Un mesaj din 1 Samuel 13:19-22, atât de binevenit într-o lume în care tot mai mulţi sunt prieteni cu “filistenii” şi merg spre aceleaşi căi cu ei…
Filistenii sau „imigranţii” sunt întâlniţi în Biblie ca fiind un popor tribal care a jucat un rol important în istoria descrisă de Vechiul Testament. În vremea lui Avraam (Gen.26:1,8) îi întâlnim conduşi de Abimelec şi prezentându-se ca un popor paşnic şi domol. În timp, filistenii s-au înmulţit şi au devenit cuceritori şi agresivi. Pe vremea judecătorilor, conflictul dintre ei şi Israel se materializează în lupte repetate, cele mai cunoscute fiind cele purtate de Samson (Jud.13-16). Mai târziu, ameninţarea lor a provocat pe Israel să ceară să fie conduşi de un împărat, ca să le poată ţinea piept. Domnia lui Saul şi David a fost marcată de repetate conflicte cu filistenii. Chiar Saul împreună cu cei trei fii ai lui au pierit ucişi de filisteni (1Sam.31:1-2). Percepţia lor în timp a rămas aceea a unui popor ostil copiilor lui Dumnezeu. Au devenit un fel de simbol al celor ce se împotrivesc şi îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. Un echivalent al „lumii” din ziua de azi.
În 1 Samuel 13 întâlnim o situaţie interesantă când între filisteni şi evrei se stabilise un fel de legături paşnice şi aparent folositoare, fiindcă „…fiecare om din Israel se pogora la filisteni să-şi ascută fierul plugului, coasa securea şi sapa” (v.20). Să urmărim în continuare ce se întâmplă când filistenii ascut fierul…
1. Deschiderea spre colaborare a filistenilor nu era motivată de iubire, ci de dorinţă de…nimicire : „…Să împiedicăm pe evrei să-şi facă săbii sau suliţe” (13:19).
Filistenii aveau un plan bine pus la punct prin care urmăreau să-i atragă pe evrei într-o capcană nimicitoare. Le-au arătat o superficială bunăvoinţă, invitându-i la ascuţit fierul la ei, dar, de fapt, urmărind să-i lase fără nicio posibilitate de apărare într-o eventuală luptă.
Lumea caută să ne atragă făcându-ne adesea oferte surprinzătoare. Sunt capcane care ni se întind de după perdeaua bunăvoinţei. Lumea este prietenă cu noi până când ne aduce în acel punct în care facem şi noi ce fac şi ei, iar după aceea râd de noi.
Eva a ajuns să creadă că Dumnezeu îi interzice accesul la adevărata împlinire, pe când diavolul este interesat să-i ofere această posibilitate… Putem fi înşelaţi şi noi dacă dovedim:
a) O gândire superficială
O gândire superficială are în vedere doar partea vizibilă a lucrurilor. Dacă apa într-un lac a îngheţat, şi trebuie să treci dincolo, o gândire superficială te face să păşeşti imediat înainte. Gândirea superficială are în vedere doar nevoia şi posibilitatea împlinirii ei. Nu trece mai departe de aceasta. Te face să acţionezi imediat. Fierul era tocit şi filistenii puteau să-l ascută. Să mergem la ei!
b) O ignorare a trecutului
A ignora trecutul însemnează a nu lua aminte la situaţiile asemănătoare din trecut. Au mai arătat filistenii altădată o aşa bunăvoinţă încât merită să fie crezuţi acum? Nu erau tot filisteni cei care l-au chinuit şi umilit pe Samson scoţându-i ochii? Putea fi ignorat un asemenea trecut?
c) O nesocotire a Scripturii
Scriptura se pronunţă foarte clar în această privinţă. De multe ori suntem miraţi (şi contrariaţi!) când lumea ne arată ostilitate. Scriptura ne învaţă să nu ne mirăm de aceasta. Mai degrabă să ne mirăm dacă ne iubeşte lumea! „Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea” (1 Io.3:13). Cu masca iubirii, de atâtea ori diavolul pune în faţa noastră o lume prietenoasă cu noi. Şi mai ales acum, în vreme de libertate. Trebuie să fim atenţi în această privinţă.
2. O direcţie greşită a devenit o mare…ispită : „ Şi fiecare om din Israel se pogora la filisteni să-şi ascută fierul...”(13:20)
In loc să facă efortul de a învăţa să-şi confecţioneze singuri unelte şi arme, fiecare om din Israel a ales varianta de a merge la filisteni. E mai uşor să determini pe cineva să meargă pe o direcţie greşită decât să ajuţi pe cineva să revină la direcţia cea bună! Israel avea odinioară teslari şi fierari renumiţi, dar iată că acum, când nu-i mai are, începe să considere că merge şi aşa, se poate şi în acest mod. Mai mult, obiceiul s-a generalizat, încât nu mergeau doar o parte din ei la filisteni să-şi ascută fierul, ci…”fiecare”. O „pactizare” cu lumea, pe nesimţite, poate deveni o obişnuinţă periculoasă şi păguboasă.
În Matei 7:13, Domnul Isus spune :”Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea”. E uşor ca mulţi să apuce pe o cale greşită!
În vremea de acum, pericole iminente, în ceea ce priveşte o „ascuţire a fierului” prin apropiere de lume, devin: prieteniile cu lumea, moda, ţinerea anumitor zile cu diferite semnificaţii, implicarea activă în politică, acceptarea de către biserică a subvenţiei de la stat şi altele ce pot fi identificate după specific zonal.
3. Vremea când ziua clarificării devine ziua …condamnării : „Şi aşa s-a întâmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliţă în mâinile întregului popor…”(13:22)
Vremea „colaborării” cu filistenii a trecut. A venit ziua luptei. Treziţi parcă dintr-un somn adânc, oamenii din Israel constată că sunt în imposibilitate de a duce lupta, pentru că nu aveau arme. Singurii cu arme de luptă erau împăratul Saul şi fiul său Ionatan. Acum se putea vedea cu claritate politica adevărată a filistenilor, dar era…prea târziu. Sosise deja ziua decisivă a luptei. Înfrângerea nu mai putea fi evitată. Până acum mergeau evreii la filisteni „să-şi ascută fierul”, dar acum a venit vremea când „o ceată de filisteni a venit şi s-a aşezat la trecătoarea Micmaşului”(13:23).
Ziua adevărului poate deveni pentru mulţi o zi a condamnării! Iacov atrage atenţia în privinţa apropierii de lume : „Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu” (Iacov4:4). Apostolul Ioan învaţă : „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El” (1 Ioan 2:15). Evreii s-au convins că au greşit apropiindu-se de filisteni, dar n-au putut evita înfrângerea. De aceea, avertizarea Scripturii trebuie luată în serios : „Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu”(Evrei 4:1).
Aşadar, „când filistenii ascut fierul” :
– nu este un semn al iubirii lor…
– colaborarea cu ei se poate generaliza…
– dezastrul final este sigur…
Coronini, decembrie, 2009
Predică a fratelui pastor Ilie Milutin
