Ezechiel 20:1-31
Din nevoia de clarificare a unor situaţii, adesea ne sunt puse întrebări sau noi punem întrebări. Viaţa însăşi este purtătoare de atâtea necunoscute încât întrebările fac parte din logica existenţei. Biblia Îl prezintă pe Dumnezeu punând adesea întrebări omului pentru ca acesta să înţeleagă mai bine situaţia în care se află. Sunt şi situaţii în care omul întreabă, iar Dumnezeu este Cel care răspunde. La începutul capitolului 20 din cartea Ezechiel, ni se relatează că unii din bătrânii lui Israel au venit la profet cu scopul de a pune întrebări lui Dumnezeu (v.1). În mod surprinzător, răspunsul Domnului este marcat de o duritate evidentă : „…Să mă întrebaţi aţi venit? Pe viaţa Mea, că nu Mă voi lăsa să fiu întrebat de voi, zice Domnul Dumnezeu” (v.3).
Este o situaţie în care Dumnezeu nu acceptă să I se pună întrebări! Ce putem învăţa de aici? Care ar putea fi situaţiile în care Dumnezeu nu acceptă întrebări?
I. Când în loc de sfinţire, omul trăieşte în nelegiuire: „…vă spurcaţi şi azi prin idolii voştri. Şi Eu să mă las să fiu întrebat de voi, casa lui Israel! Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu mă voi lăsa întrebat de voi!” (v.31)
Începuse robia babiloniană pentru poporul lui Dumnezeu. Aceasta datorită neascultării lor şi a trăirii în fărădelege. Deşi delegaţia bătrânilor poporului „au şezut jos”, pregătiţi să pună întrebări cu privire la situaţia grea a poporului, Dumnezeu nu acceptă nici măcar să le audă întrebările.
Dumnezeu nu acceptă să fie întrebat nimic, atât timp cât omul acceptă starea de păcat. Dumnezeu nu acceptă întrebări, ci-i spune lui Ezechiel :”…pune-le înainte urâciunile părinţilor lor!” (v.4). Adesea omul ar dori să-L întrebe pe Dumnezeu despre situaţia grea în care a ajuns, cu tot izul de reproş pe care-l presupune o asemenea întrebare. Omul, ajuns într-o situaţie deplorabilă datorită păcatului, nu trebuie să-I pună întrebări lui Dumnezeu, ci trebuie să-L roage pe Dumnezeu să-i acorde iertare. Într-o asemenea situaţie, nu-i nevoie de întrebare, ci-i nevoie de…iertare! „…Să Mă întrebaţi aţi venit?…” (v.3) răspunde Dumnezeu unor oameni care ar fi trebuit să vină nu cu o întrebare, ci cu o promisiune de …îndreptare!
# În 1 Sam.14:37, Dumnezeu nu a dat niciun răspuns lui Saul, datorită acţiunilor lui fireşti.
# În Lc.23:8-9, Irod a pus multe întrebări Domnului Isus, dar nu a primit niciun răspuns!
II. Când întrebările nu ţintesc nevoi reale, ci maschează dorinţe personale: „Să Mă întrebaţi aţi venit?” (v.3)
Venirea bătrânilor poporului nu avea în vedere clarificarea unor nelămuriri, ci mai degrabă se ţintea exprimarea unor dorinţe ale poporului. Situaţia era clară, totul era de înţeles. Problema adevărată este legată de voia Domnului şi dorinţa omului! Voia Domnului le era cunoscută, dar ei voiau să trăiască şi în robie aşa cum au trăit în ţara lor. Să privim un exemplu din Biblie. Nu ştia oare Balaam care este voia Domnului? (Numeri 22:12) Insistenţa lui de a-L întreba pe Dumnezeu nu ţinteau primirea de mai multă lumină, ci primirea de recompense de la Balac!(Numeri 22:17) Problema lui Balaam nu era că nu ştia ce vrea Dumnezeu, ci că nu-i plăcea ce ştie! Ştim care este voia Domnului : sfinţirea noastră (1 Tesaloniceni 4:3), trăirea în pace unul cu altul (2 Corinteni 13:11), iertarea (Efeseni 4:32), mulţumirea (1 Tesaloniceni 5:18), dragostea frăţească (1 Tesaloniceni 4:9), evanghelizarea lumii (1 Timotei 2:4). Cu toate acestea, suntem dispuşi adesea să-L tot întrebăm pe Dumnezeu, să cerem călăuzire, dar să nu facem ceea ce ştim că trebuie făcut! Cineva spunea despre membrii unei biserici că ar face orice, numai să nu se pocăiască! Dumnezeu nu răspunde unor întrebări ce maschează dorinţe personale egoiste.
III. Când întrebările nu vin din necesitate, ci devin spiritualitate: „…unii din bătrânii lui Israel au venit la mine să întrebe pe Domnul”
Ce imagine pioasă! Au venit (unii din bătrâni) să întrebe pe Domnul! Poate era mai bine să rămână cu poporul şi să-i îndemne pe oameni să-L caute pe Dumnezeu cu pocăinţă. Pentru imagine spirituală, venirea la Ezechiel dădea însă mult mai bine. Când ceri lui Dumnezeu să-ţi descopere voia Lui, generezi imediat perdeaua de fum spiritual. Nu ştiu oamenii care e voia lui Dumnezeu?
# Era oare aşa de neştiutor tânărul bogat cu privire la moştenirea vieţii veşnice, de a venit cu o întrebare „spirituală” în faţa Domnului Isus? (Luca 18:18) Din tot ce urmează deducem că acestui tânăr îi plăcea mai mult întrebarea (spirituală!) despre viaţa veşnică decât viaţa veşnică însăşi!
# În liceu, aveam un profesor pe care elevii îl ridiculizau cu întrebări puerile, puse doar de dragul de a fi puse, cum ar fi : „Avem voie să copiem?”, iar el răspundea :”Nu”, sau „ Pe patru pagini (la lucrare scrisă) cât daţi ?” la care el răspundea „Depinde ce aţi scris”.
Dacă credem că-L putem întreba pe Dumnezeu într-un mod asemănător, atunci ne înşelăm amarnic.
# Odată eram la o întâlnire de tineret şi am remarcat pe un tânăr care se „evidenţia” prin tot felul de întrebări pe care le punea, iar când am fost în biserica unde era membru, l-am văzut râzând şi vorbind tot serviciul.
Dumnezeu nu răspunde întrebărilor fără rost, puse doar pentru imagine, ritual sau ambianţă pioasă. Recomandarea este să ne ferim de oamenii care pun multe întrebări, dar nu pun umărul să facă ceea ce trebuie.
Dumnezeu e gata să răspundă unei inimi sincere, dar nu va răspunde celor ce au decis pentru fărădelege, sau celor ce-şi ascund interesele personale în spatele întrebărilor, sau fac din întrebări veritabile exerciţii de spiritualitate ieftină.
Să ne dea El înţelepciune să facem ceea ce ştim că este voia Lui, aşa cum este ea prezentată în Scripturi! Amin.
predică a pastorului Ilie Milutin, Coronini, martie, 2010
