Surprizele chemării lui Matei

ÎMatei 9 : 9 – 13
n prima parte a capitolului 9, evanghelistul Matei relatează despre vindecarea unui slăbănog, care a fost adus la Isus cu ajutorul unor oameni credincioşi. Unii din cărturari au fost contrariaţi de cuvintele pe care le-a rostit Domnul Isus şi le considerau o calomnie (hulă) la adresa lui Dumnezeu. Martori la explicaţiile date de Mântuitor, mulţimea celor adunaţi au dat slavă lui Dumnezeu (v.8). Următoarea relatare are darul să-l sensibilizeze pe cititor, fiindcă autorul evangheliei povesteşte cum s-a produs convertirea lui, cum s-a pocăit, cum a ajuns din perceptor un ucenic al lui Isus. Nu avem detalii. Matei îşi povesteşte propria chemare în termenii unei descrieri scurte. Chiar dacă relatarea ocupă un spaţiu mic, conţinutul ei, însă, ne pune în faţă câteva surprize mari. Iată care sunt acestea:

1.   O privire surprinzătoare: „De acolo, Isus a mers mai departe şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă.”(v.9^a)

Mulţimi de oameni mergeau după Isus. Tocmai făcuse o minune cu vindecarea unui om paralizat. Atmosfera devenise de o mare spiritualitate, cei prezenţi „…s-au spăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu” (Mt.8:8). Din mijlocul unei mulţimi apropiate de Dumnezeu, Domnul Isus Îl vede tocmai pe …Matei, un om care şedea la vamă! Pe omul acesta conaţionalii lui n-aveau ochi să-l vadă. Era considerat ca făcând parte din categoria celor mai spurcaţi oameni. E o mare surpriză faptul că privirea Domnului se opreşte tocmai la el! Ce lecţie importantă pentru noi. Fiul lui Dumnezeu are privirea aţintită spre toţi oamenii. Şi spre cei consideraţi campioni ai păcătoşeniei.
# “Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”  (Ps.32:8)
# “Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit…” (Is.66:2)
# „Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni.” (Prov.15:3)
Într-o lume care arată o atenţie şi o privire selectivă, avem asigurarea că privirea lui Dumnezeu are în vedere pe toţi oamenii. Matei a fost văzut de Isus. Se aştepta el oare să fie văzut tocmai în acel moment şi în acel loc?

2.    O chemare surprinzătoare : „Şi i-a zis : „Vino după Mine” (v.9^b)

Dacă privirea Domnului Isus oprită tocmai la Matei, vameşul, am considerat-o ca o surpriză, atunci chemarea personală ce i se adresează acestuia constituie o surpriză şi mai mare. Matei nu s-a mai întâlnit cu Domnul Isus. El nu făcea parte din mulţimea care-L urma pe Isus. El era la vamă, la locul slujbei lui. O slujbă care i-a adus bani, dar care i-a luat respectul semenilor. De aceea el era un fel de autoizolat la biroul lui. De ce i-a adresat Domnul Isus tocmai lui această chemare? Încercând să lămurim surpriza aceasta, vom nota câteva lucruri :
a) Chemarea lui Matei poate fi încadrată în contextul unor alte chemări adresate de Dumnezeu oamenilor:
# „Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu voi un legământ veşnic…” (Is.55:3) – pentru cei din Israel
#  „Veniti la Mine, toti cei trudiţi si împovăraţi, si Eu vă voi da odihnă.” (Mt.11:28) – o chemare pentru toţi oamenii
b) În calitate de Impărat al cerului şi al pământului, Domnul Isus are autoritatea să cheme pe oricine. El nu Se supune regulilor omeneşti, şi nu cheamă pe cineva în funcţie de recomandarea pe care i-ar face-o ceilalţi. Matei nu ar fi primit nicio recomandare de la oameni, dar Mântuitorul l-a chemat.
   c)  Domnul Isus nu Se uită la Matei prin prisma vredniciei lui prezente, ci are în vedere ce va deveni acest om. Limitările noastre în faţa atotcunoaşterii lui Dumnezeu fac adesea ca acţiunile Lui să ne surprindă.

