Când Dumnezeu lucrează

    Când Dumnezeu lucrează în interiorul tău, este imposibil să nu simţi. Este ca o tornadă care începe cu un vânt slab, apoi se intensifică. La început ai un sentiment ciudat, cum că ceva nu e la locul lui, că un lucru lipseşte din peisaj sau că pur şi simplu ceva te macină. Te simţi pus pe o masă de operaţie cu zeci de lumini deasupra ta, iar medicul nu apare ca să-ţi spună care e motivul pentru care te afli acolo, ce boală ai sau ce anume urmează să opereze. Eşti în necunoscut. E un necunoscut de cauză pe care dacă nu îl înţelegi, e posibil ca uneori să întrerupi procesul sau operaţia şi să rămâi numai pe jumătate “reparat”. Iar atunci când eşti doar pe jumătate reparat, nu prea funcţionezi cum ar trebui.

     Atunci când El te frământă în mâinile Lui, nu e comod. Nu a spus nimeni că o să fie. Dar noi am fost cei care am stat pe genunchi cerând schimbare, nu? Noi am implorat în rugăciune ca El să ne transforme şi să ne modeleze aşa cum ar trebui să fim. Iată atunci, de ce ne plângem când a început să facă acest lucru?

    Şi ştii… de obicei când El are în plan să te schimbe şi să facă din tine o persoană şi mai preţioasă, rămâi singur. Observi că cei din jurul tău dispar ca în ceaţă şi te trezeşti că în mijlocul deşertului sau a furtunii eşti doar tu. Tu cu El. Asta pentru că modelarea nu se face la grămadă. Modelarea este la singular. Cel puţin de această dată. Cel puţin acum. Iar faptul că foarte rar primeşti răspunsuri înseamnă că trebuie să înveţi ce înseamnă şi încrederea. Credinţa în El. Dacă ţi-ar spune fiecare pas pe care Îl face, unde ar mai fi surpriza de final? Un medic, când face o operaţie importantă, îşi adoarme pacientul, nu îl ţine treaz spre a-i spune fiecare pas pe care urmează să-l facă în operaţie. Îl trezeşte la final ca să-i arate rezultatul. Aşa că, dacă simţi că eşti modelat, rezistă! Rezultatul va fi nemaipomenit…:)