A. W. Tozer se ruga astfel: “Doamne, învaţă-mă să ascult! Viaţa este zgomotoasă şi urechile mele au obosit de miile de zgomote care le asaltează necontenit. Dă-mi spiritul băiatului Samuel, care a spus: <<Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă>> (1 Sam.3:9).
Într-o lume înecată de atât de mult zgomot, alege să faci linişte în fiinţa ta! Dacă ai fi sincer cu tine, să ai curajul să te opreşti şi să te uiţi în sufletul tău, să vezi cum zgomotul nebunesc al lumii nu a făcut altceva decât să-ţi fure pacea, să aducă în locul frumuseţii lui Dumnezeu tot acest zgmot, a adus neliniştea care cuprinde întreaga lume. O, dacă ai recunoste ca dincolo de zâmbetul tău desenat cu pensula tocită de atâta fals se ascunde un suflet sfărâmat, sfărâmat de lume, sfărâmat de relaţii de doi bani pe care le-ai avut, de oameni care nu au făcut altceva decât să lovească în sufletul tău cu “bocancii” lor murdari de noroiul lumii. Te provoc la linişte! Liniştea care vine din El! Te provoc să-I spui Lui să-ţi coloreze zâmbetul! Nu ai vrea într-o lume plină de zâmbete false să fii acea unică persoană care într-adevăr să poată să zâmbească autentic! Nu ai vrea să opreşti gălăgia din tine, recunoste că urlă gălăgia lumii în sufletul tău şi parcă loveşte de pereţii sufletului tău, şi fiecare lovitură îţi provoacă răni, răni pe care numai El le poate îngriji!
“Ajută-mă să Te aud când îmi vorbeşti! Ajută-mă să mă obişnuiesc cu vocea Ta, ajută-mă să ascult ceea ce Tu ai pentru mine, fă linişte, Doamne, în fiinţa mea, mă opresc să mai impresionez o lume care nu poate fi impresionată cu nimic!”
Rugăciunea aceasta poate deveni o realitate în vieţile noastre. Ce-ar fi să faci această rugăciune astăzi şi în fiecare zi de-acum înainte?
Te provoc, şi oricât de nebunesc sau prostesc ar suna pentru tine, te provoc să ieşi într-o seară de toamnă, când toată gălăgia lumii se opreşte, să ieşi şi să te plimbi în tacerea serii de toamnă, să priveşti luminile difuse care luminează asfaltul rece, te provoc în liniştea aceea să ai curajul să-I spui Tatălui tău ceresc să facă linişte în viaţa ta!
Trebuie ca această linişte să vină peste viaţa ta, altfel gălăgia acestei lumi nu o vei putea opri niciodată! Învaţă să recunoşti glasul lui Dumnezeu, învaţă să-L asculţi pe El!
Nu ai fost creat să umbli în gălăgie, nu ai fost creat ca să fi captivul lumii din jur, ai fost creat să străluceşti gloria Lui într-o lume cu becuri arse.
Poate fi încă o toamnă gălăgioasă pentru tine, poate fi încă o toamnă ca şi celelelte, sau poţi te opreşti, să te analizezi, să laşi ca rănile provocate de lume în sufletul tău să fie bandajate de mâna caldă a lui Isus. Te provoc să începi să trăieşti, te provoc să fii unic, nu încă o copie a acestei lumi, nu încă o persoană cu ochii întunecaţi şi goi, cu ochii pierduţi…nu, ci o persoană cu ochii plin de frumuseţe…frumuseţea Lui! Alege ca în această toamnă să spui stop gălăgiei din fiinţa ta!
Eşti mai mult decât ai visat că poţi fi!
Un articol pentru Știri Creștine, de Cristian Manta
http://apa-vietii.blogspot.ro/
Un comentariu
da, de prea multe ori ne urla galagia lumii in suflet…