Recomandări pentru soți

 1 Petru 3:1-7

Există un model uzual, lumesc de abordare a problematicii căsătoriei. Operează criterii diverse, iar tendinţa este de banalizare, bagatelizare a acestei instituţii create de Dumnezeu. Operează inclusiv criterii din sfera economicului gen : „dacă merge, continuam; dacă nu merge, schimbăm” sau „minimum de efort, maximum de efect”.

Avem şi un model biblic de abordare a căsătoriei plecând de la originea ei, de la scopul ei şi continuând  cu anumite reguli pe care „Producătorul” le-a aşezat în cartea Sa în vederea bunei funcţionări a căsătoriei. Epistolele pauline au în conţinutul lor asemenea recomandări. Vom aborda în continare câteva recomandări din Epistola întâi a lui Petru, având în vedere faptul că este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, iar autorul e un apostol cu mare experienţă de viaţă care – spre deosebire de Pavel – a fost şi căsătorit.  Sunt şapte versete cu recomandări pentru soţi din care şase pentru soţii, iar un singur verset pentru soţi. Apostolul Petru spune ce  au de făcut fiecare, iar apoi explică pentru ce trebuie să facă astfel.

I.            RECOMANDĂRI PENTRU NEVESTE  (1-6)

1.   Fiţi supuse bărbaţilor voştri (v.1^a)

Supunerea soţiei faţă de soţ e o regulă enunţată în Biblie (Ef.5:22,24 / Col.3:18 / 1Tim.2:11 / Tit 2:5). Sună foarte ciudat pentru vremea de acum, dar e recomandare biblică! Una din explicaţiile dicţionarului cu privire la supunere vorbeşte despre „recunoaşterea autorităţii cuiva” sau „ a se pune în dependenţă faţă de cineva”. Când soţiei i se cere să se supună, nu i se cere să intre într-o relaţie de subordonare de tip militar sau politic. Nu i se cere să devină sclav sau rob în raporturile cu bărbatul ei. Acesta să poruncească, iar ea să execute! Nici vorbă de aşa ceva. I se cere în schimb să recunoască faptul că, prin căsătorie, ea se pune sub autoritatea bărbatului ei şi se află în dependenţă faţă de el. Cine nu acceptă aceasta, are alternativa de a nu se mărita!

# Un om a avut o căsnicie lungă şi nefericită. Întrebat despre aceasta, el spune că regulile s-au stabilit la început, în timpul voiajului de nuntă. Călătoreau pe catâri, într-o zonă muntoasă şi –deodată- catârul pe care călărea ea s-a scuturat că era s-o arunce din şa. Femeia se ţine bine şi-i strigă animalului : „unu!”. Mergând mai departe, din nou catârul face probleme, nevasta nu cade, dar strigă din nou :”doi!” La un moment dat, catârul se lasă jos, scuturându-se cu putere. Nevasta coboară şi strigă :”trei!” , apoi bagă mâna în poşetă, scoate un pistol şi împuşcă măgarul. Stupefiat, soţul o întreabă cum e posibil aşa ceva, la care ea priveşte încruntată la el şi strigă :”unu!”

O soţie care stă sub autoritatea bărbatului respectă recomandările Scripturii. Căsătoria nu este o luptă pentru supremaţie, în care fiecare încearcă să se impună de la început, stabilind astfel regulile convieţuirii.

# Un pastor întreabă un soţ proaspăt căsătorit : „ Cum merge căsnicia?” şi primeşte răspunsul : „Ca ceasul!” . „Adică?” revine curios pastorul. „Păi uite cum, frate păstor. Când ea zice TIC, eu TAC!”

Astfel de reguli pot fi întâlnite în multe căsnicii. Şi nu este bine.

Dacă soţiei i se cere să se supună, apostolul Petru explică şi pentru ce să facă acest lucru : „…pentru ca dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor….(v.1^b).  Lupta în căsnicie nu se câştigă la ordin sau cu pistolul, ci prin supunere, aşa cum Biserica, supunându-i-se lui Hristos, devine biruitoare „şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui” (Matei 16:18).