3.   O decizie surprinzătoare : „Omul acela s-a sculat, şi a mers după El.” (v.9^c)

Chemarea adresată lui Matei a fost surprinzătoare, dar avea în ea autoritatea Fiului lui Dumnezeu. Răspunsul la chemare este şi mai surprinzător, pentru că emană din slăbiciune omenească. Cum să fie în stare un păcătos, deprins cu bani mulţi, să răspundă unei asemenea chemări, printr-o decizie totală?: „Vameşul a lăsat totul, s-a sculat şi a mers după El” (Lc.5:28). Încercând să explicăm surprinzătoarea decizie a lui Matei, vom nota următoarele :
a)  Matei avea probleme, frământări, dezamăgiri, întocmai ca fiecare dintre noi. Slujba lui de perceptor sau încasator de impozite şi taxe pentru autoritatea romană l-au expus antipatiei conaţionalilor săi evrei. Împlinirea materială nu a putut suplini sărăcia spirituală.
b)  Matei a auzit de Isus. Nu se putea duce cu atâta hotărâre pentru a-l urma pe un necunoscut.
c)  Matei a crezut în Isus ca Fiu al lui Dumnezeu. Aşa se face că s-a degajat imediat de trecut şi prezent şi s-a aruncat spre viitor. Cum spunea cineva, el a înţeles că-i mai bine „să pierzi tot ce oricum nu se poate păstra, pentru a câştiga tot ce nu se poate pierde”. Faptul că a dat o masă în casa lui arată că Matei era convins de alegerea bună făcută, oferind şi colegilor săi ocazia să-L cunoască pe Mântuitor.

4.   O atitudine surprinzătoare : „…iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi, şi au şezut la masă cu El…” (v.10)

E surprinzător faptul că o mulţime de vameşi şi păcătoşi au avut îndrăzneala să vină şi să stea la masă cu Mântuitorul. Îndrăzneala lor avea un nume: Matei! Dacă nu era colegul lor cel care a dat masa, aceşti oameni cu siguranţă n-ar fi îndrăznit să se apropie de Isus. Ce rol important au cei care-L primesc pe Isus ca Mântuitor personal în evanghelizarea celor din mediul lor: rude, colegi, prieteni. Ce responsabilitate avem, ca mântuiţi, „să întindem masa” ca şi alţii să îndrăznească să se apropie de El! Dacă n-o vom face noi, cu greu vor răspunde dacă o vor face alţii.

5.   O explicaţie surprinzătoare : „Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi” (v.13)

În faţa situaţiei create, fariseii, autoexcluşi de la bucuria părtăşiei cu Fiul, nu se adresează direct Învăţătorului, ci ucenicilor cu întrebarea : „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?” (v.11) Câtă perfidie! Câtă subtilitate răutăcioasă! Altfel spus, de ce mai staţi cu El, nu vedeţi cine e El de fapt?
Răspunsul Mântuitorului surprinde din nou. Chemarea la pocăinţă se adresează celor ce-şi înţeleg condiţia. Scriptura apune „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Rom.3:23). De asemenea: ”Nu este niciun om neprihănit, nici unul ăacar” (Rom.3:10). Ce trist este că unii oameni nu dau curs celei mai importante chemări, chemarea la pocăinţă, pentru că nu consideră că au nevoie de ea, socotindu-se buni! Fariseii se considerau „fiii lui Avram”, oameni religioşi, şi de aceea au nesocotit chemarea la pocăinţă. Dacă cineva se consideră bun, îi va fi foarte greu să se pocăiască. Matei şi-a înţeles condiţia şi nu a ratat şansa ce i s-a oferit.
În convertire, marile transformări se produc în interiorul omului. Un singur verset, v.9, descrie chemarea şi răspunsul public al lui Matei. De câte versete ar fi nevoie pentru a descrie propria ta convertire? De cât timp ai avea nevoie pentru asta? Şansa mântuirii este chiar acum. N-o rata! Prinde ocazia şi vei beneficia de călăuzire divină pe pământ şi de răsplată veşnică în cer!

Coronini, ian. 2011
   Pastor Ilie Milutin