Faptele Apostolilor 6:1-7
Mandatul încredinţat Bisericii primare era predicarea Cuvântului şi depunerea mărturiei personale în vederea mântuirii oamenilor. Primele probleme care s-au ivit în biserică au însemnat tot atâtea obstacole care trebuiau depăşite pentru ca dezideratul iniţial să poată fi respectat. Iată care au fost primele probleme :
1. Impotrivirea celor din afara bisericii (F.A. 4) Preoţii, căpitanul templului şi saducheii erau supăraţi nu pentru faptele bune ale apostolilor, ci pentru „că învăţau pe norod şi vesteau în Isus învierea din morţi”(4:2). Prin urmare, au decis să-i ameninţe pe apostoli „să nu mai vorbească nimănui”(4:17-18). Conştienţi de chemarea lor, ucenicii s-au adunat la rugăciune şi au cerut de la Dumnezeu putere pentru predicarea Cuvântului (4:29,31). Impotrivirea externă a fost biruită.
2. Mândria unora din interiorul bisericii (FA 5:1-10) Dorinţa de a fi evidenţiaţi în mod special i-a făcut pe Anania şi Safira să creeze o nouă problemă în biserică. Frica de Dumnezeu era în pericol să fie înlocuită de frica de oameni. Nu s-au temut de Dumnezeul care ştia ce-au făcut, ci s-au liniştit la gândul că oamenii nu ştiu. Pedeapsa imediată şi foarte dură a făcut ca adunarea să fie cercetată profund, iar lucrarea să nu fie împiedicată (5:11,14).
3. Implicarea socială a bisericii (FA 6:1-7). În timp ce focalizarea bisericii era pe activitatea de predicare, comunitatea credincioşilor avea un mod specific de a se îngriji de nevoile membrilor. Aspectul acesta social a ajuns, la un moment dat, să pună în pericol energiile alocate activităţii de predicare. Unii membri ai bisericii erau mai interesaţi de modul cum se distribuie ajutoarele decât de modul în care se distribuie Cuvântul lui Dumnezeu! Nu era nimic de comentat cu privire la „distribuirea” Cuvâtului. În FA 5:42, activitatea de predicare (prioritară) este descrisă ca una desfăşurată în „foc continuu”, fără încetare. Conflictul apare totuşi din aspectul implicării sociale a bisericii. Să-l analizăm în cele de mai jos :
I. Când apare conflictul?
Răspunsul e simplu : a) „În zilele acelea….” (v.1, când Evanghelia era vestită zilnic 5:42) b) „Când s-a înmulţit numărul ucenicilor…”(v.1). Conflictul apare ca din senin. Pe fondul unei activităţi spirituale remarcabile a bisericii. Atunci când Evanghelia era predicată şi numărul membrilor creştea! Este evident faptul că diavolul caută să infiltreze răul atunci când lucrarea merge bine.
II. Cine sunt cei implicaţi în conflict?
Grupuri de oameni din biserică. Evreii care vorbeau greceşte (elenişti) împotriva celorlalţi evrei. Biserica este o grupare eterogenă de oameni. Nu toţi sunt la fel. Sunt diferenţe etnice, sociale, intelectuale, economice, culturale…
III. De ce apare conflictul ?
Pentru că se admite o breşă în gândire de genul „NOI” şi „EI”. Expresia „văduvele lor”arată un anumit nivel de segregare pe anumite criterii. Nu erau văduvele bisericii, erau ale …lor! Pornind de la un asemenea mod de gândire, calea până la un conflict s-a scurtat mult de tot. Și conflictul chiar a apărut.
IV. Cum s-a manifestat conflictul?
Prin cârtire. O atitudine de nemulţumire transmisă prin vorbe. Cârtirea presupune absenţa fizică a persoanei (persoanelor) discutate. Eleniştii comentau la adresa evreilor. Îşi exprimau nemulţumirea probabil între ei fără a merge direct la apostoli cu problema în cauză.
V. Ce au făcut apostolii?
După ce au auzit de problema ivită, apostolii iau atitudine.
a) Aduc problema în faţa tuturor („au adunat mulţimea….”,v.2). Cazul nu era unul care să fie discutat doar marginal, în grupuri, prin cârtire. Problema unora din biserică este problema bisericii. Când unii au probleme, trebuie să participe toţi.
b) Înţeleg ce se ascunde în spatele unui conflict aparent minor. Ei pricep că nu este o problemă între văduve, ci este o problemă între Evanghelie şi nevoia socială (6:2,4). Nevoia socială nu poate fi pusă alături sau prioritară faţă de Cuvânt. Apostolii puteau găsi soluţii imediate de aplanare a conflictului. Ei însă se folosesc de acest caz pentru a începe cu enunţarea unui principiu general valabil şi anume : Predicarea Cuvântului este prioritatea Bisericii. Biserica trebuie să fie mereu atentă în această privinţă.
c) Propun adunării să aleagă oameni pentru a se ocupa de aspectul semnalat. Calităţile oamenilor ce urmau să fie aleşi arată că apostolii n-au desconsiderat aspectele semnalate de elenişti, ci le-au acordat importanţa necesară. Investirea acestor oameni de către apostoli aduce un alt semn de importanţă pentru problema ridicată.
VI. Urmările conflictului rezolvat
a) Răspândirea Cuvântului (v.7)
b) Înmulţirea bisericii (v.7) Aceasta era situaţia înainte de conflict (5:42-6:1a). Totul s-a rezolvat cu bine. Fară urmări. Conflictul a fost doar o paranteză, şi nu o paralizie în viaţa bisericii. Rezolvarea corectă şi rapidă a conflictelor scuteşte biserica de suferinţe lungi.
predică a pastorului Ilie Milutin
