Pesach – Paştele evreiesc

Festivalul de opt zile al Paştelui evreiesc (Pesach) este sărbătorit primăvara devreme, din 15 până în 22 a lunii evreieşti Nissan (25 martie – 2 aprilie). Acesta comemorează ieşirea israeliţilor din sclavia Egiptului Antic. Prin practicarea ritualurilor de Pesach, putem să retrăim experienţa adevăratei libertăţi câştigate de înaintaşii noştri.

Data calendarului evreiesc: la asfinţitul nopţii dinainte. Astfel primele semne ale sărbătorii încep la asfinţitul datelor seculare menţionate, iar ziua care urmează este prima zi plină de sărbătoare. (Astfel primul Pesach este ţinut în seara primei zile menţionate.) Datele calendarului evreiesc se încheie la căderea nopţii.

După multe zeci de ani sub sclavia faraonilor egipteni, timp în care israeliţii erau supuşi la munci silnice şi orori insuportabile, Dumnezeu a văzut suferinţa poporului şi l-a trimis pe Moise la Faraon cu un mesaj: “Lasă poporul să plece să-Mi slujească!” Dar, în ciuda numeroaselor avertismente, faraon a refuzat să dea atenţie poruncii lui Dumnezeu. Dumnezeu a trimis apoi zece urgii devastatoare afectându-i şi distrugându-le totul, de la animale la recolte.
La miezul nopţii de 15 Nissan a anului 2448 de la creaţie (1313 î. Hr.), Dumnezeu a trimis cea de-a zecea urgie asupra egiptenilor, omorându-le toţi întâii născuţi. În timpul acesta Dumnezeu a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel. Şase sute de mii de bărbaţi şi mult mai multe femei şi copii au părăsit Egiptul în acea zi, începând călătoria spre muntele Sinai şi naşterea lor ca popor ales de Dumnezeu.

Sărbătoarea Paştelui Evreiesc (Pesach) este împărţită în două părţi: primele două zile şi ultimele două zile (ultimele amintind de separarea Mării Roşii), care sunt sărbători în adevăratul sens al cuvântului (chabad.org).

Pregătirile pentru Pesah culminează cu noaptea de „Seder“, a cărei desfășurare impune o anumită ordine și cuprinde numeroase simboluri. Solemnitatea începe cu patru întrebări pe care copilul le adresează tatălui său sau celui mai vârstnic din familie, privind cauzele pentru care această seară se deosebește de altele. Părintele răspunde prin lectura Hagadei (o culegere de pasaje din Torah şi din scrierile rabinilor, care descriu exodul din Egipt), prezentând povestea înrobirii poporului lor, însoțită de cântece și legende. Evreii retrăiesc astfel exodul din Egipt și suferințele pricinuite de robie, simbolizate și de ceea ce mănâncă: „maţa“ (pască sau azimă) şi hreanul sau „maror“ (rădăcini amare). Pâinea nedospită a evreilor a rămas poate singurul simbol păstrat intact în miile de ani de la exod.

Bucuria eliberării se reflectă în bogăția mesei festive. Este interzis consumul de „hameţ” (pâine dospită şi produse dospite din cereale), deoarece semnifică trufia și lipsa de respect față de ceilalți. Masa de Seder este o reușită când la ea sunt invitați, în mod real, oameni înfometați.
Fiecare evreu bea patru pahare cu vin, a căror semnificație este eliberarea, salvarea, izbăvirea și sanctificarea. Aceste patru pahare amintesc de cuvintele folosite de Dumnezeu când i-a scos pe evrei din Egipt: „vehoțeti“ (v-am scos), „vehițalti“ (v-am salvat), „vegaalti“ (v-am mântuit), „velacahti“ (v-am luat).
În România este important a se procura vin cașer. Cu acest vin se umple un pahar în plus, în cinstea profetului Eliahu, despre care se crede că, în noaptea de Pesah, vizitează casa fiecărui evreu. După cină se deschide ușa pentru ca profetul să poată intra, mesenii se ridică în picioare și se citesc versetele în care se imploră oprirea căderii mâniei Domnului asupra poporului evreu. Masa de Seder se încheie cu un cântec intitulat Had-gadia, care îl proclamă pe Domnul drept învingătorul suprem.
Urmează apoi împărțirea aficomenului – care reprezintă jumătate de azimă ascunsă – după care nu este permis a se mai consuma nimic. Există anumite ritualuri pentru a-i determina pe copii să rămână treji în noaptea de Seder și să urmărească cu atenție povestea Hagadei, printre acestea fiind împărțitul nucilor sau furtul de maţa păstrată ca aficomen. Desertul specific se numește horoset și se prepară din mere, nucă, miere și puțin vin, care se aseamănă lutului din care evreii au construit, în robie, casele și palatul faraonului.

“Le shana aba be Ierusalaim”, adică “La anul, la Ierusalim” – este urarea de credinţă, transmisă din generaţie în generaţie de evreii din lumea întreagă, pentru Ierusalimul reclădit.

Culmea acestei sărbători este, bineînţeles, noaptea de „Seder” pentru care ne pregătim cu eforturi atât de mari. În această noapte suntem regi, oameni liberi! Prin lectura Hagadei urmărim pas cu pas povestirea înrobirii poporului, participăm la suferinţa sa şi chiar mâncăm „maţa” (pască sau azimă) şi „maror” (rădăcini amare) care simbolizează această suferinţă – şi ne bucurăm de eliberarea din robie, pe care o simbolizăm printr-o masă festivă; bem patru pahare cu vin, care ne bucură inimile şi ne face să ne simţim ca nişte adevăraţi regi.
De sărbătoarea de Pesah, consumul de „hameţ” (pâine dospită şi produse dospite din cereale) este interzis. Ni s-a poruncit să mâncăm „maţa” (pască sau azimă, respectiv pâine nedospită), după cum scrie în Tora: „Nicio pâine dospită să nu mâncaţi în toate aşezările voastre, să mâncaţi „maţot”. Tora ne porunceşte să ne despărţim complet de „Hameţ” prin arderea lui totală şi să aducem acasă „maţot”.
„Hameţul” – pâinea dospită şi alimentele bazate pe cereale şi pâine dospită – simbolizează mândria exagerată, umflarea ego-ului individual, exploatarea tuturor resurselor în acest scop, iar uneori acest lucru este vecin cu lipsa de respect faţă de semeni. Fiecare om este robul propriei sale patimi, a strâmtorii personalităţii sale. Aceasta este obligaţia sa de a ieşi din propria sa patimă, de a ajunge în libertate, de a se deschide faţă de semeni, de a asculta păsurile lor şi de a avea grijă de necesităţile lor, bineînţeles fără a uita de propria sa persoană…Această libertate este simbolizată de „maţa”, este libertatea care nu va dispare niciodată.
Cu cât ne vom strădui mai mult în pregătirile de sărbătoare – curăţenie şi arderea „hameţului” – cu atât libertatea noastră va fi mai adevărată, mai reală, iar ea va fi înscrisă pentru toate zilele anului, pentru noi şi pentru toţi cei din jurul nostru.