Îţi mai aduci aminte? Mai ţii minte momentele în care L-ai întâlnit pentru prima oară? Îţi mai aminteşti când te-ai îndrăgostit de El? Când L-ai cunoscut cu adevărat, când ai descoperit că El e Domnul tău, că El te iubeşte mai mult decât orice şi că are grijă de Tine. Atunci ai promis că vei face din El totul. Aşa ai promis. Îţi aduci aminte? I-ai mai spus că-L vei sluji, că nu te vei îndepărta… că nu te vei lepăda. Ai promis atunci că orice vei face, pentru El vei face. Că tu eşti al Lui. Te-ai plecat pe genunchi, la picioarele Lui şi I te-ai închinat. L-ai privit cu dragoste şi I-ai jurat credinţă veşnică.
Dar acum? Acum unde te-ai dus? De ce ai uitat că I-ai spus că până la moarte vei fi a Lui? De ce ai început să alergi în altă direcţie? De ce oare cauţi să-ţi faci comori aici, pe pământ? Nu ştii că cele din Cer sunt cele veşnice? S-a stins dragostea ta dintâi… s-a stins pasiunea pentru El. Ai lăsat-o ca încetul cu încetul să-şi ia zborul şi în locul ei să vină dragostea de Pământ… dragostea de lucruri materiale. La început nu ni s-a părut aşa grav. Ce dacă petreceam încă o oră în plus la lucru, în loc să ne onorăm sau respectăm o promisiune? Şi ce dacă îi dezamăgim pe cei pe care îi iubeam, dacă noi suntem bine? Am uitat… am uitat cum e să simţim pacea Lui, dragostea Lui şi mulţumirea sufletească. Acum nu mai vrem decât să alergăm după mai mult… după tot mai mult, până când, probabil, că vom cădea obosiţi.
Să ne amintim! Să ne amintim de dragostea Lui Sfântă! De iubirea Lui ocrotitoare. De pace. Oh, ce pace dulce! De dragostea dintâi, de El. Să ne amintim şi să nu mai uităm!
Un comentariu
Multumim, Alina, pentru ca ne-ai amintit ca dragostea Lui e tot ce conteaza, ca e atit de mare si atit de minunata! Domnul sa te binecuvinteze si sa te tina aproape de El, sa cresti tot mai mult in dragostea Lui!