Vești noi de la misionarii români care luptă pentru Vietnam

Sărbătoarea roadelor.

Noi obisnuim ca toamna sa avem “Sarbatoarea Roadelor”. Ne gandim la rezultate, la ce fel de roade am cules sau culegem. Ne uitam la darurile primite si Ii multumim Tatalui nostru care a facut totul posibil.

Dumnezeu a instituit aceasta sarbatoare (Exod 23:16) si El doreste ca noi sa o celebram (Exod 34:22). Dumnezeu a randuit aceasta sarbatoare ca noi :

• Sa realizăm că toate roadele le avem de la Dumnezeu, si sunt o exprimare a bunatatii, dragostei şi grijii pe care ni le poartă El;
• Sa administrăm corect darurile/roadele, si sa fim constienti că le-am primit numai de la El;
• Sa facem parte şi altora din ele, asa cum Domnul ni le-a dat nouă;
• Sa nu ne mandrim, crezand ca avem aceste roade doar datorită eforturilor noastre proprii;
• Doresc sa va spun despre roadele vazute de noi in Vietnam.

ORFELINATUL CENTRUL SPERANTEI

Prima data am vazut orfelinatul din Hanoi la inceputul anului 2007. Dupa ce l-am vizitat, m-am intrebat ce pot sa fac pentru acesti copii. Am zis ca, daca ma voi intoarce, voi face tot posibilul sa le fac viata mai buna; imi doream ca ei sa aiba camere frumoase, paturi normale si posibilitatea de a folosi normal grupurile sanitare. Si Dumnezeu a lucrat ca in 2009 sa revin in Vietnam!

Liderul meu din Vietnam imi spunea: “Mihai, eu nu stiu foarte multe lucruri despre Romania, dar stiu doua lucruri: am auzit despre Nadia Comaneci si despre sitautia grea a orfelinatelor din Romania!”

Situatia din orfelinatele din Romania s-a schimbat, nu mai sunt cum erau in anii “90. Dar la aceasta schimbare au contribuit foarte mult fratii si surorile din multe tari, care au investit timp si bani.

Lucrand cu copiii din acest orfelinat, mi-am dat seama ca – daca altii au facut atatea pentru noi, pentru Romania – acum este randul nostru sa facem la fel pentru altii! De fiecare data cand auzim pe cineva ca lucreaza cu vreun orfelinat din nu stiu ce tara, sa ne aducem aminte ca foarte multi frati si surori din alte tari au lucrat si lucreaza cu orfelinatele din tara noastra. In acelasi timp, mi-am dat seama ca Biblia vorbeste foarte mult despre orfani, si ne spune ce sa facem cu ei…

Orfelinatul Centrul Sperantei s-a schimbat foarte mult in bine in ultimul timp datorita rugaciunilor si investitiilor financiare pe care le-ati facut. Aproape toate dormitoarele au fost renovate; au fost montate paturi noi; dusurile functioneaza normal; sala de mese a fost transformata radical. A fost o lucrare inceputa prin credinta, iar Dumnezeu – si numai El! – a facut posibila terminarea ei!

Imi aduc aminte de evreii care erau in fata Iordanului, pe care trebuiau sa il traverseze; raul s-a despicat in doua si au putut trece ca pe uscat doar atunci cand picioarele au calcat in apa, si nu inainte de a pasi!

Iosua 3:14-16
…au ajuns la Iordan si cand li s-au inmuiat picioarele in marginea apei…
apele care se coboara din sus s-au oprit si s-au inaltat gramada……

La inceput, am avut bani doar pentru un dormitor; iar cand am decis sa cumpar paturi pentru primul dormitor, Dumnezeu a binecuvantat acest pas in credinta – si toate celelalte paturi au venit, tot ce a fost necesar pentru fiecare dormitor s-a putut cumpara!

Lui Dumnezeu Ii plac pasii facuti prin credinta; poate sunt mici, poate sunt facuti cu teama, dar Dumnezeu ii binecuvinteaza! Eu am trait din plin aceasta realitate a pasilor facuti prin credinta.

Renovarea unui dormitor imi lua la inceput aproximativ 8 ore; in acest timp, personalul se uita la mine! Ultimele trei dormitoare insa le-am terminat foarte repede, datorita implicarii personalului de la orfelinat.

Cand am terminat treaba, una dintre femei a venit la mine si mi-a zis: “Mihai, doresc sa fac si eu la mine acasa la fel!” Culorile frumoase, ordinea si curatenia din dormitoare au adus tuturor multa bucurie si speranta, iar ea dorea aceasta schimbare si la ea in casa!

