Zilele trecute stăteam de vorbă cu un pastor şi am ajuns să vorbim despre bisericile din ziua de astăzi. Mi-am dat seama că şi el are aceeaşi durere ca mine: este tot mai dezamăgit. Când scriu aceste lucruri, mă gândesc la toate lacrimile curse, la privirile pline de subînţeles, la ură, la răutate şi, în mod special, la bârfă. Nu am putut să nu-i împărtăşesc remarca pe care a făcut-o un taximetrist, şi cum a fost ca o palmă peste faţă. “Veştile rele se împrăştie aşa de repede ca bârfa la pocăiţi”. Nu am putut să spun nimic, am lăsat capul în jos şi mi-a fost o ruşine de nedescris. Nu am putut să-l contrazic. Nu am putut, pentru că zilnic am simţit pe pielea mea acele vorbe, zilnic am simţit înţepăturile răutăcioase, cât şi privirile pline de ură şi invidie ale altora. Ce-aş fi putut să spun? Să privească în Sus… cam acesta e singurul lucru pe care îl poate face.
Cum spuneam, pe măsură ce povesteam tot mai mult cu acest pastor, am realizat că începem să ne pierdem speranţa. Am realizat că, din păcate, în biserici se predică mai des despre îmbrăcăminte şi crimă, decât despre ură, invidie, bârfă şi răutate. Iar dacă se predică de acestea, se face superficial şi din obligaţie. În loc să luptăm împotriva răului, am lăsat răul să ne învăluiască şi să luptăm unii împotriva altora. Nu ni se mai pare un păcat să ne aplecăm spre urechea celui de lângă noi şi să-i şuşotim răutăţi despre altcineva. Decât să ascultăm predica, mai bine stăm şi analizăm oamenii din biserică, numărăm câte baticuri sunt sau nu sunt, apoi numărăm cravatele, ca mai apoi, să nu ne simţim vinovaţi, să ascultăm ultimele 5 minute dintr-o predică pe care, şi aşa, am ratat-o de la început.
Nu sunt eu în măsură să spun ce trebuie şi ce nu. Dar ştiu că El ne deschide ochii şi mai ştiu un lucru: Îl doare când vede atâta superficialitate. Nu îmi mai doresc niciodată să aud un taximetrist, sau pe oricine că spune că pocăiţii sunt cei mai bârfitori. Haideţi să facem să nu fie aşa…
3 comentarii
…. ca parca ar fi numai barfa pacatul bisericii din zilele noastre ! ….
lumea sta cu ochii pe pocaiti ca sa vaneze toate greselile lor, astfel incat sa poata avea un motiv inaintea Lui Dumnezeu si sa spuna ca de-aia nu s-au pocait, ca au preferat sa ramana asa cum erau decat sa devina la fel de rai ca si pocaitii ! ….
“Vai de cel ce pacatuieste, dar mai VAI pentru cel prin care vine prilejul de pacatuire !” ; daca am lua in seama acest avertisment din Scriptura, ne-ar prinde bine !
Să nu bârfeşti , este o poruncă a lui Dumnezeu„Să nu umbli cu bîrfeli în poporul tău.” (Levitic 19:16)Dacă ai ajuns să bârfeşti ai ajuns să încalci porunca lui Dumnezeu . Dumnezeu nu interzice ceva ce nu ar face rău poporuluil .Oamenii bârfesc deoarce nu ţin poruncile Lui . Apostolul Pavel a zis că :„ Fiindcă n’au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns …. bîrfitori.”(Romani 1:29-30)
Cine bârfeşte nu poate fi un om de încredere . „Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s’a încredinţat.” (Proverbe 11 :13 )Mai apare întrebarea dacă poţi să mai ai încredere în aşa persoane .Eu cred că nu .
Mulţi bârfesc deoarece le place aceste lucru . Chiar şi Solomon a zis : „Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor.” (Proverbe 18:8) Le place să vorbească bârfitorilor despre toţi , însă mai puţin despre sine . Ai ştiut că cei ce bârfesc nu se bârfesc pe sine ? Domnul Isus a zis : „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău?” În cazul în care persoanele ce vorbesc de rău pe alţii , de ce nu atrag atenţie la caracterul lor personal ? Psalmistul ne avertizează că sunt cuvinte înşelătoare , şi crează doar o iluzie de comunicare :„ Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite?Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!” (Psalm 34:12-13)Cei ce îmblă cu bârfeleile sunt persoane cu mai multe feţe , deoarece ajung să vorbească pe la spate şi nu în faţă . Şi sunt persoane cărora le este frică să confrunte direct pe cineva .
Biblia numeşte aşa persoană – nebun . „Cine răspîndeşte bîrfelile este un nebun.” (Proverbe 10:18)Adică o persoană nechibzuită în acţiunele sale , şi … singur îşi face rău . Cine bârfeşte – acuză fără ca persoana acuzată să se poată apăra .
Cel ce bârfeşte singur va fi dat de ruşine . Este adevărat proverbul : „Nu săpa groapa altuia , ca să nu cazi singur în ea.” Ceea ce conteză este ca cugetul tau să fie curat înaintea lui Dumnezeu . „Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.“ Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blîndeţă şi teamă, avînd un cuget curat; pentruca cei ce bîrfesc purtarea voastră bună în Hristos, să rămînă de ruşine tocmai în lucrurile în cari vă vorbesc de rău. Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentrucă faceţi binele decît pentrucă faceţi răul!” (1 Petru 3:15-17)
Cum să eviţi sa bârfesti ? Dacă iti place sa bârfeşti şi doreşti să-ţi schimbi atitudinea , ţi-aş propune să urmezi următoarele staturi :
-Recunoaşte că ai păcătuit în faţa lui Dumnezeu , şi cere-ţi iertare de la El .
-Nu vorbi de rău în apsenţa persoanei , iar dacă interlocutorul doreşte să acuze în continuare – opreşte discuţia .
-Dacă ai ceva să spui , mai bine discută personal faţă-n faţă . Arată respect pentru interlocutor , şi el va aprecia aceasta .
Vream sa fiu mai serios mda m-ati facut sa zambesc si azi chiar nu vroiam :::))))))