2.   Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară (v.3^a)

Şi această regulă sună ciudat pentru vremea de acum, având în vedere referirea la păr, bijuterii şi haine. Toate acestea sunt o atracţie reală pentru femei. Recomandarea pentru o soţie credincioasă este să nu facă din aceste lucruri podoaba ei. Chiar şi dacă ar face-o totuşi, şi-ar asuma un mare risc în plasa căruia cad atâtea femei care, în dorinţa lor de a fi în pas cu moda, nu fac altceva dacât să devină caraghioase. Dacă recomandarea este ca podoaba să fie interioară, şi nu exterioară, iată şi pentru ce : „omul ascuns al inimii…este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu” (v.4).

Problema se pune foarte simplu : vrei, ca soţie, să te bucuri de aprecierea oamenilor sau de aprecierea lui Dumnezeu? Ai vrea să te bucuri de preţuirea oamenilor mai mult decât de preţuirea lui Dumnezeu?

Este dat exemplul biblic al Sarei (v.6) care este deosebit de grăitor.

II.         RECOMANDARI PENTRU BARBATI (v.7)

  1.   Purtaţi-vă cu înţelepciune cu nevestele voastre (v.7^a)

Recomandarea este pentru a avea un comportament înţelept. A te purta cu înţelepciune înseamnă a te purta cu grijă, cu atenţie. Înseamnă a nu-ţi expune nevasta unor situaţii jenante sau umilitoare. Judecă bine, ca bărbat, fiecare detaliu. E înţelept să te ocupi tu, ca bărbat, de pâinea de pe masă şi să nu-ţi exploatezi nevasta. Este neînţelept ca soţia să muncească, iar soţul să trândăvească! Vrei o soţie supusă sau una distrusă?

2.   Dând cinste femeii (v.7^b)

Prezentând femeia ca pe un vas mai slab, apostolul Petru recomanda să-i fie acordată cinstea care i se cuvine. Soţia nu trebuie umilită, ci trebuie cinstită.

  # Doi bărbaţi discută. Unul spune : „ Sunt îngrijorat. În ultima vreme, soţia mea vorbeşte foarte mult singură. A ta nu?” Celălalt răspunde „ Ba şi a mea, numai că ea crede că o ascult!”

A da cinste femeii înseamnă a comunica, a asculta, a-i da importanţa cuvenită. Înseamnă a ţine la ea, a o iubi. Avem în noi instinctul de a proteja, a aprecia şi a iubi ceea ce este mai slab, mai firav, mai plăpând. Dacă femeia este un vas mai slab, ea trebuie iubită.

# Un bătrân la aproape 80 de ani merge să-şi vizeze permisul portarmă. Cei in drept nu-l mai consideră apt pentru aceasta şi nu-i dau avizul. Plângând, acesta le spune : „ Domnilor, eu fără nevastă pot trăi, dar fără puşcă, nu!”

Mulţi bărbaţi iubesc şi cinstesc atâtea lucruri în detrimentul iubirii şi cinstirii soţiei.

 # Un bărbat mereu comenta că munca lui este cea mai importantă şi că munca soţiei nu înseamnă mare lucru. Într-un accident, nevasta şi-a rupt mâna, iar el s-a oferit să facă tot, doar ea să-i spună ce trebuie să facă şi cum. Experienţa aceasta l-a învăţat ce înseamnă munca femeii în casă.

Dacă bărbaţilor li se cere să se poarte cu înţelepciune şi să dea cinste femeii, apostolul Petru spune şi pentru ce : „ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre”(v.7^c).

Ar dori vreun bărbat ca rugăciunile lui să nu fie ascultate de Dumnezeu? Rugăciunile pot fi împiedicate dacă soţiei nu i se acordă cinstea cuvenită.

Esenţa succesului într-o familie stă în prezenţa Domnului, aşa cum citim în Efeseni 5 şi 6 :

–          „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului” (5:22)

–          „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica”(5:25)

–          „Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri”(6:1)

–          „Şi voi părinţilor,…creşteţi-i (pe copii) în mustrarea şi învăţătura Domnului”(6:4)

predică a pastorului Ilie Milutin,   Coronini, 18.09.2010