologică sau este crescută cu îngrășăminte? Iar carnea, nici n-ar mai trebui să se mănânce carne cu toate scandalurile din ultima vreme! Da, într-adevăr, îți trece orice poftă de mâncare când te gândești la toate acestea…
Mie îmi trecuse deja și pofta, și foamea! După toată osteneala și truda din bucătărie, aflam acum că nimic nu era bine. Și ce era mai rău: musafirii mei aveau dreptate. Nici pe mine nu mă atrage gândul unor crescătorii uriașe de animale, mă irită felul în care sunt transportate animalele, mă înfioară ideea sporirii producției de carne prin folosirea diferitelor concentrate, dar de data aceasta am vrut ca totul să fie perfect, și aceasta pentru că așteptasem cu multă bucurie musafirii care urmau să vină…
După ce am strâns masa, m-am trezit în fata unui morman de vase murdare (de remarcat că toate erau goale!), simțindu-mă ca o ratată. Făcusem totul pe dos.
Deodată, în bucătărie a dat buzna fiica mea:
– Cu toate acestea, să știi că totul a fost delicios! a exclamat ea, îmbrățișându-mă cu drag.
Cu siguranță că nu numai femeile trec prin asemenea situații, dar mai ales ele, iar femeia din Betania este una din ele. Nici măcar nu este vorba dacă are sau nu dreptate prin ceea ce face, decisivă este atitudinea inimii ei. De câte ori credem că avem dreptate, și totuși greșim, și cât de ușor ne lăsăm furați de gândul să „clarificăm” una sau alta în legătură cu anumite persoane. De parcă nu am ști că toate constatările noastre nu sunt valabile înaintea Domnului, care ne-a dat ca poruncă supremă dragostea! Cine are dreptate în lipsa dragostei greșește întotdeauna!
Ce bine ne simțim când din cercul celor care „au dreptate” se desprinde câte unul și, cu o privire plină de dragoste, recunoaște intenția bună pe care am avut-o. Isus avea această privire. Și este bine să ne aducem aminte unii altora aceasta, atunci când se întâmplă ca toate să ne iasă iarăși pe dos.
de Ursula Koch