De fiecare data cand ma gandesc la copiii din centru, imi dau seama ca El ii iubeste enorm si doreste ca ei sa aiba o viata normala. Tot ce am facut in Centrul Sperantei, am facut cu speranta ca ei o sa intelega dragostea si purtarea Lui de grija!

Psalmul 10
12. Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mâna! Nu uita pe cei nenorociţi!
14. Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.
17.Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei, ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.

Multumesc tuturor celor care s-au implicat, s-au rugat, au daruit. Va rugam mult, nu uitati copiii din Centrul Sperantei! Au nevoie de noi, si-i putem ajuta si prin rugaciune!

CASA BETESDA
Imi aduc aminte cu placere cum a inceput acest proiect. In urma terminarii studiului din casa noastra, la plecare, Hau – un pastor dintr-o biserica din Hanoi – ne-a povestit despre dorinta lui de a incepe acest proiect. El insusi avusese o perioada cand fusese dependent de droguri. Peste cateva zile ne-am intalnit si am vorbit despre acest proiect. L-am incurajat, sfatuit si ajutat financiar. Dumnezeu e mare si ne raspunde prin minuni! La inceput, a fost inchiriat un apartament cu doua camere. Acum, dupa aproape doi ani, Casa Betesda s-a extins, deja s-au mutat intr-o casa mai mare!

Imi aduc aminte cand l-am vazut prima data in casa Betesda pe Quang, un adolescent de 14 ani care era dependent de droguri . El provenea dintr-un grup etnic din Vietnam. Cand a venit, era timid, slab si foarte uimit – era pentru prima oara in Hanoi. Timp de o saptamana nu a putut sa doarma deloc din cauza sevrajului. Toti din casa, si nu numai, s-au rugat pentru el. Si Dumnezeu a lucrat minunat in viata lui! A fost o zi cand a venit si ne-a zis: “Vreau sa-L primesc pe Isus in viata mea!” Bucuria a fost mare! Cand a venit, nu stia nici sa citeasca, dar acum stie si citeste! Va rugam, amintiti-va in rugaciune si de cei din casa Betesda!

Casa Betesda si Centrul Sperantei sunt roade frumoase la care impreuna cu voi am sadit, am udat, iar Cel care a facut sa creasca este numai DUMNEZEU! Ce mare si plin de indurare este El!

De aceea, preaiubitii mei frati, fiti tari, neclintiti, sporiti totdeauna in lucrul Domnului, caci stiti ca osteneala voastra in Domnul nu este zadarnica. 1 Corinteni 15:58

Despre noi:
Noi suntem de ceva timp in Romania. Chiar cand am sosit acasa, am primit un telefon si am fost anuntati ca tatal Genicai este grav bolnav. Noi am ajuns miercuri in Bucuresti, si joi am putut sa mergem sa il vizitam. Dintr-un om care a fost impotrivitor toata viata, Dumnezeu, in bunatatea Lui, a facut ca el sa Il accepte pe Isus Cristos in inima lui. A facut o rugaciune sincera. Au fost momente unice, in care impreuna ne-am bucurat si am plans impreuna. Apoi, la câteva ore, a plecat la Domnul.

Urmeaza o noua etapa in viata noastra . În urmatorii doi ani doresc sa ma pregatesc mai bine pentru ceea ce am in inima mea – MISIUNE! Pentru a fi mai eficient, mi-am dat seama ca trebuie sa fac o scoala biblica. Dorinta de a face scoala biblica a fost de mult in mine, dar Dumnezeu mi-a aratat ca acum este timpul potrivit! Doresc sa Il cunosc mai mult pe El! Scoala va incepe in luna februarie, anul viitor. Va rugam mult sa va rugati pentru noi, pentru aceasta perioada in care suntem in Romania, ca si pentru plecarea noastra la scoala. Acesta este un pas prin credinta. Va rugam mult, rugati-va si pentru noi! Avem nevoie de calauzire, de incurajare, de sustinere financiara!

Vietnamul a fost si va ramane in inima mea… o sa continui sa sustin in continuare pe cat posibil Centrul Sperantei si Casa Betesda. Dorinta si rugaciunea mea este sa continuati sa va rugati si sa ne sustineti in aceste lucrari.

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot sprijinul si protectia Lui in acesti trei ani! Uitandu-ma inapoi, pot sa spun cu tarie ca El a facut minuni mari ca sa putem sta si lucra in toata aceasta perioada in Vietnam.

Rugati-va pentru aceasta tara! Cred din toata inima ca El are planuri mari cu aceasta tara.